Grand Cinema Digiplex: am fost acolo
octombrie 7th, 2011
S-a deschis Grand Cinema Digiplex si eu am fost acolo. Deci spun mai departe in profunda si entuziasmata cunostinta de cauza.
Ikea este unul dintre brandurile mele preferate dar uite ca nu a fost suficient sa ma faca sa pasesc des in zona de shopping nord a orasului. Acum insa, ca s-a lansat si Grand Cinema Digiplex, probabil ca o sa-mi fac abonament la cel mai bun loc de parcare din Baneasa.
Caci ei au un hectar de sali de cinema, pe care sunt plantate o puzderie de locuri. Aici sigur gasesti bilet la film, fara emotii. Salile au fotolii hiperconfortabile, in care poti sa te cuibaresti cu picioarele sub tine, daca ai chef. Daca chiar vreti sa stiti, eu am stat chiar turceste o vreme, fara sa-mi pese de gura lumii.
La intrarea in zona de cinema exista un foaier in toata regula. Aici poti bea cafea, socializa sau trage o raita pe net, daca te arde, caci exista wireless. Personalul Grand Cinema Digiplex este amabil si curtenitor.
Apoi urmeaza o zona maaaaaare, maaaaaare de tot, cea mai mare pe care am vazut-o in Ro, in care o sa se tina expozitii si tot felul de alte evenimente. Iar arhitectul care a gandit tot spatiul asta grandios pentru filme si evenimente conexe a facut si un perete special de tot. Unul pe care poti scrie/desena tot felul de chestii, folosindu-te de litere si culori puse la dispozitie din oficiu. M-am jucat si eu putin cu mine aici, cand nu se uita nimeni.
Imi place cum arata Grand Cinema Digiplex, in general asa. Imi place ca e mare si inalt si nou si cu o gramada de posibilitati. Imi place ca iti iei biletul din acelasi loc in care iti cumperi si floricelele si cola. Imi plac mai ales salile VIP, unde sper sa fiu invitata de incredibil de multe ori de vreun barbat care vrea sa ma cucereasca pe loc.
Ele sunt bine garnisite cu niste canapele fastoase de piele neagra care miroase tare frumos. Canapele, nu fotolii. Asta inseamna ca sunt numai bune pentru doi oameni care s-au imprietenit foarte tare sau tanjesc sa faca asta. Acolo m-am tolanit putin intr-o rana, cu ochii in veioza cu lumina exact cata trebuie. Dupa ce platesti biletul, mancarea si chestiile de baut vin de cate ori ai chef. Tadaa.
Sunetul marca Iosono este de isprava. Ecranele sunt cat casa. Cu scaunul te poti juca in timpul filmului, lasandu-te pe spate. Este bine la Grand Cinema Digiplex. Eu tocmai am vazut acolo Johnny English si m-am distrat de minune. Mergeti sa vedeti.
cireasa, o femeie trasa in portret
martie 10th, 2011
Ce dulceata speciala simte cireasa cand este chemata spre a fi trasa in poza de catre niste maini dibace.
S-a intamplat de curand, la studioul convenabil asezat in strada Sagetii numarul 6. Campania s-a numit Portret de femeie si a fost propusa de studio Union. Ei au chemat sute de femei in perioada 1-8 martie, sa le pozeze frumos si profesionist. Ce sa facem, ne-am dus.
M-am prezentat acolo, cu inima mica si ochi de caprioara. Cireasa nu mai calcase intr-un studio si de data asta a avut curaj doar pentru ca pozarul au fost Sutu si partenerul lui Radu Badoiu. Pe acesta din urma l-am cunoscut acum dar am impresia ca ne stim de cand lumea, intrucat am aflat despre el lucruri intime. Se pare ca el sta in Lanuldesecara si nu lasa pe nimeni sa plece. Tare asta.
In numai 3 minute am fost pozata mestesugit. Rezultatul il aveti mai jos. Ne place place place.
sibiul ciresei
februarie 27th, 2011
Si a fost cireasa la Sbiu. Si tare i-a mai placut. Se vede. Mai jos, ordine ardeleneasca.
Casa holbandu-se la mine in piata mica, parca.
Case precum feliute de tort sibiene.
Sibiu from up.
Curtea bisericii vazuta din turnul fermecat. Unul dintre punctele-oameni e dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri.
Asta e orasul in care poate trai un elefantel verde.
Bolta cea de toate zilele.
Familie din ardeal.
Moara vantului turbat.
Intalnire intamplatoare a doua pardoseli de oras.
Podul peste lacul dintre case.
Aglomerare urbana sibiana.
Pasajul dosnic si femeie cu umbrela tipatoare.
Podul minciunilor. Eu sunt sincera.
livada noastra cea de toate zilele
iunie 9th, 2010
Ce coincidenta. Eu sunt o cireasa si locuiesc intr-o livada. Iar Andrei Birsan m-a invitat la el in livada. In Livada lui de fotografii. Un spatiu bibilit si frumos, care m-a emotionat profund.
Adica in Piata Unirii 1, la metrou, unde am lipit aseara, pana la ore prea tarzii pentru somnul de frumusete al unei cirese, poze. Am depus acolo 39 de fotografii printate special pentru aceasta intamplare. Varandu-ma astfel intr-un mod placut pe mine si pe hotcity.ro (partener eveniment) in eternitate.
Pe scurt proiectul este asta. Vino bucuresteanule, vino si lipeste pe stalpii statiei poze facute de tine sau mama ta sau sora ta in Bucuresti. De tine sau mama ta ca sa fim siguri ca sunt ale tale. Pozele nu tin sa aiba o tema anume. De fapt cu cat mai diversificat, cu atat mai bine. Tu vino si adu ce vrei tu.
Pentru ca ideea generala este asa. Sa facem statia asta mai frumoasa timp de 3 zile, adica 9-11 iunie. Si e mai frumoasa, sa stiti. Ca am fost eu acolo si alti oameni, si am lipit sute si poate mii de poze si am fost toti fericiti de asa intamplare.
Si toti trecatorii aia pe care ii credem noi insensibili au pierdut toate metrourile holbandu-se la ele. Pozele sunt foarte frumoase. Fiecare a ales ce l-a taiat capul. Si daca ati ce delicate sunt emotiile care ies din pozele astea reunite. Mergeti sa vedeti, mergeti.
Si doi la mana, dupa ce ne uitam bine la ele si ne minunam de cat suntem de multi oameni sensibili, vine faza doi. Expozitia pleaca la Muzeul Municipiului Bucursti si intra intr-o arhiva cu poze actuale, care ii va lasa cu gura cascata pe bucurestenii de peste multe zeci de ani.
Ahaaaa, deci asa arata orasul asta si locuitorii lui in anii 2010. Ia uite cum sunt imbracati, hihi, o sa zica urmasii nostri. Ia uite cum erau firele de electricitate, spanzurate deasupra strazilor, in groase noduri gordiene. Wow. Si cine era presedintele astea care arata asa funky?
Eu am pus acolo o selectie de poze cu tot felul de chestii reprezentative pentru Bucuresti. Printre monumente, copaci infloriti, intalnire cu sute de bicicliste care poarta fusta si picioare de fete incaltate frumos, este si o prietena buna. Una care rade cu gura pana la urechi, alaturi de alte trei prietene bune.
Mai sunt de gasit acolo si picioarele mele, alaturi de ale lui a cherry, goale si sprijinite de parbrizul sagetii albastre. Ne odihneam dupa ce am cules o vie din apropiere. Mai e o poza cu un prieten care se sprijinea pe o capita de fan la Muzeul Satului. Si doi baieti manga, pozati asa, pur si simplu, pe strada.
Vernisajul Livezii de fotografii este astazi la 7, in Piata Unirii. Daca reusesc sa mai ajung si eu inca o data, bine. Daca nu, vin sa ma uit din nou, la formula completa, in zilele ce se bulucesc sa vina. Partea cea mai buna este ca mai puteti lipi si voi astazi poze la fata locului.
Dimensiune 10X15. Tema la alegere. Poate sa fie farfuria cu ciorba de aseara sau balconul de baut cafeluta azi dimineata. Si interioarele de case sunt interesante. Urmasii trebuie atinsi cat mai profund.
Proiectul e chiar misto. Si e o livada vie. Pozele sunt suspendate in aer, in consola. Se misca la orice boare de vant, ca niste palmieri culturali. Mie cand imi place ceva, imi place. Pozele mele au numele meu pe spate. Ia vedeti, le descoperiti?
