cireasa va prezinta inca o cireasa

aprilie 29th, 2011

Se misca prin lume armonios, in acelasi ritm cu mine. Doarme cu mine noaptea in pat si ma tine strans in brate. Se bucura mai ceva decat mine la fiecare imbucatura noua. Suntem gemene de carne.

Doamnelor si domnilor, ea este inca o cireasa. Cea care a ales sa stea lipita de mine si nu mai poate de dragul meu. S-a insinuat intai pe solduri si apoi mi-a cuprins, plina de curaj, talia. Ma ciupeste de fund si isi trece manuta insinuanta peste coapse, cand mi-e lumea mai draga.

A venit la mine in timpul sarbatorilor de Paste. Sincera sa fiu, o cam asteptam. M-am pregatit pentru ea cu umilinta. Cireasa stie ca mai bine ai intelepciunea sa accepti ce nu poti cu niciun chip schimba. Asa ca am cazat-o in imediata mea vecinatate, cu speranta ca va sta cat mai putin.

V-ati prins, poate, ca vorbesc despre grasimea pascala care m-a ales si in acest an. Cea care si-a cerut si luat cu forta tributul ei. A venit in viata mea brusc si s-a constituit in inca o fiinta, aceasta dublura ciresei. Eu am dexteritate in lupta cu aceste 2-3 kilograme-si-cateva-sute-de-grame-in-plus.

O sa birui. Dar pana atunci imi petrec viata numarand totul in doi.

Beau doua pahare de apa in loc de unul. E setoasa si colega mea inca o cireasa. Daca iau autobuzul desi nu prea il iau, am grija sa ma asez in asa fel incat sa nu o inghesui dureros. Cand mananc mar pofteste si ea si imi cere. Ii dau, ce sa fac. Mai stam o vreme impreuna si mai bine sa o facem in armonie.

Probabil ca una dintre cititoarele mele fidele, citindu-ma de Paste si Craciun in ultimii trei ani, stia ca asta o sa se intample. Altfel nu mi-ar fi trimis in cel mai anonim mod o sticluta cu o potiune. Si agatata de sticluta un biletel ca de amor sincer. Continuarea este exact ca in filmele americane. De-asta s-a gandit cireasa sa mentioneze incidentul, ca poate va distrati.

Pe el ma sfatuia sa ma tin cu sfintenie de potiunea cu pricina. Ca in felul asta o sa slabesc sigur. Pe aceasta cale doresc sa ma induiosez public pentru grija ce-mi poarta cititoarea. E grozav sa constati ca cineva te crede gras desi tu crezi ca esti normal. Cineva mai slab de inger poate ar fi varsat o lacrima si ar gonit la sala.

Cireasa insa e tare. Tare de tot. Si se place cu inca o cireasa pe ea sau nu.

postul si cireasa miloasa

decembrie 1st, 2010

Doamnelor si domnilor, tocmai am sarbatorit doua saptamani de post. Iuhu. Iha. Ura. Olariti. Ohlala.

De-o vreme incoace, gura de cireasa nu capata nici farama de carne, oua, unt si branza sau produse care le contin acestea. Si nu, gatlejul de cireasa nu lipaie nici gura de alcool. Ma rog, as dori sa precizez ca tin cont de faptul ca exista carne si carne. Una face mai mult rau spiritului si trupului, alta mai putin. Cel putin exista un asemenea zvon. Si cine sunt eu sa il dau de pereti si a-l face tandari.

Cine cunoaste cireasa, stie ca ea abia a asteptat sa inceapa a posti. Are ea motivele ei serioase pentru a chema din cand in cand in livada umilinta culinara. Pentru o reconciliere cu mediul inconjurator, cireasa isi supune mintea si corpul la un pic de embargo gastronomic. Se uita cireasa cu jind la patrate de branza telemea si omlete pufoase si diverse oratanii.

In mod natural, le-ar apuca pe toate acestea de-o aripa si le-ar indesa in vintre. Dupa care ar da pe gat un ciocanel de visinata, sa circule totul bine in sistem. Insa ma intorc ca si referinta culturala la perversa de pe targu ocna si la adevarurile ce se rostesc in filmulet. Ori suntem golani, ori nu mai suntem, zice eroul. Asa si eu. Ori suntem seriosi despre post ori nu mai suntem.

Parte din public ma banuie insa ca totul este ca eu sa reusesc sa mai slabesc nitel. O banuiala fara de fundament, de vreme ce trebuie sa recunosc ceva induiosator. Nicicand nu mi-e mai mila de mine ca in aceste momente de restriste asumat religioasa. Si pentru ca ideea renuntarii la diverse bunatati ma fragezeste, devin miloasa.

Si nu miloasa cu publicul meu, cum ar fi de preferat, ci plina de intelegere pentru mine insami. Nu am voie branza, ce pierdere. Ia sa mai iau o lingura-doua-trei de miere. Nu pot pune gura pe oua ochi, ei lasa. Sa mananc atunci o punguta de alune si 3 linguri de dulceata de visine. Nu se poate pui tavalit prin-un sos cu smantana, nu-i nimic. Exista paine si ulei de masline si avocado si curmale. Na.

Si cireasa devenita astfel miloasa mananca in continuu, ca un mic animal neintelegator. Motiv pentru care se asteapta cresteri in greutate in ajun de Craciun, aoleu. Incerc sa tin situatia sub control si sa mananc cat e cazul. Dar mila, mila fata de cireasa fara de branza si somon afumat si ousor, asta ma razbeste. Aleluia.

vreau sa fiu zana intr-o luna

mai 29th, 2010

Stati si nu jubilati, ca nu este vorba despre mine. Eu sunt déjà o zana in viata, doar stiti asta. Desi mi-a luat ceva mai mult de o luna sa ajung asa, intrucat nu am avut parte de atata sustinere de cata o sa beneficieze zana asta despre care planuiesc sa va vorbesc.

Cireasa a fost aleasa intr-un juriu. Nu, nu este cum cred ca sperati voi, adica nu am fost convocata de catre vreo celula de sorginte geniala a guvernului, menita sa vina cu solutiile cele mai potrivite pentru iesirea Romaniei din criza. Inca mai astept telefonul asta. Fiindca ei nici nu stiu ce pierd. Cireasa are viziune, cireasa are misiune.

Ci am fost chemata, alaturi de niste femei aprige, adica Copila Blonda, Maldita, Alina Constantinescu si Roxana Radu, sa decid care este femeia mai grasuta, asa, pe care o ajutam sa devina Zana intr-o luna. Si cand zic asta, nu glumim deloc.

Campania este lansata de Dietetik, adica prietena mea draga Lamaie, impreuna cu prietena mea draga Pietricel si cu cea mai noua prietena a mea, Anca Nelersa. Dar sa va ciripesc cum sta treaba, pentru ca poate va intereseaza.

Eu, mama, prietenele mele cele mai bune si vreo doua matusi pe care a trebuit sa le declar, ca totul sa fie cinstit, atunci cand am fost abordata, la sectiunea averi personale, nu avem voie sa participam. Voi insa da.
Pana pe 17 iunie trebuie sa intrati aici, sa va faceti cont, sa fiti logate, si sa ziceti de ce credeti voi ca sunteti cea mai potrivita femeie actuala plinuta, viitoare zanuta. Trebuie sa ne impresionezi, sa explici ce-ai incercat si cum nu ti-a iesit, sau sa povestesti de ce este enorm de important pentru tine sa te remodelezi sub bagheta unor specialist.

E cam ca la admiterea la o facultate straina, pentru master: 50 % conteaza popularitatea potentialei zane (adica voturile inregistrate) si 50% conteaza bagheta noastra, a persoanelor din juriu. Cum suntem femei cu inima buna, sa n-aveti emotii.

Ce primiti in schimb? Numai chestii misto de tot. Un program de o luna, cu o serie de tratamente si consultatii specializate, care sa va faca sa slabiti. Facem asta impreuna cu Keiko Slim Spa si Medicover, care si-au unit fortele si va tin sub lupa, pana va fac mai frumoase. Dar pun umarul la proiect si Casa Natural si Aloe Vera, si Eventim, care ne-a dat bilete la concertul Elton John, unde o sa mergem cu mare pofta de dans si tambalau.

Castigatoarea va fi anuntata pe 18 iunie. Cu cat pui povestea mai repede, cu atat ai sanse sa strangi mai multe voturi. Suna nu un prieten, suna o gramada de prieteni, pe toti pe care-i cunosti si stii ca au net, si pune-i sa te voteze. Cele mai votate 10 povesti intra in finala si aici imi incep eu munca, alturi de celelalte déjà zane.

Tot aici gasesti si regulamentul exact al concursului, si toate procedurile pe care ti le vom aplica, dupa ce te-am desemnat in mod oficial zana. Ca sa fiu sincera, abia astept sa vad o femeie cu prea multa carnita cum se transforma intr-o diva. Si sigur ca as vrea sa se intampla asta cu o cititoare din livada mea. Asa ca, daca va tenteaza, puneti repede acolo povestioara care va aduce slabirea.

Va pup si aveti grija de silueta voastra. Vad ca e al doilea post despre grasime intr-o saptamana. Ce-o fi cu mine? Doh.

marketing buimac aplicat ciresei

decembrie 5th, 2009

craciun

Sunt la sala. Am pierdut ora de aerobic la care planuiam sa merg.

Si uite-ma suita din nou pe calaul groazei. Aparatul stair master, cel care suge din cireasa vointa, energia si mandria. Si apoi o scuipa pe dansa fara scrupule pe podeaua salii. Si cand cireasa afiseaza semne de lipsa respiratie, o intreba: atata poti?

Cireasa nu cuteaza sa se prezinte la stair master decat daca a intrunit o suma de conditii, destul de dure. Se suie pe el daca a dormit bine noaptea, a mancat mic dejun copios. Daca e fericita si a facut dragoste de curand.

Cireasa nu se va sui pe stair master, caci va fi cu siguranta infranta, in urmatoarele situatii. Daca e duminica, daca a visat urat, daca se simte (caci n-are cum sa si fie) prea grasa sau are dileme profesionale.

Ziceam eu ca sunt in buna stare. Asa ca ma invartosez si ma cocot. Daca tot ma sui pe stair master, durata trebuie sa fie 40 de minute. Abia cand atingi varful asta poti sa zici ca ai lucrat cumsecade.

Incep sa ma uit la televizor, sa nu ma plictisesc. E pus pe fashion tv si o adunatura incredibil de mare de femei silfide umbla in chiloti pe ecran. Zambitoare si parca nepasatoare de faptul ca, in vremea cand nu sunt la televizor, dieta lor contine o frunza de salata si doua capere degresate.

Privelistea asta n-are darul sa ma monteze. Eu nu o sa arat niciodata ca slovencele si rusoaicele astea, cu buci mici si manere reglabile. Dar ma rog, incerc sa continui gandindu-ma ca, dupa ce ma scobor de pe el, poate cine stie. O sa am totusi par pana la talie si ochi albastri.

Ma demoralizeaza dar incerc sa nu ma las. In fond conducerea salii le-a pus acolo clar pentru a ma motiva. Cireaso, da din craci si o sa te mantuiesti. Ok. Probabil ca stiu ei ce stiu.

Stair master, cum te simte mai slab, ataca la ficat. Pare din ce in ce mai greu sa apesi cele doua scari. Greutatea lumii intregi se pune pe umerii tai. Si gata, s-a sfarsit. Gafai de-mi sar capacele unul cate unul. Si sunt gata sa promit ca nu mai pun paine cu unt in gura.

Ma uit iar la slovence si apas mai abitir, cu ochii iesiti cam de 7 centrimentri din cap. Si atunci incepe sa rasune in incinta, data teribil de tare, o muzica de Craciun. Cu zurgalai pe fundal, veselie si tot tacamul.

Si atunci chiar nu stiu ce sa mai fac. Pentru cireasa, muzica si atmosfera de Craciun inseamna. Opreste-te cireaso, din iuresul in care ai stat prinsa tot anul. Ai muncit destul, ai tras tare. Odihneste-te putintel, ai dreptul asta, si de fapt obligatia asta.

Pai si cum se pupa asta cu slovencele in fundul gol, cele cu care trebuie sa incep sa seman daca trag tare? Salbaticilor la minte, cum zicea Moromete, de ce imi faceti asta?

Imi puneti slovencele ca sa ma faceti sa dau tot ce pot, in speranta ca o sa devin ca ele. Si apoi trantiti o muzica isterica de Craciun, care imi aduce aminte ca destul m-am zbatut tot anul. Si ca acum e perioada tolerantei, chiar si fata de corpul mult incercat.

Huo. Cireasa astfel buimacita de mesaje contradictorii se da jos de pe nemernicul care chitcaie superior. Si se arunca in bazin, pentru izbavire. Chiar daca acolo cineva ingana dramatic Noel, Noel, o sa fie bine. Trebuie sa fie bine.

Dar strategia de marketing adresata clientilor care cred ca trebuie sa se chinuie la sala constant este contradictorie. Si rauvoitoare. Atat am avut de zis.

lumea lui cine a plecat si cine e de venit

octombrie 15th, 2009

prost

Stau sa intru la sala. Sa ma rup in doua in mod organizat. Si petrec de nevoie 8 minute in compania un jupan de parcari autorizat.

Nu era de felul celor care se erijeaza in moguli ai locurilor libere dorite din oras. Ci soiul care are ecuson si uniforma asemanatoare cu cea a angajatului de la paza si protectie.

Gata de lupta dreapta. Si cu acelasi aer de stapan absolut al micii lui tarlale. Si in curand, doar putin timp sa-i mai dam, stapan al universului intreg. Ati observat cum seamana incredibil de tare cu totii la mutra? Parca sunt jde mii de boabe-ntr-o pastaie.

Si mi-am dat seama cum e omul asta. Si de fapt toti ca el. Interpreteaza tot contextul in functie de efectele asupra gestiunii lui: parcarea cu x locuri. Este un loc din buricul urbei, deci foarte dorit de toti posesorii de masini.

Asa de cautat, incat eu nu jinduiesc niciodata sa gasesc loc acolo. Desi mi-ar fi extrem de comod. Pur si simplu consider ca nu exista si imi fac mendrele prin alte parti. Nu ma amestec eu cu golanii. Sa ma lupt pentru un amarat de loc de parcare.

Si vine unul cu o masina. Si urla la asta, langa care ma gaseam eu. Bai, nu poate sa treaca. Aratand, vezi bine, catre un altul, care incerca sa se strecoare prin harabura asta de smecheri.

Ce, cine-ai zis ca pleaca? Omul meu trece totul prin filtrul dorintelor personale. Ca adica i-ar cadea tare bine sa plece cineva.

Dar si prin infrigurarea profesionalismului. Trebuie sa fie pe faza daca ceva se misca in parcarea lui. Ce, sa afle altul inaintea lui ce se petrece? Stiti zicala ca prostul s-a nascut jignit. Omul nostru insista sa ii dea viata, zicalei.

Si de aici mi-am dat seama ca absolut tot ce ii trece pe la urechi sau dinaintea ochilor, are musai legatura cu parcarea lui mereu inghesuita si disputata. Exact asa cum ala a zis treaca si el a inteles pleaca. Un cuvant pe care vrea sa il auda mereu.

Daca vine iarna, isi bleastama zilele. Iar o sa alunece astia de nebuni cu masinile prin parcarea mea. Iar pocnituri, iar balamuc, iar stres. Iar sa ma rog sa inchida amiabil si sa zica ca au gasit-o asa. Urasc iernile.

Cand cade guvernul, da cu caciula taraneste, de pamant. Iar o sa fie un du-te vino aici la sala asta de basini. O sa vina toti bastanii sa se relaxeze, dupa stresul asta sinistru al guvernarii sau de fapt al lipsei ei.

Sarbatorile inseamna ca tot omul care parcheaza aici o sa fie mai pios. Si o sa-i dea mai multa spaguta. Ca de, le-a placut sa parcheze tot anul pe naspa, desi locurile erau rezervate. Acum sa plateasca.

In ianuarie se bosumfla. Abia a digerat caltabosul si stie ca parcarea o sa se umple de femei care vor sa slabeasca in grup. Cucoane care conduc prost, sunt isterice la volan si parcheaza ridicol. Ocupand mereu cate putin din alt loc de parcare. Pfiiii.

Si orice alta situatie pe care si-o poate cineva imagina. Ca e una de incalzire globala, proteste ale bugetarilor, un incendiu in apropiere sau perioada concediilor, se intampla la fel. Jupanul nostru o judeca in termeni de cum ii afecteaza lui parcarea.

Si mi-am dat apoi seama ca asta nu se rezuma doar la parcagii. Ci si cu toti ceilalti oameni care au ganduri mici si fixe.

Asa am fost tare tentata sa ii strig, dupa ce m-am departat: vezi ca e bineeee. Pentru ca el sigur ar fi percutat in felul lui. Si m-ar fi intrebat: ce zici cireasoooo? Cine vineeeee?