doar barbatii tineri sunt creti

februarie 28th, 2010

Cireasa isi da seama ca oamenii mari sunt teribil de ocupati. Si ca asta ii le pune un soi de val tulburel pe ochi. Impingandu-i astfel sa piarda lucrurile esentiale pe care langa care trec acum orbi, in mult prea mare zvon si goana zilnica.

Dar cireasa a primit cadou o halca de timp berechet la dispozitie, in care avea de ales. Sa stea cu picioarele pe pereti si sa intoarca o suvita de par timp de o eternitate si inca o zi sau sa se gandeasca la barbati. Ce a hotarat e la mintea cocosului.

Ei, si dupa ce s-a concentrat temeinic si s-a gandit la ei ore in sir, bang. A observat treaba asta. Doar barbatii tineri au parul cret. Barbatii ce se vor maturi capata par lins in primele 3 luni de la aceasta decizie istorica. Plus diverse tulburari de comportament in timp ce are loc procesul. Cum se maturizeaza, cum pierd cretii. Of.

Sa nu credeti ca sunt naiva. Nu. Realizez ca probabil teoria mea profana este destul de greu de dovedit stiintific. Ce legatura este intre un barbat copt si podoana lui lins capilara, e greu de dovedit. Si oricum, ce universitate vestita ar aloca bani pentru asa ceva.

Oamenii de stiinta sunt prinsi cu alte dracovenii. Cum ar fi ca barbatii care beau o bere pe zi si mananca un sandvis cu branza la asfintit traiesc cu trei ani mai mult decat ceilalti. Sunt vremuri de criza vorace. Cui sa-i pese de cum au parul de cret au ba barbatii.

Daca ar fi sa-mi dau cu presupusul, poate ca parul cret se intampla de la un target de vanzari prea ambitios, stabilit de un sef asisderea. Sau de la rate cu dobanzi prea mari, pe timp de aprige dificultati economice si o luminita prea plapanda la capataiul tunelului. Sau de la presiuni prea mari de a deveni soti si tati responsabili.

Dar uite, ciresei ii pasa. Este pe lista de top priorities in fiecare zi. Ea o sa foloseasca pana la refuz informatia asta. Si anume ca doar barbatii tineri tin pe capul lor bucle si resorturi de par cret. Pentru ca teribil de mult ii plac dumneaei buclele numai bune de trecut degetele prin ele, pentru o descalceala lenevoasa.

Of, doar barbatii tineri sunt creti. Si s-ar putea sa nu am incotro. Trebuie sa ma las dusa de val. Sa-mi restrang aria de expertiza doar la barbatii nematurizati. E greu, stiu. E ca si cum as da in mod constient deoparte, doar cu un click, o gramada de alti barbati talentati.

Dar in viata trebuie sa ai principii ferme. Atata lucru intelege chiar si o cireasa si actioneaza in consecinta. Ai par cret, deci existi. Ai par lins, hai sa mai vorbim si poate-l facem cret la loc, cum era.

De astazi inainte, textele mele vor putea fi citite si pe comunitatea de oameni bantuiti de ganduri. Adica la gandul.info.

Am marea placere sa fiu aici colega cu lume absolut speciala. O sa vedeti. Oameni alesi pe spranceana pentru gandurile pe care le impart cu lumea. O mai fi cazul sa spun ca proiectul asta ma face maximum de mandra? Nu cred. Prezentul suna bine.

9 carti

februarie 25th, 2010

Cireasa extrage din lectura placeri mari, nemasurabile de catre aparatele existente in prezent pe piata de resort.

Si pentru ca ea detesta ca placerea sa ramana solitara, destinata exclusiv dormitorului ei, a decis sa imparta asta cu cine se distreaza la fel ca ea. Sa dea pe trompeta tot ce a emotionat-o in ultima vreme tare de tot. Asa de tare ca inca se mai gandeste la toate mesajele din aceste 9 carti.

9 carti pentru ca cireasa nu se omoara dupa lucrurile standard. De ce musai 10, daca mie mi-au trecut prin cap 9. Doar 9.

Traiesc din nou, de principesa Ileana a Romaniei

Desi fascinant sa vezi cum traieste o printesa, nu asta mi-a facut deliciul cartii. Ci motivarea pe care mi-a insuflat-o printr-o tevusca fina, captusita cu praf de minune. Si exaltarea pe care am simtit-o analizand propria mea viata si miliardele de posibilitati.

Buddha din suburbie, de Hanif Kureishi

O carte cu mult de tot umor, scrisa extraordinar de bine. In care se vorbeste despre toate temerile, problemele, mirarile, etapele, dragostele si bajbaielile legate de job, pe care poate sa le aiba oricine. Cireasa sau om.

Cronica Pasarii Arc, de Haruki Murakami

Cea mai delicata si ingrijorator de contemporana metafora despre cum se traieste azi. Desi e scrisa de un japonez, actiunea se poate intampla oriunde. Poate chiar si la Mizil.

Mananca, roaga-te, iubeste, de Elizabeth Gilbert

O carte care mi-a dat curaj mult si ma facut sa rezonez cu ea in moduri aproape interzise. Ar trebui citita de toate frunctele care divorteaza sau sunt parasite de curaj, in general.

Insuportabila usuratate a fiintei, de Milan Kundera

Se ia un cuplu si se analizeaza cu instrumente cinice si fine, cele mai fine instrumente pe care le-am vazut. O scriere desteapta dar in urma careia nu ramai cu gura pana la urechi.

Smulgatorul de suflete, de Boris Vian

O carte fantastica intr-un decor care poate fi real, la tarmul unei mari, intr-un sat, unde se intampla lucruri barbare. Barbare e putin spus. Si pline de continut si impunsaturi pe care o cireasa le-a simtit pana in forurile ei superioare.

Calaretul Suedez, de Leo Perutz

Ah, ce lectura placuta si rotunda. O constructie a unui om creativ si ordonat in acelasi timp. Cu o actiune intr-un decor medieval de tara. Recomandata de un domn cu nas coroiat.

Jurnalul unei fete greu de multumit, Jeni Acterian

Fabulos de misto sa vada cireasa cum se traia in Bucuresti in timpuri ce par de mult apuse. Aflam ca unde locuieste ea acum era un hipodrom si se putea sta intins pe iarba. Si totusi problemele sunt aceleasi. Si ca raportare generala la viata, si in relatiile dintre oameni. Yum.

Femeia nisipurilor, de Kobo Abe

Pare ca eroul principal a avut ghinion, cand de fapt la sfarsit te prinzi ca a dat peste el un mare noroc. Cireasa s-a gandit apoi la propria viata in termenii nisipului si si-a mai domolit din patimi.

Dar vreau sa ma emotionez in continuare, fara de incetare. Asa ca rogu-va sa aduceti in cioc fiecare, de aveti placere, o carte care v-a ramas la inima. Cred in voi. Asa ca promit sa sa o metabolizez si o sa o integrez corpului meu astral.

cireasa si barbatul

februarie 24th, 2010

Post inspirat de vizionarea filmului 300. O productie tulburatoare, care in mod normal nu ar fi genul meu. Prea mult sange. Dar ah! Si multi barbati stransi la un loc. 300 de barbati aflati permanent in chiloti. Cu abdomene la vedere si ce mai abdomene. Gata cu introducerea.

Ce putin ii trebuie ciresei sa exulte. Pe scurt, un barbat care sa o incante. Si ei nu sunt putini, de fapt lumea geme de barbati extraordinari. O plaja larga de barbati foarte reusiti. S-au facut barbati buni in ultimele decenii, n-am ce zice.

Cum ma intorc, cum ma sucesc, dau peste un palc de astfel de exemplare. Sau de cate un individ seperat de restul grupului. Numai bun de urmarit de catre pradatorul sangeros care zace in cireasa ametita de miros.

Ce-i mai plac ei barbatii slabi, cu mijlocelul tras ca printr-un inel de-al ciresei. Ce-i mai plac dansei barbatii solizi, ca trupuri ca niste sifoniere prevazute doar cu o usa. Ce-i mai plac ei barbatii taman buni, nici zdraveni, nici zvelti.

Ce-i mai plac barbatii medii spre mici de statura, cu care se poate cireasa saruta pe indelete. Fara sa se ridice pe un scaunel. Cei mai plac insa ciresei barbatii inalti, care o insotesc pe post de stindard, de se mira toata lumea. Uite, domnule, la cireasa asta pitica, ce palaluga si-a gasit langa ea.

Cireasa adora barbatii bruneti, blonzi si mai ales roscati. Si are un jenesaisqua pentru cei nitel sau de tot cheliosi. Cireasa crede ca barbatii cu ochi verzi sunt absolut deliciosi. Dar si cei cu ochi caprui, ca ai ei. Sau albastri, ca ai unei ape numai bune de scaldat, cu tot cu capul la fund.

Dar barbatii cu umor, cuvinte potrivite. Si cei buni reparatori de case, priceputi bucatari, dornici de calatorii. Alaturi de aceia care asculta muzica alternativa, skiaza si isi trec degetele prin par, pe pielea de pe gat si de pe spate. O da, si aceia sunt foarte buni.

Fabulos mi se pare ca barbatul nici macar nu trebuie sa se afle in imediata proximitate. Desi asta, cu siguranta, ar ajuta. Dar orice vecinatate, fie si prin intermediul mediilor de comunicare in masa sau pe ecranul laptopului, a unui barbat/unui grup de barbati frumosi, e buna.

Acestea fiind spuse, ma retrag sa meditez. Sa ma cufund intr-o zona de liniste, neintrerupta de nimic. Poate doar, din cand in cand, de gandul la un barbat. Unul misto, cum vad mereu.

peticul groazei

februarie 23rd, 2010

Ciresei nu-i prea place grasimea. Nici a ei, care cand apare soare dispare, nici a altora.

Si se stie doar ca, ce tie la tine nu-ti place, la altul nu-i chip sa tolerezi. Asa ca parca mai urata mi-e grasimea altuia decat a mea. Si parca si cu burta omului pot sa ma obisnuiesc, si parca si cu manerele dragostei. Pe care pana la urma accept sa le folosesc cu incredere, ca sa nu alunec cumva si sa ma ranesc, in toiul procesului amoros.

Dar este o parte de corp la care cireasa nu poate inchide ochii. I se face rau cand da cu ochii de ea pe la oarecine. Si nici nu-i trece prin cap ca ar putea sa ajunga in situatia letala in care sa posede chiar ea una. Ma gandesc la peticul de carne trapezoidala de deasupra sexului la om.

Daca omul e slab, portiunea asta nu sare in ochi ca fiind un domeniu distinct. Daca omul e gras, taramul asta prinde puteri si se segregheaza si de sex si de burta. Se face ca o burta mica, umflata. Capata si viata proprie si nu mai e chip sa-l indesi undeva, cu gandul de a-l piti.

In chiloti nu prea mai vrea sa stea si iese tantos la iveala. Nici frate cu burta si deci incorporat in ea nu mai are chef sa fie. Peticul groazei are ceva propriu de spus, cu voce pitigaiata si insistenta. Sunt gras, independent, si fac ce vreau. Bag spaima si-n prieteni si-n dusmani.

Peticul de grasime mai poate fi ascuns prin fuste, de catre doamne. Dar pantalonii il cam tradeaza pe purtator. Pentru un ochi versat e o nimica toata sa identifice sub curea perna numai buna pentru facut sapun ecologic. S-o fi gandit cineva la asta?

Pana de curand bulgarii cica sechestrau oameni si le luau cu forcepsul cate un rinichi. De ce oare nu extrageau si osanza asta. Ar fi fost toata lumea castigata. Grasul scapa de rusine. Bulgarul facea cosmetice miraculoase, cu extract de locuitor de tara vecina.

Si nu mica mi-a fost bucuria cand am realizat ca nici lamaie, prietena buna de on si offline, nu concepe sa se apropie de peticele groazei. Suntem surori bune si la preferintele pentru carnea de om. Ca sa citez radioul preferat: Va plac fructelor, carnita? Da, dar sa fie curata.

iepurasul ninja: ultimul iepuras

februarie 23rd, 2010

“Cred ca sunt suficiente doua perioade din an in care trebuie musai sa am alaturi un barbat. Asta ca sa fiu sigura ca nu ma inghite deprimarea cu fata umana, adusa de miei, oua pictate, brad si zurgalai.

Pastele si Craciunul sunt momente cand orice vietate, si un iepuras cu atat mai mult, vrea sa simta batand langa el o inima calda si prietena. Uneori asa de mare e nevoia, incat aproape ca nici nu mai conteaza a cui exact e inima asta. Important e sa stea lipita etans de iepuras. Mai ales daca ninge”. (HBO Club, iepurasul ninja)

Am ajuns si la ultimul iepuras ninja. Este Calaul pe nume Valentin si se refera la tot siropul conex. Say bye bye to iepurasul ninja. Take care.