februarie 8th, 2010
“Doamnelor, domnilor, oare asta sunt eu? Si daca da, de ce? Cu ce si cui am gresit? Si cui trebuie sa dau spaga sa ma faca cum eram? Cu o seara inainte m-am culcat in calitate de faptura placuta ochiului si acum sunt intrupata intr-o morsa. Omg.” (HBO Club, iepurasul ninja)
Astazi spun aici despre grasime si self esteem. Have fun.
decembrie 10th, 2009
Cireasa e apriga femeie. O gasesti, pe unde sta ea sa maie, mai mult vesela si neinfranta de ale vietii probleme.
Dar dumneaei are si momente cand e nevricoasa. Si nu vorbim de mari drame sau psihoze. Ci de mici porcarii cotidiene pe care le detesta.
Aici a pus 10 dintre ele. Cele mai mici si cele mai enervante. Care cand i se intampla, ii vine sa dea cu caciula de pamant. Si sa plece in lumea larga, sa se faca haiduca.
1. De scos poze din aparat si pus pe laptop.
As face mai orice prin casa, as sterge cu sarg chiar si praful. Numai ca nimeni nu imi ofera vreodata posibilitatea asta. Sa fac acest schimb. Asa ca prietenii mei trebuie sa ma traga de haine si sa milogeasca ca sa obtina vreun instantaneu.
Tarziu de tot, cand nu mai e niciun pic de loc, ma decid sa decarc sutele de poze. Si le azvarl prin vreun colt de laptop in care umblu tiptil si cu sila.
2. De deschis cutia postala.
La fiecare cateva luni, cutia mea postala incepe sa vomite. Ii curge din gura intai o hartiuta. Apoi regurgiteaza pliante cu reduceri la carne si instrumente de tuns iarba. Apoi facturile, si aici trebuie sa o deschid.
De-asta gasesc in ea iu iulie felicitari de Craciun. Si pliante electorale de la alegerile parlamentare in decembrie.
3. De bagat mana in geanta cu manichiura proaspat facuta.
De fapt, nu fac asta decat daca e un crocodil care vrea sa-mi manance mana aia si doar asta e conditia sa o scap, pe mana. Dar uite ca in viata mea apar multi crocodili.
Ca un facut, dupa ce mi-am aplicat ultimul strat de oja rosie, stralucitoare, noua, si frumoasa, suna telefonul. Sau trebuie sa caut o cheie. Sau sa scot bani. Toate din geanta. Bineiteles ca scot mana de acolo cu lacul major afectat. Si asta ma enerveaza de-mi sare basca.
4. De mers la posta.
Ia te uita, abia acum m-am prins ca in top 9 e inca ceva legat de posta. Nu ma duc niciodata acolo. Desi primesc din cand in cand asigurari din alea mici si patrate cum ca am un colet, nu ma sinchisesc.
Cred ca una din cele mai frumoase relatii de prietenie s-a terminat cand mi-a fost lasata o vedere, cu rugamintea sa o pun eu la posta. Adica eu nu scriu oamenilor pentru ca nu pot duce ravasele la posta. Si tu vrei sa ti le duc pe ale tale?
5. De schimbat apa florilor.
Imi plac florile dar sa fie curate. Cum se tulbura putin apa in glastra lor, imi vine sa sun pompierii. Sa rezolve ei situatia cum au invatat ca se face in situatii de criza. Nu mai pot sa le ating si astfel este sfarsitul unei frumoase prietenii.
6. De deschis o noua hartie igienica.
Ma apuca niste nervi sori cu furia cand sunt eu cea pe care pica magareata sa dezlipesc lipitura primordiala a unui sul de hartie igienica. De cate ori mi se intampla, stau intr-o pozitie precara. Si nu gasesc niciodata usor capatul.
7. De mers prin casa cu papuci lipiciosi.
Daca am varsat o picatura de lapte sau un strop cat o lacrima dintr-o felie de pepene rosu, sunt pusa sa platesc apoi toata viata. De cele mai multe ori, nu stiu unde s-a intampla dezastrul ca sa pot remedia urgent problema.
Picurul respectiv se multiplica intr-o mie de picuri. Si un curand fiecare coltisor din casa este infestat cu un plici-plici cand pasesc. Pot sa fac si infarct de la asta. Pot.
8. De mers desculta pe o plaja romaneasca.
Mi se pare ca din nisip pandesc sute de pericole. Plaja romaneasca nu este chiar curata, in ea putand avea casa cam orice. Vietate cu colti dornici de carne de femeie blonda sau cioburi cu taisul indreptat in sus sau sarme sau cutii de conserve sau chiar romantice scoici. Toate vor sa-mi faca rau si mi-e frica sa nu-mi vatamez picioarele.
9. De vazut grasimea de deasupra mancarii.
Sa mananc e viata mea. Dar cand gospodarul a gresit pe undeva si untdelemnul se separa de restul catrafuselor din mancare, eu stau sa mor de scarba. Daca sunt neovita sa mananc, de cele mai multe ori ma imbolnavesc.
Gata.
septembrie 7th, 2009
Altfel nu-mi inchipui de ce ar fi relansat tocmai acum un site ca asta. Acum, cand eu am luat doua-trei kile. Dupa o vacanta de vara in care nu i-am refuzat prea multe guritei mele pofticioase.
Oare v-am zis ca eu lucrez cu spor in uzina de cuvinte si emotii si imagini a orasului fierbinte hotcity.ro? Nu cred ca v-am zis de mai mult de 18 ori intr-un an si ceva. Poate nici atat. Mai este loc. Simt eu.
Si poate va amintiti si ca v-am spus odata ca orlando a iesit intr-o zi la cumparaturi virtuale. Si a bagat in cosul lui zilnic taman locul meu de munca. Mi s-a parut tare. Inca mi se mai pare.
E, si sa vedeti acum. Vin eu ieri la biroul pe care imi pun zilnic picioarele cu unghii pictate in rosu. Si intai nu inteleg. Suntem mai multi. Este toata echipa mea de animalute urbane. Dar sunt si niste doamne noi.
Doua dintre ele au halat alb imaculat. Au in mana niste caiete cu scris mult si marunt. Nu bat pana acolo. Pe dupa gat le atarna un metru de croitorie. Altele sunt imbracate in pantaloni scurti si au manusi rosii de box si adidasi in picioare.
Intr-un colt troneaza acum un mare cantar. In mijlocul camerei un aparat de alergat. Si in celalalt colt este o canapea de piele crem. Seamana izbitor cu cele pe care se intinde la psiholog prin filme, lungita pe spate, femeia nefericita in casnicie.
Timida cum ma stiti, eu ridic din sprancene catre lamaie. Si ea imi zice pe sestache. Sssst. Sunt de la dietetik. Stii, cu diete, nutritie, viata sanatoasa, psihologi, slabit etc. Intai incep sa ma bucur ca o cireasa inocenta. Ia uite, cu atat mai multi, cu atat mai bine.
Cand insa scot o Eugenia din geanta pe la 11, vad ca noile colege se uita la mine zambind dar insistent. Nu inteleg exact dar de rusine bag biscuitele la loc. La pranz dau sa pornesc vijelios catre o saorma La Matache.
Anunt asta cu voce tare in orasul fierbinte. Se ridica imediat in birou rumoare. Halatele ma iau prietenos pe dupa umar. Si ma intreaba daca o salata cu rucola, parmezan si rosii cherry imi cauzeaza. Si daca nu, ele ar fi incantate sa o manance cu mine dimpreuna. Las saorma, ma dau lor.
Seara, tot asa. Mi-e pofta de lasagne si discut languros despre asta. Vad halatele robotesc pe tacute. Si imi pun dinainte un buchet de minunatii. Dar totusi nici urma de lasagna.
Ma intreaba chicotind daca imi place pepenele. Eu, cireasa cinstita, spun dintr-o suflare: il ador. Ele zic stii, cireaso, ne bucuram. Pentru ca exista o dieta cu pepene. Hai sa ti-o spunem. Rrrr.
Abia azi mi-am dat seama. Orlando sigur s-a prins ca m-am ingrasat. Si pentru ca el e mereu foarte subtil. Nu mi-ar zice niciodata cireaso, ce-i cu colacelul ala de la brau? E trendy anul asta?. Nu. Nu mi-ar zice asta. A lansat siteul asta doar ca sa ma faca sa inteleg.
Acum mi-e clar.Imi sugereaza ca e cazul sa invat si eu cum sa mananc. Si sa mai merg naibilor pe la sala. Si toate astea sa le fac intr-un mod in care sa nu ma traumatizez cumva. Orlando stie ca trebuie sa fiu cu mintile la mine si fericita ca sa scriu bine.
Ma intreb daca urmeaza un site de turism. Pentru ca eu chiar vreau sa vizitez din ce in ce mai multe. Si el nu mi-ar zice niciodata rosu in fata. Vezi ca nu are rost sa mergi in cutare loc. Nu. Ar face un site cu recomandari de vacante pentru a imbunatati comunicarea noastra.
Si apoi, probabil ca, daca observa ca relatiile nu-mi merg bine. O sa dea drumul repede la un site de cultura urbana pentru barbati. Unde sa pot intalni lume noua. Si, daca o sa simt ca imi bate ceasul biologic, o sa scoata si un site de mame si copii.
Dar pentru moment, Orlando s-a prins ca m-am ingrasat. Si pentru ca vrea sa ma ajute. A adus o echipa intreaga de specialisti. Care sa ma ajute sa trec prin aceste momente grele. Sa dau adica 2 kilograme jos. Multumesc frumos, domnule patron.