Despre parul barbatilor, numai de bine.
Aici si aici puteti consulta ce parere am, daca nu ati aflat deja. Bref, eu vreau sa ramana pe veci acolo unde e pus. Dar cand vine vorba despre pilozitatile femeiesti, mi s-a parut mereu ca eradicarea lor dramatica este cheia. Zis si facut.
Din frageda pruncie, cum am prins niste fire pe undeva, mai ales prin locurile dosite de privirile curiosilor, cum le-am smuls cu salbaticie. Am facut asta slobozind strigate razboinice pentru a-mi marca victoria impotriva parului nedorit dar si pentru ca nu puteam sa abtin. Cine s-a epilat vreodata stie despre ce indrug eu aici. Iti vine sa te vaicaresti.
Dar acum, cum sa ma explic eu. Acum mi-a venit asa o pofta nebuna sa schimb toata strategia de gestionare a parului pubian cu una noua si de fapt veche sub soare. Nu-mi dau seama daca pricina sade in vizionarea recenta a unor clipuri deocheate din categoria vintage. Sau pur si simplu anticipez eu, cireasa stilista cu mare fler in domeniu, noul val de par pubian care se va abate in curand peste univers.
Cert e ca nu mi se pare nu-stiu-cum-si-de-fapt-groaznic-de-retrograd sa am eu, femeie, ceva par in zona inghinala. Bine, hai sa recunosc ce simtesc cu adevarat. Chestia e ca a inceput sa mi se para chiar sexy lucrul asta. Si am vaga impresie ca nu ma pot impotrivi lui.
Inca nu am luat vreo decizie oficiala. Dar am inceput sa ma uit cu destula curiozitate la corpurile unor femei mai necivilizate, asa, si mi se pare tentant. Nu ma gandesc la o puzderie de par menita sa sperie vreun barbat modern, obisnuit cu freze de metropola.
Dar ma gandesc serios sa renunt la modul poate exagerat in care ma epilez acum. Si sa ingros delicat randurile celor care se milostivesc sa mai lase ceva acolo, de chichi de michi.