aprilie 29th, 2011
Se misca prin lume armonios, in acelasi ritm cu mine. Doarme cu mine noaptea in pat si ma tine strans in brate. Se bucura mai ceva decat mine la fiecare imbucatura noua. Suntem gemene de carne.
Doamnelor si domnilor, ea este inca o cireasa. Cea care a ales sa stea lipita de mine si nu mai poate de dragul meu. S-a insinuat intai pe solduri si apoi mi-a cuprins, plina de curaj, talia. Ma ciupeste de fund si isi trece manuta insinuanta peste coapse, cand mi-e lumea mai draga.
A venit la mine in timpul sarbatorilor de Paste. Sincera sa fiu, o cam asteptam. M-am pregatit pentru ea cu umilinta. Cireasa stie ca mai bine ai intelepciunea sa accepti ce nu poti cu niciun chip schimba. Asa ca am cazat-o in imediata mea vecinatate, cu speranta ca va sta cat mai putin.
V-ati prins, poate, ca vorbesc despre grasimea pascala care m-a ales si in acest an. Cea care si-a cerut si luat cu forta tributul ei. A venit in viata mea brusc si s-a constituit in inca o fiinta, aceasta dublura ciresei. Eu am dexteritate in lupta cu aceste 2-3 kilograme-si-cateva-sute-de-grame-in-plus.
O sa birui. Dar pana atunci imi petrec viata numarand totul in doi.
Beau doua pahare de apa in loc de unul. E setoasa si colega mea inca o cireasa. Daca iau autobuzul desi nu prea il iau, am grija sa ma asez in asa fel incat sa nu o inghesui dureros. Cand mananc mar pofteste si ea si imi cere. Ii dau, ce sa fac. Mai stam o vreme impreuna si mai bine sa o facem in armonie.
Probabil ca una dintre cititoarele mele fidele, citindu-ma de Paste si Craciun in ultimii trei ani, stia ca asta o sa se intample. Altfel nu mi-ar fi trimis in cel mai anonim mod o sticluta cu o potiune. Si agatata de sticluta un biletel ca de amor sincer. Continuarea este exact ca in filmele americane. De-asta s-a gandit cireasa sa mentioneze incidentul, ca poate va distrati.
Pe el ma sfatuia sa ma tin cu sfintenie de potiunea cu pricina. Ca in felul asta o sa slabesc sigur. Pe aceasta cale doresc sa ma induiosez public pentru grija ce-mi poarta cititoarea. E grozav sa constati ca cineva te crede gras desi tu crezi ca esti normal. Cineva mai slab de inger poate ar fi varsat o lacrima si ar gonit la sala.
Cireasa insa e tare. Tare de tot. Si se place cu inca o cireasa pe ea sau nu.
Tags: cireasa, fantezie, filme americane, kilograme in plus, paste, slabit
Posted in Cu curca la raze | 2 Comments »
aprilie 27th, 2011
Va anunt pe aceasta cale ca trebuie sa mai aveti doar putina rabdare. In curand o sa fiu bogata putreda.
Motivul este unul simplu si descoperirea mea fenomenala. Vreau sa impartasesc ca sa ne imbogatim cu totii si sa zburdam in livada cu buzunarele pline. Am inceput sa folosesc bicicleta. Si demersul meu aduce o gramada de mutatii in buget. In primul rand, pun mai rar benzina. Parol. Pe cautate si pe luate.
Doua dintre cele cinci drumuri saptamanale spre locul unde muncesc precum o furnica imperecheata cu o albina sunt acum calare. Deplasarea asta sustenabila aduce reduceri de pret la pompa. Atunci cand imi intorc buzunarele pe dos, cade pe jos cu zgomot niste maruntis, plus o maslina si o atentie.
Dar cel mai important aspect este cosul zilnic. Cand cireasa tragea masina in fata supermarketului, se intamplau niste traume. Atrasa de rafturi precum pupaza de tot ce straluceste, cireasa vara in cos. Face prapad printre produse. Cumpara tot ce i se nazare, strabatuta de pofte nelalocul lor.
Stia, vezi bine, ca are cu ce le aduce in vizuina si nu-si face griji. Parte dintre produse zaceau acolo vreme indelungata. Alta parte ajungea la gunoi. Si doar o felie de tort din cosul zilnic ajungea sa fie cu adevarat folositoare.
Acum insa lucrurile stau atat de diferit. Sus cocotata pe bicicleta si inarmata cu o punguta de carpa vai mama ei, cireasa este puza la zid. Ea este nevoita sa agoniseasca obiecte de stricta trebuinta. Cantareste situatia din ochi. Ia decizii bazate pe marimea care acum conteaza mai mult ca niciodata.
Daca a pus mana pe o salata, nu mai incap prosoapele de bucatarie. Daca a decis sa ia un bec, lasa conserva de ton. Si tot asa. Rezultatul este unul fabulos. Fridigerul ciresei contine doar cele trebuincioase pentru un trai decent.
Ultima data am avut cu mine un bec mic, o caserola de kiwi, niste zahar si o sticla de ulei si un pachet de cafea. Vai.
Sigur, experienta e dura. Dar in acest mod simplu o sa ma dea banii afara din casa. Si o sa umblu prin oras pe bicicleta dar acoperita de blanuri, aur si alte dovezi ca am o viata luxurianta.
Tags: bicicleta, cos zilnic, eco, economii, frigi, lux, sustenabil
Posted in Mintea mea sorcova | 4 Comments »
aprilie 26th, 2011
Am deschis ochii. Era ziua mea. Ce misto.
Mi-am petrecut ziua in locul ce ma coafeaza mai tare. La tara, departe-departe. Printre copacei infloriti, prieteni buni si curci. Cu mese imbelsugate luate pe-afara. Cu placinte si sporovaieli si rasete si liniste presarata cu pasari mii.
Am iesit pe strada si m-am bucurat sa vad ca toata suflarea se pregatise. Lume imbracata frumos de ziua mea. Soarele sus pe cer, nici prea prea nici foarte foarte. Copaceii cu toate petalele roz si albe la ei.
Ca niciodata, de ziua mea am fost la biserica. De la zece jumate la doispre jumate. Mai era loc doar in banca intai asa ca in timpul slujbei nu am putut face nicio goanga. Am avut 128 de lucruri fascinante de impartit cu a cherry. Dar in loc de asta a trebuit sa ascult tot ce avea de zis popa. Si uneori se repeta nevoie mare.
Am studiat toate fetele sfintilor. Stiu sa reproduc fiecare cuta de sub ochi a celor ce apar in fresce. M-am gandit la viata mea si la viata altora. Slujba mergea in continuare. Noroc de momentele in care eu si restul bisericii cantam cat ne tineau bojocii. Asta era amuzant. Doamne miluieste, Doamne.
Am scapat din biserica si am fugit ca din pusca. Apoi am primit un tort maro cu portocaliu si numele meu pe el. Pe tort erau indesati toti cei 35 de ani ai mei. Fiecare lumanare ascundea atatea intamplari si aventuri si oameni. Puteai tapeta cu ele toate gardurile unui satuc de dimensiuni onorabile.
Am stropit masa de Paste cu sampanie. Pe inserat m-am suit pe unde deal si m-am scaldat intr-o baltoaca de visinata. Am amusinat seara care se strecura pe la mine prin plete. Am inspirat probabil vietatile care zburau prin aer vesele ca primavara frumoasa si perversa a venit pe tacute.
Am dormit fara vise. M-am bucurat. Mi-a priit.
Tags: biserica, la multi ani, la tara, lma, paste, primavara, tort
Posted in Cu curca la raze | 7 Comments »
aprilie 26th, 2011
M-a traznit recent ideea. Am sapat & scos la iveala niste momente cheie din viata de cireasa cu pielita subtire.
Puse dimpreuna, intamplarile astea mi-au intors lumea pe dos intr-un mod absolut bun. Ele au tras linii groase si hotaratoare pentru bunastarea de care ma bucur acum. Tadaa.
Prima intamplare fericita are straturi multe si fine, legate intre ele cu crema de unt si dospite cu praf de minune. Este vorba despre fiece moment marunt in care i-am intalnit pe prietenii mei. Toate astea s-au strans intr-un mare tort, pe care il consider esential pentru livada mea plina ochi cu personaje magnifice.
Apoi divortul de inginerul fara inima. Daca stiam eu ca divortul poate fi o decizie atat de glorioasa, filozof ramaneam. M-as fi aruncat in bratele lui cu mult mai mult avant si ceva ani mai repede. Dupa divort cireasa a inceput sa respire viata. Imi vine sa ma pup in fiecare dimineata pentru asa un noroc.
Si intalnirea cu reteaua si comunitatea couchsurfing.com. In cadrul acestui stagiu nepretuit s-au slefuit ideile din mintea de cireasa poate putin mai tulbure si mai incinsa inainte. Aici a cunoscut ea cei mai fabulosi dintre pamentenii calatori. A invatat sa cumpere mai putin si sa traiasca mai degraba.
Dar si curajul patronului meu de a ma lasa sa evoluez redactoriceste la unul dintre proiectele lui. Ca o fi fost buna supa de galuste pe care o mancam in momentul respectiv. Ca o fi fost mila ce a simtit pentru cireasa ajunsa intr-un punct de coteala. Cine sa mai stie si cui sa ii mai pese. Bine ca s-a intamplat.
No. 5 e incapatanarea unui coleg de a ma obliga sa-mi iau carnet. Cum dumnealui imi era sef si cum a refuzat sa ma mai primesca in birou, am avut doua variante. Scoala de soferi sau schimbare job. L-am urat cu patima, stie. Acum ii multumesc ca m-a ajutat sa-l apuc pe Dumnezeu de un picior. Cireasa subtire cu viteza si volan se tine.
Va rog sa nu ma lasati asa. Spuneti-mi si voi un moment crucios din viata voastra. Vreau sa stiu.
Posted in Mintea mea sorcova | 7 Comments »
aprilie 22nd, 2011
Asa au poreclit-o prietenii pe cireasa in aceasta perioada. I-au zis ca e un fanatic religios.
Asta pentru ca s-a incapatanat dumneaei sa tina postul Pastelui cu totul si cu totul. Sa ne intelegem, ma refer la punctul de vedere gastronomic. Nu a mancat carne desi a mai avut-o uneori in imediata apropiere, si negatita.
Cireasa, acest fanatic religios. Nu tu o tartina cu unt, nu tu o cana cu lapte cu cacao, nu tu o omleta infulecata din picioare de atata nerabdare. Daca ati sti cum arata poftele unui fanatic religios. Daca ati sti.
Uite-ma in curand intinsa pe un pat de branza, cu o rotita de cascaval drept perna. Si cu o plapumioara de smantana, ca sa nu cumva sa racesc. Uite cum ciocnesc oua rosii si apoi le devorez continutul cu evlavie. Uite cum nu am gurite destule sa incerc tot ce e de rontait pe lumea asta.
Plec departe acum. Plec sa-mi astampar poftele greu de descris. Un fanatic religios care a fost tinut departe de unt si branza atata amar de vreme o sa-si dea arama in petic. O sa se avante intr-un festin culinar. O sa bata darabana de atata incantare, aflat in fata mesei incarcate cu bucate de dulce.
Mi se pare mie sau aud de pe acum cum sfaraie placintele pe plita bunicii freddy. Visez sau tocmai se toarna gal-gal-gal visinata in paharele mici si mai scapa si cate un fruct. Mama cu branza, supa cu galuste, papanasi de branza, va doresc.
Plec la chechis, satul care se afla langa jibou. Cum care jibou. Acel mare nod feroviar, de fapt fruntcea feroviara a judetului Salaj. Merg acolo din motive serioase. Sa cant in corul bisericii in noaptea de Inviere. Sa mi se cante la multi ani, cireaso, de catre prieteni buni. Sa incerc toate bucatele de le au prin casa.
Drum bun, cireaso. Sa rosesti ouale frumos. In curte, la soare, cum te-ai obisnuit.
Tags: bucate, chechis, inviere, la multi ani, papanasi, paste, ziua mea
Posted in Uncategorized | 4 Comments »
