mintea mea e la TIFF, precum si corpul

iunie 5th, 2011

Asteapta cireasa momentul asta magic de un an incheiat. Cu 43% mai multa saliva in gura il asteapta. Si cu al ei piept palpitand de atata pofta cinematografica nesatisfacuta cum se cade in tot acest timp.

Pleaca cireasa la TIFF cu surle si trambite. Pleaca si cu o pleiada de prieteni dornici, ca si ea, sa inghita filme taripe paine. Are la dispozitie ea 220 de titluri calde si 5 zile mari lungi si late.

Din aceasta tamaduitoare oferta ce vine pe platouasul clujean de la TIFF, mi-am propus sa vad 5 filme in fiecare zi. Asta inseamna un 10% din totalul de proiectii. Asta inseamna si ca doar putin timp o sa ramana pentru alte activitati zilnic imperioase.

O sa mananc mai putin (vai mie). Presimt ca o gramada dintre mese o sa fie luate din-o punga, pe furis si in intuneric, incercand sa fasai cat mai putin si sa apuc cat mai mult per imbucatura.

O sa dorm pe sponci, visand continuari fericite pentru filmele vazute in timpul zilei. O sa consum timp masurat la secunda cu prietenii prin localurile clujene de petrecanie.

Chiar si pipi voi incerca sa prestez cu masura si cu repezitorul. Totul pentru filme. Asta este deviza ciresei clujene hulpave, puse pe prapad cinematografic.

Sala de cinema o sa-mi fie cel mai bun prieten. Stiu deja cum se ajunge in pasul piticulului si cu ochii inchisi, daca am chef, de la un cinema clujean la altul.

In fiecare dimineata o sa iau ziarul cald inca de la tipar, cu recomandarile zilei. Apoi o sa-mi infund al meu trup dintr-un fotoliu in altul si o sa stau cu ochii deschisi pana peste poate.

Sunt plecata la TIFF, sa pescuiesc filme bune. Ne vedem marti, 14 iunie, la micul dejun.

un cinematograf pentru indragostiti

octombrie 26th, 2010

Cine-ar fi crezut ca in orasul asta cat o nuca si pe care il stim ca pe buzunarul nostru de la spate mai poti descoperi asa ceva.  Un cotlon public si totusi privat, numai bun de giugiuleala. Dar uite ca s-a intrupat, pentru dragostea ce zace-n noi.

Am prins de veste si va fi numai al meu. Exista un cinematograf dedicat special indragostitilor, cu preponderenta clandestini. Care se feresc din cine stie ce motive puerile de ochii altor oameni. Si nu ma refer anume la  indragostitii de cultura, ci la ceilalti . Care nu mai au rabdare si vor sa puna carne peste carne, fie chiar si intr-un mod incomplet dar sincer.

Sigur, povestea nu-mi apartine. Este vorba despre o verisoara de la tara, din partea tatalui, care a venit in capitala si a patimit tot ce spun mai departe. Cica a intrat dumneaei in cinematograful in care spera sa aiba nitele momente de pace si prietenie cu un domn respectabil. Voia sa vorbeasca obraz in obraz si apoi rasuflare-n rasuflare despre carti, filme, flori, fete sau baieti.

Cand colo, ce sa vezi. La o ora absurda, cand se presupunea ca toti oamenii muncesc sau iau masa, era plin de lume. S-a mirat ea de asa obiceiuri metropolitane. Zero intimitate, ce mare mitocanie. Si dupa ce a incercat o comunicare verbala si non dar plina de talc cu partenerul de discutie in plina sala, a fost lasata de nervii ei. A plecat bajbaind dupa un spatiu aparte, tragand dupa ea corpul prieten.

Culmea e ca l-a si gasit. Se pare ca undeva intr-o latura a salii exista o perdelusa care asigura discretie perfecta pentru cine are nevoie de ea. Si ea avea. Mare nevoie, povesteste ea cu talc, facand si cu ochiul, in care apare o steluta de praf de minune, concomitenta cu o buburuza de saliva datorata poftei sale de viata.

Parca vad cu ochii mei acest refugiu unde poti duce o conversatie decenta in timp ce-ti si atingi interlocutorul, sa-l faci atent. E o oaza de armonie umbroasa. Poti sa vezi si filmul, daca ai pofta. Dar cica poti s-o faci intr-o pozitie mai acatarii. Nu in sezut pe scaunul tare, separat de lumea de care vrei de fapt sa te lipesti printr-un barbar maner.

Poti sa te incolacesti, sa te sucesti, sa preiei comanda, sa te supui, sa te aciuiesti de-a busilea, sa suspini incet, sa exclami a mirare si inca o suita de alte activitati. Verisoara mea de la tara e un om pur, ea nu minte. Se cade sa o cred pe de-a intregul.

Toate astea si multe altele se pot face in cinematograful indragostitilor.  Un spatiu de ragaz urban cu o gramada de public in jur.