poftele unui fanatic religios

aprilie 22nd, 2011


Asa au poreclit-o prietenii pe cireasa in aceasta perioada. I-au zis ca e un fanatic religios.

Asta pentru ca s-a incapatanat dumneaei sa tina postul Pastelui cu totul si cu totul. Sa ne intelegem, ma refer la punctul de vedere gastronomic. Nu a mancat carne desi a mai avut-o uneori in imediata apropiere, si negatita.

Cireasa, acest fanatic religios. Nu tu o tartina cu unt, nu tu o cana cu lapte cu cacao, nu tu o omleta infulecata din picioare de atata nerabdare. Daca ati sti cum arata poftele unui fanatic religios. Daca ati sti.

Uite-ma in curand intinsa pe un pat de branza, cu o rotita de cascaval drept perna. Si cu o plapumioara de smantana, ca sa nu cumva sa racesc. Uite cum ciocnesc oua rosii si apoi le devorez continutul cu evlavie. Uite cum nu am gurite destule sa incerc tot ce e de rontait pe lumea asta.

Plec departe acum. Plec sa-mi astampar poftele greu de descris. Un fanatic religios care a fost tinut departe de unt si branza atata amar de vreme o sa-si dea arama in petic. O sa se avante intr-un festin culinar. O sa bata darabana de atata incantare, aflat in fata mesei incarcate cu bucate de dulce.

Mi se pare mie sau aud de pe acum cum sfaraie placintele pe plita bunicii freddy. Visez sau tocmai se toarna gal-gal-gal visinata in paharele mici si mai scapa si cate un fruct. Mama cu branza, supa cu galuste, papanasi de branza, va doresc.

Plec la chechis, satul care se afla langa jibou. Cum care jibou. Acel mare nod feroviar, de fapt fruntcea feroviara a judetului Salaj. Merg acolo din motive serioase. Sa cant in corul bisericii in noaptea de Inviere. Sa mi se cante la multi ani, cireaso, de catre prieteni buni. Sa incerc toate bucatele de le au prin casa.

Drum bun, cireaso. Sa rosesti ouale frumos. In curte, la soare, cum te-ai obisnuit.

slana, bostanul si mustul pacii

octombrie 12th, 2010

A fost cireasa in bejanie. A fost la mama zmeilor, la cules de via salajenilor, prieteni buni de livada.

Satul Chechis o astepta ca de obicei. Cu multe placinte pe plita incinsa bine. Cu o cocorada doldora (de fapt si asta tot un fel de placinta dar mai smechera). Varzarul a mers uns cu visinata care a curs rauri, valuri, si cateva guri de palinca. Tot in burtica de cireasa a mers si niste topala adica ciulama. Pentru copii, ea se cheama topalica. Sa mai fi fost niste snitele si ceva zacusca si poate niste slana cu ceapa.

A, ca sa prind puteri, am infulecat si scrijele asa cum se fac la Vama, judetul Suceava. Pe omul si mai ales cireasa adusa ziliera, Chechisul ii omeneste cu ce are mai de soi. Si apoi si-a suflecat cireasa manecile. Si, impreuna cu a cherry, poneiul si dentista, a devalizat via ce le fusese pusa la dispozitie taman in acest scop.

Dupa ce a cules bunatate de vie, cireasa a fost omenita din nou, fara stavila. In plus, a primit merinde si pentru drum. A adus cu dansa un dublete (dovleac) mare cat capul unui rinocer. Niste slana bine asezonata, ceva nuci culese de mana de cireasa si ceva mere asisderea. A tarait cu ea prin tren cireasa si o sticla mare cu must. Cel de culoare rozie, cules de gingasele-i labute si stors de apriga dentista cu cei mai mari sani si ce mai adanci ochi negri.

Si asa incrosnata de bunatati, am inceput sa fac turul orasului meu. Sa las ici un pahar de must, colo o halca de dovleac pentru copt, dincolo ceva slaninita de pus la rana, daca ai asa ceva. Ce lucrare placuta sa dai din ce ai tu celor dragi. Ce satisfactie marunta cu valente gigantice sa aduci cu trenul de peste atatea judete roadele pamantului, pregatite de oameni preiteni buni.

Din ce ramane, cireasa va pofti fetele la joaca. Se va coace restul de dovleac. Se va sorbi cu zgomot din sticloanta de must. Se vor taia suvite de slana. Toate acestea in timp ce vom privi probabil un film lacrimogen-cult. Am impartit slana si bostanul si mustul pacii. Acum pot merge cu demnitate, sprintara, mai departe.

mancarea dulce mult aduce

decembrie 25th, 2009

porc

Pun pariu ca nu v-ati distrat ca mine. Nici nu aveati cum.

Am tinut post destula vreme, tot postul. Mi se sufla in ceafa ca nu trebuie sa te lauzi cu asta. De fapt e bine sa tii chiar secret. Ca atunci cand umbli cu postul pe post de palarie cu pene de strut pe cap, umilinta se duce pe apa Sambetei. Si degeaba te-ai mai chinuit. Esti la sub zero.

Ma rog, uite ca nu sunt capabila sa tac despre asta. Si iar dau cu mandria mea prea mare in populatie. Pentru ca trebuie sa va explic cumva ce am simtit cand am luat prima imbucatura de mancare de dulce.

Cum m-am dezmeticit si m-am prins ca e rost de bucate la liber, cum am trecut la fapte. Zero moderatie. Zero grija pentru organismul ce nu mai stia ce e carnita.

Prima gura, unt frecat cu usturoi, m-a gasit uimita. A, deci asta este gustul untului, cel drag. Sfinte Sisoe, frumoasa e viata.

Apoi am ingurgitat branza de capra. Abia am reusit sa ma tin in picioare de la suflul de explozie interna din pricina placerii. Jos palaria pentru capre. Faceti o branza de sta pisica-n coada. Niciodata nu v-am pretuit asa de mult ca azi. Va iubesc.

Uite si somonul. Apuca cireaso paine, manjeste-o cu unt, tranteste peste ele fleica roz-portocalie. Acum spune ce simti. Uimire, domnule, uimire.

Apoi ma dau cu totul lui, lui cornila. Si mana dreapta incepe de smintita si apuca sarmale, icre, salata de boeuf. Si inc-o data, la loc comanda.

Cu stanga duc la gura, in putinele dati cand nu am carne in dansa, paharul de visinata la gura. O sticla visinie venita din satul chechis, judetul salaj. Cu domnita, mama de a cherry, e venita. Si ung gatul insetat cu pahar dupa pahar.

Apoi intregesc orgia cu ceva costita afumata ce luceste aurie la lumina dupa-amiezii, cartofi rumeniti si o placinta dumnezeiasca si plesnind de carne.

A terminat cireasa postul e mai buna. Mult mai buna. Dar buna e, nevoie mare, si mancarea dulce si de dulce, cu care m-am recompensat pe mine, un cucernic enorias. Sa se dea cate un pogon de mancare, sa ajunga la toti.

E Craciun si asta trebuie insemnat cum se cuvine in calendar.