peticul groazei

februarie 23rd, 2010

Ciresei nu-i prea place grasimea. Nici a ei, care cand apare soare dispare, nici a altora.

Si se stie doar ca, ce tie la tine nu-ti place, la altul nu-i chip sa tolerezi. Asa ca parca mai urata mi-e grasimea altuia decat a mea. Si parca si cu burta omului pot sa ma obisnuiesc, si parca si cu manerele dragostei. Pe care pana la urma accept sa le folosesc cu incredere, ca sa nu alunec cumva si sa ma ranesc, in toiul procesului amoros.

Dar este o parte de corp la care cireasa nu poate inchide ochii. I se face rau cand da cu ochii de ea pe la oarecine. Si nici nu-i trece prin cap ca ar putea sa ajunga in situatia letala in care sa posede chiar ea una. Ma gandesc la peticul de carne trapezoidala de deasupra sexului la om.

Daca omul e slab, portiunea asta nu sare in ochi ca fiind un domeniu distinct. Daca omul e gras, taramul asta prinde puteri si se segregheaza si de sex si de burta. Se face ca o burta mica, umflata. Capata si viata proprie si nu mai e chip sa-l indesi undeva, cu gandul de a-l piti.

In chiloti nu prea mai vrea sa stea si iese tantos la iveala. Nici frate cu burta si deci incorporat in ea nu mai are chef sa fie. Peticul groazei are ceva propriu de spus, cu voce pitigaiata si insistenta. Sunt gras, independent, si fac ce vreau. Bag spaima si-n prieteni si-n dusmani.

Peticul de grasime mai poate fi ascuns prin fuste, de catre doamne. Dar pantalonii il cam tradeaza pe purtator. Pentru un ochi versat e o nimica toata sa identifice sub curea perna numai buna pentru facut sapun ecologic. S-o fi gandit cineva la asta?

Pana de curand bulgarii cica sechestrau oameni si le luau cu forcepsul cate un rinichi. De ce oare nu extrageau si osanza asta. Ar fi fost toata lumea castigata. Grasul scapa de rusine. Bulgarul facea cosmetice miraculoase, cu extract de locuitor de tara vecina.

Si nu mica mi-a fost bucuria cand am realizat ca nici lamaie, prietena buna de on si offline, nu concepe sa se apropie de peticele groazei. Suntem surori bune si la preferintele pentru carnea de om. Ca sa citez radioul preferat: Va plac fructelor, carnita? Da, dar sa fie curata.

grasa nuntita

iulie 18th, 2008

grasa de profesie e capabila sa stea pitita destula vreme intr-o femeie normala.

mananca decent, poarta fuste. nu sare calul. rade, se bucura si ea ca toata lumea de mici nimicuri cotidiene. nu lesina de slaba. dar nici nu lasa sa se intrevada printr-o deschizatura a rochiei, cand ridica bratul, urgia care va sa vie.

se comporta ca si cum nici usturoi n-a mancat. nici gura nu ii miroase a mai nimic.
sufletul de grasa sta strans in chingile unei carcase de dimensiuni medii. pana dupa nunta.

sotul naiv se bucura cand vede cum aleasa chiar da cateva kg jos inainte de fericitul eveniment. ca sa fie mireasa frumoasa, trasa prin inelul de matase al unei rochii albe de satin. sa aiba ce poza pune pe birou. biroul lui.

zambetul ii ingheata pe fata curand. imediat dupa nunta, grasa da drumul la supapa. se expune plenar. se desface si explodeaza precum o floricica in ceaun. lovindu-se de peretii apartamentului. in zgomot de fanfara.

morsa nou rezultata nu este jenata de ce-a facut. are coltii odihnindu-se relaxati pe pieptul opulent. priveste cu ochi mici si rai la ce-a facut. baga sub nas vapoare intregi cu painica inmuiata in sos. torturi si creme pe baza de unt. ii e pofta.

cazemata de slana care se strange fuior in juru-i nu o sperie. niciun semnal de alarma nu e menit sa opreasca avalansa de merdenele. a suferit destul. gata cu renuntarile de dragul siluetei, ce prostie. a reusit cumva sa se marite. acum its party time.

fiecare dimineata aduce plusvaloare. noi colaci de sorici se strang cocon nobil. se schimba pe rand mainile, butuci din umar. picioarele devin piloni de pod. in final capul patrat insurubat pe lipsa gat incununeaza opera.

sotul pierde pofta de mancare. apoi libidoul. apoi, ultimul vestigiu, demnitatea in fata cunoscutilor. are acasa o huiduma. careia ii da de mancare printre gratiile dormitorului. o cunoaste de multa vreme. asa ca fiara accepta sa nu-l manance la micul dejun.

ingrijitorul de bestie se zvarcoleste noaptea in pat, sfasiat de panica. utilajul programat sa hapaie hulpav apuca cu mainile facute cange purcei de lapte cu mere in gura. paini rumenite cat sa hraneasca un sat.

e din categoria careia ii place si miezul. nu numai coaja. inghite holde aurii intregi. oameni care merg pasnici spre serviciu. blocuri in constructie. orase si zone limitrofe.

societatea ii impune sotului sa ramana langa huiduma. pe modelul si acum da-te jos sa vezi ce-ai facut. grasa stie. si profita de legile scrise si nescrise ale tarii in care si-a facut cuib.

ce nedreptate. ar trebui sa exista un act aditional. grasele de meserie sa fie obligate prin contract sa ramana decente. sau altfel sa fie scoase cu descarcerarea din lacasuri si exportate. undeva intr-o tara care apreciaza carnea de om impanata.

jos grasele care cred ca misiunea lor de guerilla s-a terminat. si ca o data obtinuta verigheta, o pot ingropa sub degete boante. incapabile sa apuce obiecte simple. d-apai sa dezmierde un corp drag.

de unde atata inversunare? nu stiu. mi se pare o inselatorie perversa. atat.