vintage sau minimalist? par pubian, adica

martie 2nd, 2012

Despre parul barbatilor, numai de bine.

Aici si aici puteti consulta ce parere am, daca nu ati aflat deja. Bref, eu vreau sa ramana pe veci acolo unde e pus. Dar cand vine vorba despre pilozitatile femeiesti, mi s-a parut mereu ca eradicarea lor dramatica este cheia. Zis si facut.

Din frageda pruncie, cum am prins niste fire pe undeva, mai ales prin locurile dosite de privirile curiosilor, cum le-am smuls cu salbaticie. Am facut asta slobozind strigate razboinice pentru a-mi marca victoria impotriva parului nedorit dar si pentru ca nu puteam sa abtin. Cine s-a epilat vreodata stie despre ce indrug eu aici. Iti vine sa te vaicaresti.

Dar acum, cum sa ma explic eu. Acum mi-a venit asa o pofta nebuna sa schimb toata strategia de gestionare a parului pubian cu una noua si de fapt veche sub soare. Nu-mi dau seama daca pricina sade in vizionarea recenta a unor clipuri deocheate din categoria vintage. Sau pur si simplu anticipez eu, cireasa stilista cu mare fler in domeniu, noul val de par pubian care se va abate in curand peste univers.

Cert e ca nu mi se pare nu-stiu-cum-si-de-fapt-groaznic-de-retrograd sa am eu, femeie, ceva par in zona inghinala. Bine, hai sa recunosc ce simtesc cu adevarat. Chestia e ca a inceput sa mi se para chiar sexy lucrul asta. Si am vaga impresie ca nu ma pot impotrivi lui.

Inca nu am luat vreo decizie oficiala. Dar am inceput sa ma uit cu destula curiozitate la corpurile unor femei mai necivilizate, asa, si mi se pare tentant. Nu ma gandesc la o puzderie de par menita sa sperie vreun barbat modern, obisnuit cu freze de metropola.

Dar ma gandesc serios sa renunt la modul poate exagerat in care ma epilez acum. Si sa ingros delicat randurile celor care se milostivesc sa mai lase ceva acolo, de chichi de michi.

vintage: barbatii de care sa fugim

noiembrie 13th, 2010

“Barbatii de care ar fi bine sa fugim sunt usor de recunoscut, pentru ca si ei fug de noi, fug mancand nori chiar.

Din pacate, s-ar putea sa fie nevoie sa fim tot pe drum, tinand-o intr-o megalergatura, pentru ca barbatii de care trebuie sa fugim sunt din ce in ce mai multi. Sunt de fapt peste tot, oriunde intoarcem capul, dornice de o gura de aer.

Daca totusi faptul ca si ei fug de noi nu ne descurajeaza si avem nevoie de alte semne, mai clare, ca avem de-a face cu unul dintre ei, cam asa s-ar traduce: (…)” (Sana Nicolau, iunie 2008, hotcity.ro)

Si continuarea aici.

da si primeste, frateste si prieteneste

ianuarie 30th, 2009

ofera

De astazi inainte sunt o cireasa care uneori are gust de lamaie.

Asta pentru ca noi, doua fructe puternice. Cireasa de fata si lamaia partenera, iubim oamenii si iubim planeta. Si cum oamenii si planeta ne iubesc inapoi (trad. engl.), iacata ce am pus la cale.

Un blog, pe numele lui de familie dasiprimeste. Un loc unde voi si altii, pe care ii cunoasteti sau nu. Puneti o poza si o minidescriere a unui obiect pe care il posedati dar nu il folositi.

Desi el e in stare ok si poate fi folosit de catre altcineva, cu succes, in continuare. Sau in unele cazuri e chiar nou-nout, dar nu intra in sfera de interes a posesorului actual. Ati crezut ca il doriti, dar v-ati inselat.

Un loc unde voi, dar si altii. Pe care cu ocazia asta puteti sa-i si cunoasteti, va uitati. Si daca vedeti ceva de care aveti nevoie, spuneti acolo, in comment. Si obiectul devine al vostru. Fara bani, normal. Si pe modelul primul venit, primul servit.

Scopul din spatele proiectului sunt de fapt mai multe scopuri care este.

Sa ne facem ordine in vietile noastre. Si sa tinem langa noi doar ceea ce folosim. Asa e sanatos.

Sa facem fericiti alti oameni care au nevoie de un obiect de-al nostru. Ce bucurie sa poti face asta, cu efort minim.

Sa facem noi rost de un obiect pe care ni-l doream, fara sa platim un shfantz. Ador lucrurile moca.

Si ultimul, dar nu cel de pe urma. Sa recirculam lucrurile intre noi, salvand in felul asta putin si planeta. Pentru ca daca reintroducem in circulatie lucrurile deja achizitionate, nu cumparam altele noi similare. Adica diminuam consumul.

Va dati seama. Obiectele astea, si nu sunt putine. Stau acum printr-o gramada de case, nefolosite. Pitite care pe unde. Si isi doresc cu ardoare sa-si gaseasca un stapan care sa le atinga macar din cand in cand. Sau, de ce nu, sa le atinga mereu. Pentru ca pentru asta au fost create.

Intrati pe blog si uitati-va un pic. Eu si lamaie am pus primele produse de dat, din casele noastre. Apoi uitati-va prin casele si vietile voastre. Apoi prin casele si vietile celor apropiati voua.

Verificati si dulapul din bucatarie. Al vostru si al lor. Poate va sare basca de surpriza dand nas in nas cu vreun storcator. Care nu apuca sa stoarca nicio pulpa. Si apoi uitati-va sub pat. Al vostru si al lor. Unde poate este un aparat de alergat pe care nu transpira nimeni niciodata.

Faceti poze obiectelor carora nu le gasiti un rost. Dar despre care banuiti ca pe altii ar putea sa-i tenteze. Si intrati inapoi pe dasiprimeste. Dati-ne mail cu poza. Si fiti buni reprezentanti ai unei comunitati.

Sper ca va place ideea cu magazinul nostru gratis. Daca va place chiar prea tare, luati de la noi de pe blog patratelul cu ideea. Si propovaduiti si voi. Daca nu, nu.

Ai, si in curand abia astept sa ne si intalnim regulat. Noi, oamenii astia cu suflet mare si pufos. Care avem chef si timp si interes pentru alti oameni. Si pentru lume, in general.

Multumesc frumos.