aer curat si un carnat, va rog
ianuarie 13th, 2012
Asta o sa fie primul lucru pe care o sa-l cer cand ajung in tara partiilor rasare. Aer curat si un carnat, va rog.
Dupa atata sarbatoare, era si cazul sa-mi iau campii si sa trag adanc aer in piept la 2500 m altitudine. Acolo unde muntii se vad frumos dimineata, ca desenati de un scenograf de la hollywood. Si unde aceiasi munti ma infioara cu nuante de vin roze seara. Cand plec in sfarsit acasa, dupa ce am skiat tot ce era de skiat.
Austria ma fascineaza tocmai pentru ca imi ofera acelasi lucru de fiecare data, fara greseala. Partii pe care intru ca-n branza. Soare pe piele si vant prin plete. Carnati cu o puzderie de cartofi prajiti la pranz. Si tot la pranz un pahar imens cu bere nefiltrata. Supermarketuri care se inchid la 7 si in care lucreaza oameni normali.
Ma mai astept sa intalnesc la fata locului plimbari de seara printr-un orasel de turta dulce. Apfelstrudelmitvanillensosse. Doua bucati, va rog. Ba nu, patru. Stiu de pe acum ca vor fi luminite peste tot si case cu turnuri romantice proiectate pe cerul albastru de frig si cerneala.
Fiecare zi o sa semene cu cealalta zi. Doar putin mai mult nor sau putin mai mult soare. Si aceasta dulce rutina o sa ma unga pe la toate incheieturile cu ambrozia monotoniei asumate.
Intai mic dejunul campionilor, urmat de ore de ski si aer, mult aer. Apoi pranz copios luat afara, la inaltime, si bere si niste plaja. Apoi, usor anesteziata dar oh atat de multumita, zbrrrr inapoi pe partie.
Mi-e sa ma dea inserarea afara de pe partie. Apoi urmeaza sauna si o supa de usturoi sau dovleac. Si citit si bere si somn la ore halucinant potrivite. Sa-i dea Dumnezeu sanatate cui a inventat Austria.
Ne vedem luni, 23, cu suflu austriac. davitblog awaspinter topkabar awasgila
minciuna mica si frumoasa
septembrie 11th, 2011
Cand n-o vede nimeni, cireasa lupta in capul ei pentru pace mondiala. Mda.
Si pentru mancare pe saturate pentru toata lumea. Si pentru rasete in hohote, aka viata doldora de veselie. Si pentru campari orange, cu gheata, sau sprit la rece sau bere nefiltrata. Pentru mancare gatita in casa, cu prietenii, in livada.
Mai militeaza si pentru sex pana la refuz dar numai cu persoane de nerefuzat. Pentru petrecut cat mai mult timp ori printre greieri si frunze, cu picioarele in vreo apa. Ori calare pe skiuri, cu bujori in obrajori. Si pentru biciclism, bai in mare, calcaie fine, palarii fistichii sau cafele la soare.
Cireasa lupta si pentru adevar, in general. Dar atunci cand e cazul, apreciaza cum se cuvine o minciuna pe cinste. Si o da pe gat cu sete. Se infrupta din ea ca dintr-un pocal cu nu-stiu-ce-continut-pretios, demn de guri imparatesti.
Sa ne spunem adevarul in cea mai mare parte a timpului, ca asa e bine si frumos. Dar daca lucrurile sunt urate sau macar uratele si nu pot fi schimbate, of. Si o minciuna mi-ar face viata mai frumoasa, mai usoara sau macar acceptabila, atunci va rog sa prestati.
Adica ii rog pe cei care au acces nemijlocit la urechea mea deschisa bine catre ei sa nu ezite. Sa mi-o spuna.
Sa nu se jeneze, e mai bine asa. E mai curat. Cireasa prefera minciuna acolo unde adevarul poate fi facut mai frumos si pierderile in urma acestui act rusinos, cel de a minti, sunt minime spre deloc.
Ii rog pe cunoscut sa impacheteze minciuna ori simplu si frumos, minimalist. Ori intortocheat si cu dantele, sa ma minunez de asa lucratura maiastra care nu lasa sa iasa la suprafata putregaiul. Cireasa accepta rasufland usurata chiar si omisiunile, atunci cand este cazul. Nu vrea sa fie intristata fara miza sau niciun rost.
Tell me lies, sweet little lies, acolo unde e cazul. Si promit sa fiu buna si sa fac la fel.
cireasa si periculosul sport de noapte
martie 2nd, 2011
Cine a apucat sa doarma cu mine in viata mea de adult, adica singur fostul meu sot, inginerul fara inima, stie. Stie ca ma pun pe spate, asa, si nici ca ma mai clintesc pana dimineata. Ca si cum as privi cerul instelat toata noaptea, ce daca am un acoperis deasupra. Nu ma incurc eu in nimicuri.
Si totusi alaltaieri noapte s-a intamplat ceva curios. M-am pus eu ca de obicei, sunny side up. Dar apoi ceva s-a petrecut altfel decat planificat. M-am trezit in diverse momente din noapte. Eram contorsionata nevoie mare, ca la circ. Ma durea ba un umar pe care il strivisem sub greutatea mea herculeana. Ba ma striga sa o ajut instant o ureche impaturita din greseala intr-un pliu dureros.
Am masurat patul cu al meu corp centimetru cu milimetru. Unde mi-au stat picioarele mi s-a gasit apoi capul. Am taiat diagonale, m-am impachetat in asternut ca o sarmaluta in foi de bumbac. La fiecare trezire ma minunam de situatia in care am ajuns. Ma luam si ma asezam frumos la loc, cum sade bine unei cirese.
Toate ca toate dar dimineata nu s-a terminat cu happy end. M-am trezit cu un genunchi sucit. Sucit rau si dureros ca o masea nastrusnica. Este exact genul ala de durere care apare cand alergi mult cu pantofi nepotriviti. Sau skiezi pe o panta foarte abrupta si te fortezi la capacitate maxima, suficient de mult timp.
Nu pot sa nu ma intreb unde am fost in noaptea cu pricina. Dupa cine am alergat si de ce si mai ales cu ce rezultate. Am prins lucrul sau vietatea dupa care am alergat. Daca nu asta a fost motivul betesgului, as vrea atunci sa stiu numaidecat cu ce am fost momita afara din asternut. Ce m-a determinat, in plina iarna si pe un ger cumplit, sa skiez in camasa de noapte, sub pretextul ca este o urgenta.
Cursa mea nocturna misterioasa m-a scos doua zile din circuitul mersului la aerobic pe timp de zi. In timpul asta, n-am primit niciun semn cat de mic de la cineva interesant. Da, exista in viata mea lucruri si oameni pentru care as parasi patul cald in miez de noapte si as face lucruri traznite. Dar cei pentru care as face asta se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si nici gura nu le miroase.
Oblojindu-mi piciorul cum pot, inca mai astept un raspuns.
cum aleg femeile ghetarul
ianuarie 24th, 2011
Se da premisa. Trei femei se hotarasc sa cucereasca alpii. Poftim pozna.
Au pentru asta la dispozitie o saptamana si deci trebuie sa isi aleaga cu iscusinta o bucatica de poveste austriaca. Pentru ca barbatii lipsesc cu desavarsire din aceasta aventura, ele se straduiesc sa se organizeze cat mai bine. Se straduie sa imite cat mai aproape de adevar logistica vazuta atunci cand sexurile de preferinta tari erau capii de coloana.
In acest context, cireasa isi aduce aminte, scrutand negura vremurilor, ca inginerul fara inima alegea mereu o statiune de ski in care exista un ghetar. Asta pentru situatiunea in care, schiorul prevazator nu gaseste partiile tapetate cu zapada suficienta. Pe asemenea de urgie, zdup pe ghetar. Baga la cutie cireasa aceasta recomandare si nu-i mai da drumul. E incantata ca este asa de profesionista in alegerea unui loc pentru o vacanta de neuitat.
Zis si facut pune cireasa mana streasina la ochi si alege o statiune cu un falnic ghetar. A mai fost dumneaei aici, acum un numar impresionant de ani. I-a placut valea, i-a placut ghetarul si a zis ca de ce sa faca experimente. Sa mergem mai bine la sigur, in regiunea Styria. Si-a convins colocatarele de masina si vacanta si pe-aci ti-e drumul.
Deci cireasa, a cherry si poneiul pornesc in marea lor aventura. Reusesc ele sa depaseasca ceata deasa pe timp de noapte. Se lupta apoi cu pompita de sters parbrizul care nu vrea sa elibereze de buna voie smac pentru a se face lumina. Descopera calatoarele cu ochi fugitiv timisoara si fac popas peste noapte intr-o pensiune cu pat incapator.
Ajung in statiunea cu ghetarul, se instaleaza cu un catel si toti purceii din dotare la fata locului. Incep sa skieze pe cei 4 munti ce le inconjoara cu ale lor frunti dalbe. Se gudura pe creste ca niste copii, se dau de-a dura, fac tumbe cu sau fara voia lor. Si in ultimele zile se gandesc totusi sa verifice domnule ghetarul asta, sa vada cum mai arata el.
Beau femeile beri de sete napraznica, precum barbatii. Stau la soare lenes, ca pisicile. Incearca sa adune cat mai multi kilometri zilnici de alunecare, ca niste schiori profesionisti ce se afla. Si cand sa se indrepte spre ghetar, ia-l de unde nu-i si pune-ti pofta-n cui. Ghetarul era in inventar si revizie generala pentru o vreme.
Deci tragem urmatoarele invataminte si povete. A invatat cireasa de la inginerul fara inima ca la ski musai sa mergi langa un ghetar, pentru backup. Pana aici totul bine. Dar n-a invatat nici de la el si nici de la alt purtator de sex vanjos sa verifice printr-o serie facila de clickuri daca ghetarul e inca acolo, in picioare, netopit. Sau daca e deschis si daca nu cumva a fost mutat, pentru eficienta, intr-o regiune mai profitabila. Sau daca nu au dat turcii peste el.
Asa aleg femeile un ghetar.
