mintea mea e la TIFF, precum si corpul

iunie 5th, 2011

Asteapta cireasa momentul asta magic de un an incheiat. Cu 43% mai multa saliva in gura il asteapta. Si cu al ei piept palpitand de atata pofta cinematografica nesatisfacuta cum se cade in tot acest timp.

Pleaca cireasa la TIFF cu surle si trambite. Pleaca si cu o pleiada de prieteni dornici, ca si ea, sa inghita filme taripe paine. Are la dispozitie ea 220 de titluri calde si 5 zile mari lungi si late.

Din aceasta tamaduitoare oferta ce vine pe platouasul clujean de la TIFF, mi-am propus sa vad 5 filme in fiecare zi. Asta inseamna un 10% din totalul de proiectii. Asta inseamna si ca doar putin timp o sa ramana pentru alte activitati zilnic imperioase.

O sa mananc mai putin (vai mie). Presimt ca o gramada dintre mese o sa fie luate din-o punga, pe furis si in intuneric, incercand sa fasai cat mai putin si sa apuc cat mai mult per imbucatura.

O sa dorm pe sponci, visand continuari fericite pentru filmele vazute in timpul zilei. O sa consum timp masurat la secunda cu prietenii prin localurile clujene de petrecanie.

Chiar si pipi voi incerca sa prestez cu masura si cu repezitorul. Totul pentru filme. Asta este deviza ciresei clujene hulpave, puse pe prapad cinematografic.

Sala de cinema o sa-mi fie cel mai bun prieten. Stiu deja cum se ajunge in pasul piticulului si cu ochii inchisi, daca am chef, de la un cinema clujean la altul.

In fiecare dimineata o sa iau ziarul cald inca de la tipar, cu recomandarile zilei. Apoi o sa-mi infund al meu trup dintr-un fotoliu in altul si o sa stau cu ochii deschisi pana peste poate.

Sunt plecata la TIFF, sa pescuiesc filme bune. Ne vedem marti, 14 iunie, la micul dejun.

traiasca dragometrul

februarie 7th, 2011

De multa vreme ma intrebam cum ar merge menajul meu cu Brad Pitt. Dar cel mai adesea m-am intrebat, recunosc, cum ar decurge lucrurile daca ar fi sa-i cer mana lui Jude Law.

Ca de obicei, sefii mei s-au prins de dilema ce ma rodea si au vrut sa ma ajute. Bineinteles, ca sa-mi pot lua asta de pe cap. Ca sa ma pot concentra sa muncesc cu spor in continuare. Asa ca ei au inventat dragometrul, o jucarie ce mi-a dat niste raspunsuri menite sa ma multumeasca. Acum stiu ce am de facut pe 2011. E un an plin.

Dragometrul este un aparat care masoara dragostea dintre tine (mine) si diversi barbati interesanti. Cum n-am un suflet pereche acum langa mine, m-am pus pe masurat compatibilitatea dintre cireasa si pasiuni mai vechi, devenite mici obsesii inofensive. Am introdus numele meu, apoi am introdus pe rand numele lor, sa tot fi fost vreo 2 duzini.

Si am aflat ca nu e cazul sa ma darui lui Brad Pitt, caci el nu e pregatit sa isi asume responsabilitatile pe care vreau sa i le pun in carca. In plus, aflandu-ma in cuplu cu el, o sa ma cuprinda impresia ca poate exista mai mult de-atat. Ca poate nu e el sortitul si ca poate nu e asta tot ce pot obtine de la un barbat. Deci gata cu Brad Pitt, va zic.

Cum mi se pare foarte sexy Mihai Dobrovolschi, m-am pus cu gura pe dragometru sa-mi spuna ce crede el despre asta. Din pacate mi-a dat un raspuns cam cinic, nu sunt deloc multumita. Cum ca dupa o vreme o sa ne plictisim si el o sa se uite la televizor. Nici macar nu-l cred pe dragometru in cazul asta. Dobrovolschi nu e genul, zau asa.

Cu Jude Law insa, treaba sta complet diferit. Mi-a iesit la dragometru ca relatia noastra merge asa de bine incat urmeaza casatoria. Totul e sa-l prind sa stau putin de vorba omeneste cu el. Stai domnule si nu mai alerga de nebun. Ai aici tot ce-ti trebuie. Sau daca nu ma crezi e mine, crede dragometrul, na.

Cu asta m-am distrat eu o vreme. Iar acum, in timp ce scriu, mi-au mai venit niste idei. Sa incerc niste posibilitati, pana ajung sa-l conving pe Jude Law. V-am lasat.

cireasa, iepuras la marmacie

februarie 6th, 2011

Dintotdeauna am facut obsesii pentru anume trufandale de bagat in gura. Odata instalata ideea fixa pentru un aliment, am abuzat de el pe perioade determinate.

Pana acum, se cunoaste la cireasa pasiunea pentru pufuleti. Este cea mai apriga dintre toate si, cand loveste, lasa rafturile supermarketurilor pustiite. In urma consumului de pufuleti pe cap de cireasa, companiile care creeaza in laborator snacksuri isi dau ghionti si se imbata cu apa rece. Cred ca a venit vremea lor si fac forecasturi optimiste de vanzari. Se insala, e doar o faza.

Apoi mai sufera cireasa de dorinta apriga de lapte. Care, cand se manifesta, nu o mai lasa pe cireasa sa traiasca pana nu bea litri de lichid alb in fiecare zi. Ar avea nevoie de o vacuta personala, ba nu, doua, de s-ar putea, pentru a putea potoli asa o sete dementa.

Mai exista nevoia de batog cu paine si unt, care trebuie sa loveasca in curand, caci nu s-a mai aratat la fata de vreo doi ani. Daca la asta adaugam fulgii de porumb consumati goi, cu pumnul si cu nemiluita, avem un tablou oarecum obiectiv al afrodisiaelor culinare scrise in carnea ciresei.

Acum m-a apucat nebunia cu fructele lychee. O patima noua si tare greu de satisfacut. Deci cu atat mai dulce victoria, cand in sfarsit se intampla sa mi-o pot ostoi. Lycheele se gasesc la kaufland, uneori. Cireasa detesta sa mearga la hipermarket si face pe michiduta in patru sa ajunga acolo cat mai rar cu putinta. O enerveaza prea multele rafturi, prea multa lume, prea putinele locuri de parcat si prea abundenta de produse absurde.

Acum insa cireasa este client fidel al kaufland. Odata la doua zile, ea calca pragul magazinului si intreaba, precum iepurasul la marmacie. Buna ziua, aveti lychee? Am invatat exact locul unde sunt asezate, atunci cand managementul magazinului se induioseaza si in sfarsit accepta sa ma satisfaca profund. Si totusi, negasindu-le acolo, dau tarcoale intregului raion legume fructe. Doar-doar. Poate-poate.

Ce daca nu gasesc picior de lychee si nici macar prietenoasa placuta pe care in zilele fericite scrie lychee plus un pret. Tot nu ma las. Ma duc si trag de maneca de la halat un angajat plictisit. Bineinteles, intreb buna ziua, aveti lychee?

Daca nu aduceti maine, lepad.

vintage: sufletul pereche incotro

ianuarie 29th, 2011

“La intrebarea exista suflet pereche, oamenii au raspunsuri variate. Poate ca sunt in functie de religie, sex, educatie, discutii de acasa si venituri si mai stiu eu ce.

Cinicii zic ca nu exista si ca e o prostie feng shui inventata de femeile prea romantice si care au prea mult timp liber, ca sa poata spera in continuare la aparitia unui Fat-Frumos pe cal alb.

Ia uitati-va in jur la cuplurile stabile, zic ei, vi se pare ca sunt suflete pereche? Sau ca sunt niste oameni decenti care au inteles cum sta treaba, au scapat de fluturii din cap si incearca sa se descurce cat mai bine cu ce au la indemana?! Hai sa incercam sa ne linistim aici, va rog.” (Sana Nicolau, 7 iulie 2008, hotcity.ro)

Continuarea aici.

rochia pentru a iubi-iubire

noiembrie 9th, 2010

Pentru anii mei de corporatie, aveam taioare si camasi si fuste de-a mai mare dragul. Dulapurile imi colcaiau de tinute corporate, duzini. Tineam chiar si tocuri cu care capatam o asa prestanta ca bagam groaza in adversarii de business.

Cand ma duceam la soacra-mea la masa, aveam o tinuta plictisitoare, numai buna. Ceva fusta fara farafastacuri futile si un pulover care refuza sa se lipeasca de pieptul opulent de cireasa. Soacrele nu trebuie sa observe nurii unei nore.

Daca ma gatesc acum pentru job, pun ce am eu chef in ziua aia. Textele imi ies destul de unse si in jeansi si in fuste la care asortez adidasi si margele.

Pentru a iubi-iubire insa, am o rochie speciala. Asa de mirobolanta incat nu multe alte tinute ii stau dimpotriva. Rochia pentru iubire este in primul rand rosie.  Si este asa de placuta la atingere. Parca ai vrea sa mangai la ea fara discernamant, uitand de rate, hemoroizi, leasinguri, calvitie, evaluari, cosuri zilnice si scoruri de meci dezastruoase.

Rochia pentru iubire are desene chinezesti care se incolacesc pe corpul de cireasa. Are dragoni care scot flacari pe nari chiar si cand stau cuminti in sifonier, inghesuiti intre buline si dungi si matasuri. Mai are si un fermoar care o ia asa, de nebun, intr-o parte, pana la gat, unde se intalneste cu niste bumbi tot cu mutra chinezeasca.

Rochia pentru iubire se foloseste doar in situatii speciale care implica emotie vertiginoasa in inima mica si neagra de cireasa. Si se inlatura din program fara avertisment in cazul in care situatiile speciale se dovedesc a cadea in normalitate si apoi in rutina amoroasa. Pentru asta exista alte rochii, fiecare cu treaba ei. Nu-si vorbesc intre ele si sunt separate geografic de pulovere de lana, pijamale, ba chiar si fete de perne.

Rochia pentru iubire se imbraca doar trec testul meu personal. Daca zambesc adica aproape imbujorata la ideea intalnirii pentru care imi vine in minte sa pun rochia. Pentru ca o port doar cu o stare de spirit buna, ea smulge wow pe loc de la cel caruia ii este destinata. In ultima vreme a trebuit sa improvizez pentru ca rochia pentru iubire a fost la croitor, pentru o schimbare de fermoar.

Zilele astea o primesc inapoi si abia astept sa o inaugurez. Dragonilor, sunteti pregatiti, sper. Cireasa are nevoie de voi. Si tu, tu esti?