Cireasa a avut foarte mult timp de gandire acum, la mare.
A avut asa de mult timp a avut incat a putut sa se scobeasca pana in cele mai indepartate unghere ale mintii. Scopul a fost unul demn: de a deretica si de a scutura de praf lucruri uitate. De a arunca ce nu mai e trebuincios si a gasi un loc mai bun idelor cu prioritate zero.
Tot umbland ea pe acolo, au iesit la iveala chestii.
De exemplu, se juca ea asa, facand cu buricele degetelor minuscule castele de nisip. Din cele cu structura de rezistenta care sa le permita sa reziste macar un minut jumate. Si a facut un calcul rapid cu radical luate cate trei si a descoperit cat timp a investit in relatii lungi.
Doamnelor si domnilor, am avut 11 ani si jumatate de relatii de lunga durata.
Daca imi pun mintea si adun la socoteala, ca un harciog harnic si nebun, si incercarile mai scurte si mai zvapaiate, iese ceva incredibil. Sunt o cireasa incredibil de romantica, asta reiese. Ca imi place ceva de speriat sa ma joc de-a mama si de-a tata si cateodata si de-a copii lor si uneori de-a doctorul.
Practic, inafara de orele cand sunt competenta la serviciu si de cele cand dorm fara vise si de cele cand sunt ocupata sa mananc tort de ciocolata cu trufe, am cateva viteze simple. Dragoste, dragoste si iar dragoste.
Eu ba sunt intr-o relatie si ma ocup intens de gradinarit in vederea unor roade de calitate. Mi-e drag de celalalt gradinar de parte masculina, sadesc soiuri noi, altoiesc ce nu mai e chiar multumitor, ud si tot asa.
Ba am iesit dintr-o relatie si am nostalgii si dileme si sufletul sfasiat in 84 de parti inegale, cusute la repezeala intre ele cu sarma ghimpata. Ma uit inapoi la ce am parcurs, ma intreb, ma sucesc, ma rasucesc.
Si daca nu este una dintre cele doua de mai sus, inseamna ca e cea de-a treia. Cea plina de sperante, care raspandeste primavara in jur. Probabil ca tocmai ma ciupesc de obraji pentru un strop de culoare in plus si imi musc buzele increzatoare pentru noua relatie ce urmeaza.
Stai sa vezi ce bine o sa fie, cireaso, de data asta.
11 ani jumate de inima tinuta in lesa sau sah nu e putin lucru. Se cladesc imperii intr-asa un rastimp. Se schimba cateva guverne, se nasc cativa copii, incep si se termina razboaie. Eu, cu inima. Ocupata sa o tin sa nu sara din piept de entuziasm. Sau sa nu moara de inanitie. Sau sa se irige suficient.
Sunt foarte curioasa la ce cifra ajung in final, cand inima o sa fie utilizata la capacitate maxima si nu o sa poata mai mult. Cat o sa insumeze kilometrajul meu inimos, asta poftesc sa stiu. Si mai vroi sa aflu cati ani ati fost voi in relatii, daca adunati. Va multumesc.
