a la turca bre

septembrie 3rd, 2010

O mica previziune imi permit. Sambata, ora 8 dimineata. Cafeaua e in termos, masina e plina, se ia drumul Giurgiului. Coafura ciresei rezista.

La fel ca 1/10 din oras, merge si cireasa la concertul U2 & Snow Patrol care se tine la Istanbul. Atat a avut ea nevoie, un pretext. Istanbulul o striga aprig, intinzandu-si nada seducatoare, inca de prin iarna grea. Ea s-a impotrivit cat a putut chemarii de sirena si apoi s-a lasat incet, moale, pe spate.

Nu poate cireasa sa refuze un motiv bun de mers la Istabul. O data pe an trebuie sa se inmoaie in fascinatia Bosforului si sa guste din stelele care stau atarnate cuminti deasupra. Multumesc U2 ca mi-ati dat un imbold suficient. Multumesc si voua, Snow Patrol.

Baia turceasca istorica pusa pe strada cu tramvaiul de Eminonu e deja pregatita sa primeasca gasca de oaspeti. Cica au dat drumul la abur exact cat trebuie sa fie bine. In curand o sa fim toate intinse ca pentru un sacrificiu dulce pe piatra calda din mijloc. O turca apriga o sa ne framante in public pana uitam ce-i rau sau ce ar trebui.

Se pare ca deja bazarul si-a scos pentru noi marfurile cele mai de soi. A dat stire cireasa ca nu dispune de prea mult timp, asa ca si-au eficientizat comerciantii nostri cu tichii marfurile pentru cumparaturile noastre. Alti turcii au pregatit narghilelele si cate o duzina de ceaiuri de mar de caciula. O sa stau intinsa pe spate si o sa pufai, ca un intelept.

Feribotul de Bosfor sforaie deja ca un calut nerabdator in asteptarea pasagerilor. Il trecem in partea asiatica pentru o portie de orez pe cinste. Dar si pentru niste magazine prin care vom rascoli un pic, de placerea chilipirului. De-acolo mi-am luat cel mai tare outfit de King Kong.

Angajatii localului traditional unde o sa luam cina tocmai lustruiesc inca o data farfuriile pentru a ne primi cum se cuvine. A trecut vremea cand valahorum tremura in fata turcimii trufase. Astazi turcii freamata de placerea ospatarii romanilor care suntem si venim grupati. Suntem cei mai dornici de aventura dintre traci.

Voi, castane care va perpeliti pe gratar, voi pesti care sfaraiti pe langa podul spre Galata si voi urfa si adana kebab din Taksim, mai aveti doar putina rabdare. In scurt timp dam usa de perete si va infulecam pe toti. Avem apa in gura si entuziasm in ochi.

Inca o data, caci daca n-ar fi nu s-ar povesti, ia cireasa drumul Stanbulului. Se cazeaza in Levant, merge la placintaria bine stiuta sa se puna pe picioare si incepe recucerirea orasului. Huzurul turc nu egaleaza nici un alt huzur. Si prietena turca Nihal, zeita istanbulului, este ocupata cu alungarea norilor de ploaie.

A la turca bre. Si ce-o mai fi om mai vedea. Inainteeee, osteeeeni.

am luat o gura de aer

mai 6th, 2009

capsuni copy

M-a inghitit Istanbulul cu fulgi cu tot. Tamam. Dar ce mi-a mai placut si mie.

capsuni

aprozar

inghe

Nu pot sa zic ca m-am impotrivit temeinic. Mai degraba m-am lasat moale in bratele lui. Soptind sagalnic. Ia-ma-ma si du-ma-ma. Sunt a ta. Fii capitanul meu.

Am fortat intrarea in oras in timp ce curgea de zor apa din cer. Alah decisese sa incerce abilitatile soferistice ale ciresei tocmai in felul asta.

Ia cireasa, zise Alah. Ia sa vad cum tii mata de volan cand e intunericime si turcii te-nconjor. Si din autostrada se fac 465 de iesiri ce poarta aproape acelasi nume imbarligat.

intaltime

nihal

pasare

Mi-am scos de cateva ori pioletii si franghiile de catarat din geanta roz. Si m-am pus sa urc pieptis-grapis strazile inclinate periculos din Levent.

In cartierul asta locuieste nihal, zeita istanbulului si prietena mea. Denumit de turci si Manhattan. M-am inghesuit buza-n buza cu cea mai inalta cladire din oras, cam uratica.

Incercand sa cumpar o biata rochie turqoise. Am fost prinsa intr-un iures asemanator celui creat intr-o masina de spalat la programul stoarcere. Iures format din sustinatorii echipei Besiktas, beti turta.

kebab

lale

Norocul meu ca eram imbracata in alb cu negru. Culorile vulturului negru, pet-ul echipei. Asa ca am putut manca fara probleme umar la umar cu dumnealor. Intestine de miel tocate si amestecate cu rosii, ceapa si curry. Totul invelit in juma de paine pufoasa.

suporteri

Mai erau, vezi bine, 6 ore pana la meciul cu Fenerbahce. Cine o fi castigat?

Am privit, cireasa coplesita de preaplinul Bosforului. Cand stelele, cand mutra turcului aprig care imi aducea cafea din cand in cand. Am cantat cantec de sirena. Muscand cu nesat din rahatul cu nuci.

pesti

Mi-am dorit sa fiu cireasa-paznic pe stramtoare. Sa fac rapoarte cu cine vine si cine pleaca. Contra unei camarute cu vedere la apa. Si a unei diurne continand 24 de paharele cu ceai negru. Plus niste frigarui cu bulgush.

vitrina

Am facut o gura cat o sura sa pot inghiti adana si urfa kebab in taksim. Cand mi s-au infatisat ele in abandon. Pe un pat de patrunjel si ceapa. Si o lipie imbibata cu sos de carne sfarainda.

Am pasit demna pe urmele lui Orhan Pamuk, in districtul Nisantasi. Am vazut cum traiesc bogatii. Traiesc si ei tot cu vedere la Bosfor. Bosforul bate filmul. Si bate saua sa priceapa cireasa. Vino, cireasa, te astept…Ce te tine?

tramvai

M-am uitat cu atentie in ochii pestilor abia trecuti in nefiinta. Din pietele de peste proaspat. Oferit cu mare pompa de turci cu musteti din povesti. Am mangaiat rodii.

Am fumat narghilele fara numar, pe inserat, in Tophane. Trantita pe spate, sub un sal mov. Sorbind ganditoare din ceaiurile de mar aduse de turci ce citesc dorintele cireselor. Ciugulind alene dintr-un strugure. Schimband vorbe de duh cu turcoaica.

turcime

I-am facut ochi dulci turcului capitan de vapor. Care ne-a condus vitejeste pana in mijlocul Bosforului. La Leander Tower. Ca sa pot vedea Europa de vizavi de ea. Arata bine, sa stiti.

Am fost fericita. Am obosit placut. Am urcat dealuri abrupte. Am coborat in vai adanci. Am ras cand mi-au sarit pe fata stropi cu apa sarata. M-am lasat ciufulita de vantul Marmarauai.

tram

Si am facut legamant la notar. Sa ma intorc degraba la orasul meu. Care pune prin panerele din vitrine. Cirese ca nestemate pretioase, din care curge zeama sangerie.

Am luat o gura de aer. Sa-mi ajunga pana in octombrie. Dar planific deja. Stiti voi ce. Si intre timp imi tin respiratia.

cireasa

cireasa turcita

octombrie 28th, 2008

DSC07178

e pe bune. nu e doar asa.

e un gand mai vechi. nu unul nou. chiar si mama de cireasa stie. de ceva vreme.

m-as muta la istanbul. pentru minim o luna. mai bine 6 luni. cel mai bine un an. si de fapt maximum 2. daca as stii cum.

la cei 20 de milioane de locuitori deja existenti. as mai adauga si o cireasa.

pentru ca orasul asta mi se potriveste manusa. mult mai tare decat orasul meu de bastina. de cate ori vin aproape de pamant istanbulez. incepe sa imi clocoteasca sangele in vine. sunt indragostita. de-aia pot sa si conduc 10 ore pentru el.

cand orasul incepe sa se desfasoare ca un sarpe urias. la picioare mele. imi zic. uite cireaso. ai ajuns la un altfel de acasa. minaretele subtiri imi sunt cumva la inima. desi eu sunt din salajean. nu din aksaray.

si ma intreb. oare de ce se zbateau atata moldovencele. si domnitele boieroaice. sa scape de urgia turca. sa faca orice. numai sa nu cada pe mana vreunui mustacios? ca le-ar fi adus aici. si vad ca aici nu e asa de rau. de unde paranoia asta?

le-ar fi dat ayran dimineata. si placinta cu branza si spanac. le-ar fi scos la plimbare cu vaporasul pe bosfor. le-ar fi lasat sa zburde in voie. prin gradinile palatului topkapi sau prin dolmabahce.

ma rog. cine stie ce ratiuni ale epocii. pe care nu pot eu, o cireasa, sa le deslusesc. le faceau pe femeile moldo-transilvano-valaho-danubiano-pontice sa urle cu parul maciuca. cand venea vorba. sa fie luate pe sus in goana calului. si duse la stanbul.

cu multa bunavointa. la care se adauga cele cateva cuvinte pe care le stiu. chiftea. ciorap. ciorba. caldaram. tamam (ok). buyuk (mare). iki (2). teshekur ederim (multumesc). i gunler (buna dimineata). ma inteleg cu turcii. cum ma inteleg cu mama. bine, adica.

miroasele de prin galantare imi deschid baierile inimii. si pungii. pestii proaspeti de prin pietele lipite de bosfor ma bucura. turcii gatesc vinete. peste proaspat. pilaf cu naut. kebab dumnezeiesc. oare fac in momentul asta vreo blasfemie?

dimineata istanbulul imi da briza marii s-o miros. snif-snif. aroma cafelei turce ma tulbura.

imi place sa ma tolanesc pe perne. si sa stau la taclale pufaind la naghilea. cireasa tihnita. alaturi de ceai de mar servit in pahare cu forme placute. inca unul va rog. tamam.

nu ma deranjeaza ca in toiul noptii imamul. un fel de preot de-al lor. se urca in moschee. da drumul la statie. se face DJ. si incepe si urla la un megafon niste lucruri. sigur are el un motiv bun.

sar in tramvai ca la mine acasa. cumpar kestane coapte de pe strada. ma minunez la cupola moscheei albastre. mereu la fel de incantata. si imi place sa stau jos in ea. sa ma reculeg. ca o cireasa turcita.

forfota si mirosurile. aglomeratia. covoarele fermecate care spanzura la fiecare colt. opulenta. si saracia. legate cu fir rosu de matase. baia turceasca. despre care tocmai m-am extaziat. fresh-ul de portocale care costa 3.7 roni. si e peste tot.

turcii cu tichii fistichii care te trag de haine. sa-ti dea o baclava. la ei in pravalie. sau care urla la tine. ca din gura de sarpe. sa-ti vanda o umbrela cand ploua. desi vad clar. ca eu port una.

si chiar si turcii ca si barbati asa. mari amatori de femei. care daca te plac. te aplauda cand iesi dintr-un local. adica un locantasi. barbati cu nasuri coroiate. si ochi negri si adanci. si par taciune. da.

m-as da lor. m-as da turcilor. daca m-as pricepe cum. dar cum nu stiu sa capat pe termen mediu. un act numit istanbuletin. uite ca stau cu voi aici. si crosetez povesti. ceea ce imi place la fel de mult.

pentru ca in turcia. blogspot.com e interzis. icilmiz adica. cel putin pentru moment.