februarie 18th, 2012
Eu zic ca 60 de zile. 60 de zile batute pe muchie dureaza sa te prinzi daca o relatie merge unsa sau merge cu gogaltz-gogaltz. Cum intrau sarmalele pe gatul lupului, in contra naturii si spre satisfactia caprei si a cruzilor de iezi.
Armonia de inceput e pe modelul I’ll show you mine, you’ll show me yours. E atata fascinatie in a ne descoperi invelisul carnal cuta cu cuta, ia sa vad eu ce ai tu aici. Desi stim toti ca e doar sufletul si interiorul cel care conteaza, suntem prea ocupati. Mult prea ocupati sa observam ca ce-am adunat de pe strada si-am adus acasa ni se potriveste precum girafa ca pereche de drum lung pentru vecina barza.
60 de zile sar din pat ca un arc dimineata sa-i fac lui viata mai usoara. Desi soiul meu este lenevos, cu somn incurcat prin gene pana tarziu. 60 de zile renunt si la omleta si mananc numai oua ochi, lasa domnule, asta sa fie problema. M-a facut pe mine o omleta? Se poate si fara, nici nu simt ca lipseste. Care omleta? Mai bine arata-mi te rog ce ai acolo, da-da, acolo. Mmmmmm. Asa, asa.
Ziua 61, dar exact ziua 61, e hotaratoare, ia amintiti-va si voi.
In ziua 61 pot sa ma intorc in pat de pe-o parte pe alta si ceva nu-mi convine. Poate e modul in care tine gura deschisa cand doarme. Uite ca nu mai e asa de dragalas. A fost vreodata? Hm. (Sana Nicolau, 17 septembrie 2008, hotcity.ro)
Continuarea aici.
Tags: barbati, despartire, dragostei, inima, iubire, nepotriviri, patima, relatii
Posted in De dragoste si dor | No Comments »
noiembrie 15th, 2011
Primul obiect a fost un covor. Scump, nu-i vorba, si de culoarea cireselor salbatice. Turcul de mi l-a vandut avea ochii negri de taciune incins. Maica-sa impletise, cica, la covor.
Apoi a venit degraba un ceainic performant si un set de paharele vrajite. De data asta, am adus acasa si o narghilea si tot ce trebuie pentru punerea ei la treaba. Mi-am dat seama insa ca asta e doar un inceput timid. Planuiesc sa strang inca o seama de tehnologii otomane importante.
Am neaparata nevoie de fantana ce produce valuri de ayran. Vreau sa fac surf pe ele. Pe mine nu ma mai multumeste ayranul cumparat la borcan de plastic, eu vreau adevaratul produs, cel facut atunci, pe loc, cu spume de proaspat ce este.
Imi trebuie si caruciorul cu cuptor incorporat, cel pentru prajit castane. Vreau sa servesc pe a cherry si dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri cu multe castane, castane din belsug, un puhoi de castane.
Instalatia pentru doner imi trebuie pentru musafirii carnivori din fire. Sa se roteasca ea la mine in bucatarie, asta-i pohta ce-am pohtit. Sa curga unsoarea din carnea facuta sul, sa curga pe cartofii prajiti asezati cuminte la baza.
Rotisorul pentru intestine de miel ce urmeaza apoi sa fie tocate, condimentate din belsug si varate cu de-a sila intr-un sandvis cu paine pufoasa poate sa mai astepte putin. Dar nu vreau sa lipseasca dintre ale mele obiecte personale de pret.
Despre baia turceasca, ce sa va mai povestesc. Vreau in sufragerie o piatra mare si calda pe care sa ma intind in serile de toamna tarzie si iarna timpurie. In pielea aproape goala alaturi de oamenii dragi. Zero porcarii, vreau doar sa am pielea fina si mintea curata.
Si daca asa stau lucrurile, cum sa ma intreb de ce nu ma stramut eu acolo, in tara semilunei rasare. Caci prea imi place turcimea si prea ma turcific pe an ce trece. Sa am grija ce-mi doresc.
Tags: istanbul, iubire, narghilea, placere, pofta, turci
Posted in Uncategorized | No Comments »
august 9th, 2011
Am colectionat aproximativ o duzina de persoane care ma tot intreaba de ce tac despre bali cu atata indaratnicie. Pai uite.
Motivul e foarte serios. Bali a fost o experienta intima tare. Mi-a facut des pielea gaina, mintile funda, inima sa ingane fericita cantece de leagan. Si m-a atins in atatea locuri moi si sensibile incat mi-e rusine sa dezbrac asa, de tot. Cum sa-mi intorc eu interiorul pe dos in public. Mai bine ganguresc in gand cu gandul la insula.
Azi dimineata iar m-a pocnit dorul. Am deschis iar pozele. Am depanat ce-ar fi fost daca. M-am uitat la norii romanesti atarnati deasupra balconului. Am avut mereu despre ei o parere buna. Dar imediat mi-am adus aminte de norii de un gri balinez, cu miros de ploaie-care-nu-mai-venea-si-ce-bine-era-asa.
Adoram sa stau sub ei in costum de baie, cu picioarele balacite fara discernamant intr-o piscina. Si beam o cana mare de cafea cu lapte condensat, dupa ce ma delectam cu o clatita mare cu banane. Viata balineza mi-a intrat sub piele ca un vierme pretios. Greu sa traiesc cu el sadit acolo dar nu l-as da pentru nimic in lume.
Imi lipsesc zambetele cu toti dintii la vedere scrise pe toate fetele pe langa care am trecut. Mi-e ingrozitor de dor de distractia pricinuita de maree. De copii cu piele de cacao cu lapte care se zbenguie cu zmee la inserat. Si alearga liberi, ca niste caluti pe plaja aparuta de unde nu-i.
Vreau sa ma intorc acolo, vreau mereu sa ma intorc acolo. Cam de cand am aflat ca exista. Dar nu pot sa ma tot lamentez asa. Asa ca m-am apucat sa merg cu demnitate la job. Sa-mi vad de viata mea romaneasca si de avalansa de apucaturi locale.
Dar daca o sa vedeti ca ochii mei fac apa. Si mintea fuge cel mai deparate. Daca vedeti asta, inseamna ca iarasi ma gandesc la cei mai frumosi nori din viata mea si la tot ce se intampla in fiecare zi sub ei.
Tags: bali, insula, iubire, vacanta, vara
Posted in Uncategorized | 6 Comments »
iunie 5th, 2011
Asteapta cireasa momentul asta magic de un an incheiat. Cu 43% mai multa saliva in gura il asteapta. Si cu al ei piept palpitand de atata pofta cinematografica nesatisfacuta cum se cade in tot acest timp.
Pleaca cireasa la TIFF cu surle si trambite. Pleaca si cu o pleiada de prieteni dornici, ca si ea, sa inghita filme taripe paine. Are la dispozitie ea 220 de titluri calde si 5 zile mari lungi si late.
Din aceasta tamaduitoare oferta ce vine pe platouasul clujean de la TIFF, mi-am propus sa vad 5 filme in fiecare zi. Asta inseamna un 10% din totalul de proiectii. Asta inseamna si ca doar putin timp o sa ramana pentru alte activitati zilnic imperioase.
O sa mananc mai putin (vai mie). Presimt ca o gramada dintre mese o sa fie luate din-o punga, pe furis si in intuneric, incercand sa fasai cat mai putin si sa apuc cat mai mult per imbucatura.
O sa dorm pe sponci, visand continuari fericite pentru filmele vazute in timpul zilei. O sa consum timp masurat la secunda cu prietenii prin localurile clujene de petrecanie.
Chiar si pipi voi incerca sa prestez cu masura si cu repezitorul. Totul pentru filme. Asta este deviza ciresei clujene hulpave, puse pe prapad cinematografic.
Sala de cinema o sa-mi fie cel mai bun prieten. Stiu deja cum se ajunge in pasul piticulului si cu ochii inchisi, daca am chef, de la un cinema clujean la altul.
In fiecare dimineata o sa iau ziarul cald inca de la tipar, cu recomandarile zilei. Apoi o sa-mi infund al meu trup dintr-un fotoliu in altul si o sa stau cu ochii deschisi pana peste poate.
Sunt plecata la TIFF, sa pescuiesc filme bune. Ne vedem marti, 14 iunie, la micul dejun.
Tags: cinema, cluj, iubire, tiff 2011, vacanta
Posted in Respir in Romaneea | 4 Comments »
februarie 7th, 2011
De multa vreme ma intrebam cum ar merge menajul meu cu Brad Pitt. Dar cel mai adesea m-am intrebat, recunosc, cum ar decurge lucrurile daca ar fi sa-i cer mana lui Jude Law.
Ca de obicei, sefii mei s-au prins de dilema ce ma rodea si au vrut sa ma ajute. Bineinteles, ca sa-mi pot lua asta de pe cap. Ca sa ma pot concentra sa muncesc cu spor in continuare. Asa ca ei au inventat dragometrul, o jucarie ce mi-a dat niste raspunsuri menite sa ma multumeasca. Acum stiu ce am de facut pe 2011. E un an plin.
Dragometrul este un aparat care masoara dragostea dintre tine (mine) si diversi barbati interesanti. Cum n-am un suflet pereche acum langa mine, m-am pus pe masurat compatibilitatea dintre cireasa si pasiuni mai vechi, devenite mici obsesii inofensive. Am introdus numele meu, apoi am introdus pe rand numele lor, sa tot fi fost vreo 2 duzini.
Si am aflat ca nu e cazul sa ma darui lui Brad Pitt, caci el nu e pregatit sa isi asume responsabilitatile pe care vreau sa i le pun in carca. In plus, aflandu-ma in cuplu cu el, o sa ma cuprinda impresia ca poate exista mai mult de-atat. Ca poate nu e el sortitul si ca poate nu e asta tot ce pot obtine de la un barbat. Deci gata cu Brad Pitt, va zic.
Cum mi se pare foarte sexy Mihai Dobrovolschi, m-am pus cu gura pe dragometru sa-mi spuna ce crede el despre asta. Din pacate mi-a dat un raspuns cam cinic, nu sunt deloc multumita. Cum ca dupa o vreme o sa ne plictisim si el o sa se uite la televizor. Nici macar nu-l cred pe dragometru in cazul asta. Dobrovolschi nu e genul, zau asa.
Cu Jude Law insa, treaba sta complet diferit. Mi-a iesit la dragometru ca relatia noastra merge asa de bine incat urmeaza casatoria. Totul e sa-l prind sa stau putin de vorba omeneste cu el. Stai domnule si nu mai alerga de nebun. Ai aici tot ce-ti trebuie. Sau daca nu ma crezi e mine, crede dragometrul, na.
Cu asta m-am distrat eu o vreme. Iar acum, in timp ce scriu, mi-au mai venit niste idei. Sa incerc niste posibilitati, pana ajung sa-l conving pe Jude Law. V-am lasat.
Tags: barbati, compatibilitate, dragometru, hotcity, inima, iubire, jude law
Posted in De dragoste si dor | 5 Comments »
