decembrie 28th, 2010
Am o oglinda in hol, una mare de tot. Toata lumea o lauda. Oamenii se oglindesc in ea si-si murmura in barbie. Uite domnule o oglinda pe cinste.
Are o rama frumoasa, de pus in rama. Nici prea incarcata, ca pieptul unei boieroaice, nici golasa ca gatul unul vultur specializat in a face diving in cadavrele de la cina.
In oglinda asta te vezi sus pana jos si esti si integrat intr-un context. Ea prinde lumina naturala din 3 parti si lucrul asta o ajuta si pe ea dar te ajuta si pe tine, cel ce te admiri. Este o oglinda foarte potrivita pentru dansat gol in ea pe muzica rock. Sau pentru facut dragoste foarte transparenta sau pentru executat piruete de patinator artistic.
Toate bune despre oglinda opulenta din hol. Dar adevarata mea oglinda preferata este cea mai subtiratica din sufra. Cea din hol, apreciata pentru calitatile ei speciale, imi este fidela. Prea fidela. Crede in mine si imi este sfetnic de taina. Asta inseamna ca imi arata rotunjimile pe unde sunt ele strategic plasate. Ca sa ma exprim delicat, sufera de lipsa de diplomatie. Un caine credincios care face sa mi se strepezeasca pe alocuri dintii.
Oglinda din sufra este cea care ma minte frumos. Cand cea din hol ma trage de maneca si-mi zice ca ar trebui sa mai las painica unsa cu unt si ciocolata cu lapte, cea din sufra imi sopteste lasa. Nu-ti bate capul, cireaso. Vino incoa si o sa vezi ca o sa fie bine. Si ma duc, sa stiti, ma duc imediat. Ma arat ei in toata goliciunea, ca sa-mi spuna oglinda oglinjoara, ca sunt cea mai potrivit proportionata din tara.
In ultima vreme am convietuit cum trebuie si cu oglinda principala. Prin urmare n-am mai avut nevoie sa cersesc o a doua opinie, din partea unui specialist alternativ, cu vederi mai largi. Dar dupa atatea sarmale si carnati si cozonac, cred ca trebuie sa ma refugiez pe tacute in sufragerie. Nu de alta, dar oglinda din hol freamata. Si vad cum ii sta pe buze adevarul despre solduri.
Oglinda din sufra e de mine zilele astea, pana cand oi reusi sa-mi smulg cantitatile importante de mancare de la gura. Ce lux sa ai doua oglinzi, fiecare pentru cate o situatie in parte. Va multumesc, dragi sfetnici de taina.
Tags: adevar, diplomatie, ingrasare, kilograme in plus, oglinda, oh
Posted in Cu curca la raze | 1 Comment »
octombrie 26th, 2010
Ma bantuie o stare noua, ca o razvratire a carnii si mintii mele de cireasa cu pielita subtire si decolteu generos.
Ma bantuie si cand dorm si cand stau treaza si cand ma scald dulce intre cele doua. Ani de zile m-am straduit sa mint frumos, usor ca o aripa de fluture si mai ales diplomatic. Am si fost mult ajutata de scoala ce facui si anturajul in care lucrai cu spor si rezultate notabile. Un specialist de PR eficient devine un mic cameleon frumos nevoie mare. Toata lumea vrea sa puna mana pe asa lapte si miere. Ce daca se sparge ca o bula de sapun fa la prima mangaiere.
Acum insa ma loveste direct peste frunte reversul medaliei. Patesc pedeapsa pentru ca am mintit profesionist ani de zile. Acum imi vine sa spun toate adevarurile lumii fara de perdea si plina de clabuci la gura. Abia ma abtin si gura mi-e mereu plina de lucruri incomode care se roaga sa iasa la iveala. Cireaso, lasa-ne sa vedem lumina zilei.
Trebuie sa dorm. Iti miros picioarele. Nu mi-e dor de tine. Gatesti rau, sa o lasam balta. Ma plictisesti. Ai gresit rau aici. Asta nu are cum sa mearga, e gandit cu fundul. Uita-ma. Ce film rau ai ales. Nu am avut orgasm. Am nevoie sa merg singura acum. Vreau sa fac revelionul cu x. Ma vad cu altcineva. Ai ticuri gramada si nu-mi plac ticurile. Ma exasperezi cu figura asta. Arati obosita azi. Esti prea consumist si te dispretuiesc.
Si iar.
Sunt doua clase peste. Esti penibil. Ce tunsoare care nu te aranjeaza. N-ai nicio sansa. Tocmai m-ai jignit. Cum poti sa-mi propui asa ceva, intereseaza-te inainte. Taci tu sa zic eu. Ma faci sa rad. Nu ma interseaza. Proportia intre cap si corp e gresita. De multa vreme n-am mai intalnit pe cineva asa primar. N-ai pic de umor. Nu am timp sa ma vad cu tine. Ai matreata.
O fi sfarsitul lumii mele, asa cum o stiu. Daca cireasa incepe sa mearga prin viata impartind ciucuri de adevaruri acolo unde inainte doar zambea se se intorcea pe calcaie, poate ca totul se preface. Cine sa reziste unui asemenea tratament si de ce. Ma abtin cat pot si imi dau mici palme peste gura in mod metaforic.
Dar ma simt injectata cu serul adevarului si mi-e ca digurile n-o sa mai reziste mult. Si ca, dand drumul la gura, dezlantui un noian de vorbe ingrozitoare. Cine o sa ramana pe langa mine, cine. Ce mai experiment.
Tags: adevar, cameleon, diplomatie, dragalasenie, minciuna, pr, ser, vorbe
Posted in Cu curca la raze | 7 Comments »
