fericirea e bleu cu bej si cu verde

mai 3rd, 2012

Se dovedeste inca o data ce banuiam deja.

La mine, fericirea e bleu cu bej si cu verde, poate si ceva roz.

Unde bleu e cerul de la malul marii. Cel la care pot sa ma zgaiesc ore in sir, ca si cum e cel mai interesant si interactiv eveniment al anului. Cate un avion razlet, cate un zmeu indraznet, cate un pescarus aflat intr-o stare de mare tandretz. E suficient sa ma distreze mai ceva ca un film nominalizat la Cannes.

Si unde bej este nisipul cu care sunt hulpava sa ma joc. Il vantur, il intorc de pe o parte pe alta, construiesc cu el mici piramide efemere. Il ud, il usuc, aleg din el micii melci care ies la suprafata ca o pretioasa neghina. Il invit sa se lipeasca de sani si fund dupa baie, pe post de ornament. Ma ingrop in el de vie, il scutur apoi cu drag.

Verdele este asigurat de iarba holdelor de peste drum de mare. Alea in care se cuibareste soarele cand merg eu sa infulec saramura de chefal, pe inserat, dupa ce am baut toata ziua raze de soare. Si de putinii copacei de pe langa mal. Tocmai pentru ca sunt asa de piperniciti si rari conteaza enorm.

Roz, roz magic este soarele si cerul dimprejur inaintea faptului de seara. Dupa ce m-am uitat o zi intreaga la bleu si m-am jucat cu bej si am stat cu gandul la verde, roz e tot ce mai vreau. Rozul cerului bucuros ca afara e vara si ca pasari mici zburda pe fundal, alergandu-se cu nesat.

Zau daca mai vreau ceva. Poate doar niste hamsii, un bors si niste mamaliga cu mujdei. Oficial imi este vara.

la mare cu cireasa

aprilie 27th, 2012

Sper ca au pregatit hamsiile pentru prajit la Dinamo. Cu mujdei le vreau si doar cu un mic munte de cartofi prajiti le voi accepta.

Da, domnule, ne-am mobilizat. Mergem la mare, cu mic cu mare si cu mediu. Sageata albastra scurma pamantul cu roata de nerbadare in fata blocului. Nu ma mai inteleg cu ea pana cand nu o incarc cu toti prietenii si nu pornesc degraba. Stie ea drumul si singura, ca magarul omului beat. Eu trebuie doar sa o strunesc cu iscusinta.

Avem cu noi bautura, aeroterma, centuri de castitate, haine groase. Dar si costum de baie curcubeu, muzica numai buna pentru drum si chef, chef, chef monstruos. Stiu deja cu ce o sa ma ocup acolo. Dau o raita pe la Soni pentru o ciorba zdravana. Sed pe malul marii gratios o zi intreaga. Si noaptea, noaptea e tanara si noi tot asa.

Sper ca vad macar un mac, acolo. Si macar niste pasari marunte ciripind si alergandu-se pe deasupra campurilor, sub un soare potrivit de mangaietor. Da, mi-e dor de vama aproape dureros. Abia astept sa amusinez apa si nisipul inca tulburator de curat. Sunt dornica sa-mi bag nasul prin niste cocktailuri cu vodca.

Cica o sa fie cald, foarte cald. Prea bine. Atunci o sa fac bujori in obrajori si o sa ma desfat cu vantul prin plete. O sa imi scot pieptul generos la soare, sa il impresionez. De nu, zbrrrr nu pe o dugheana, ci sa bem cafele la nisip si sa mancam suberek pana om cadea sub masa.

De cand astept momentul asta. Sa inceapa odata vama mea. Si asta o sa ne ocupe tot timpul.

am un Paste. cum procedez

aprilie 13th, 2012

Branza telemea. Iarba. Oua. Curatenie. Icre. Mic dejun pe balcon. Cafea 4 ore si un sfert. Miam.

Bicicleta pana la refuz. Trandavie. Iarba. Ordine in viata. Oua umplute. Ronduri de flori din parc. Poze. Icre iar.

Seriale preferate. Acces limitat la internet. Crap prajit cu piure. Povesti vanatoresti. Dans.

Barza. Varza. Viezure. Bingo.

Icre. Telefoane lungi cui am chef. Cui nu, nu. Hranit pisica Alin de douaX. Pamant.

Ploaie. Lapte de pasare, poate. Ordine in dulap. Alergare in parc. Ceapa verde. Primenirea florilor.

Bicicleta. Branza. 5 filme. Cafea cu lapte. Vorbarie femeiasca. Somn dulce. Somn meritat. Somon.

Corfu virtual. Speranta Corfu aievea. Icre, daca mai sunt. Flori proaspete. Rosii, galbene, albe. Violete, de or fi aparut.

Bere. Bere. Film. Film. Bere. Somn. Somn lung. Iarba. Manta de ploaie. Bicicleta.

Putin internet. Vacanta cu trenul din franta. Carte. Branza. Carte.

Prieteni multi. Tihna. Huzur. Ploaie. Branza. Cioc cioc. Oua. Cioc. Carte. Inima.

Va doresc un Paste fericit.

iese lisabona se pregateste amsterdam

aprilie 4th, 2012

Asa a fost sa fie.

Zau ca nu am cautat eu cu o lumanare rosie infipta intr-un sfesnic maiestuos de alama situatia asta. M-am intors de la Lisabona de o zi jumate si plec la Amsterdam acum. Ce noroc pe mine sa incep luna aprilie in felul asta atat de special. Cu doua orase noi si tulburator de ofertante.

Au bere buna acolo, sper. Caci setea mea de bere si cunoastere e mare de tot. Am vorbit, cica regina ma asteapta. Cu prajiturele si ceai, ca orice regina, imi inchipui eu. Am vorbit cu doua trei muzee sa-si prelungeasca putin programul, in caz ca am prea multe treburi de facut si nu ma incadrez in timp.

Orasul a pregatit si doua biciclete in culori vii. Asta in caz ca reusesc sa o conving pe mama de cireasa sa vizitam Amsterdamul calare, cum cred eu ca se cuvine. Alte prostii promitem sa nu facem. Doar nu suntem la gradinita. Caut in Amsterdam mancare buna dar nu numai.

Abia astept sa-mi sucesc gatul si mintile zgaindu-ma la unii dintre cei mai inalti, cu umeri largi, funduri mici, proportii perfecte, sportivi, cu par saten spre blonziu barbati care exista pe lumea asta. Ce dinti buni au olandezii si cum ii arata ei mereu, ca pe niste trofee, in timp ce zambesc incredibil de des.

De unde stiu ca barbatii olandezi si berea lor este absolut grozava desi nu am mai fost in Olanda, e treaba mea. Pur si simplu stiu ce tari sunt olandezii. In rest, nu mai am planuri concrete. O sa ma las dusa de clisee, de lalele si saboti si mori de vant.

Vreau sa amusinez orasul si sunt pregatita sa-l las sa ma amusineze si el pe mine. Ca asa e frumos si normal. Cred in reciprocitate. Lisabona m-a iubit si ea pe mine, deci a fost ceva impartasit. Amsterdamul ar face bine sa aiba aceeasi atitudine.

Amsterdam, hai sa facem cunostinta. Eu sunt gata sa trecem la treaba. Sunt acasa, cu poze la purtator, luni, 9 aprilie. S-auzim numai de bine.

mda sau simfonie primavaratica

martie 27th, 2012

Mi-a cazut o plomba. Mi-au taiat gazul. Acum vine o factura uriasa plus o taxa de conectare. Imi trebuie niste ram neaparat. Laptoul meu de zahar dublu rafinat abia se mai taraie. Revizia la masina a costat mai mult decat am crezut. Mai aveam de schimbat si chestia aia in care bagi centura de siguranta. Ca s-a stricat senzorul ala si desi am centura pusa el bipaie ca un idiot de imi vine sa-mi iau campii. Dar costa prea mult si am zis ca nu o schimb, ca se poate trai si asa. Dar acum imi vine sa iau un topor si sa o stalcesc in taieturi. Nu se poate trai si asa. Bipbipbipbipbipbip.

A venit asigurarea de casa. In cateva zile trebuie sa platesc rata trimestriala la casco. E uimitor cat costa casco. Si e inca si mai de mirare cum trei luni trec precum o luna jumate atunci cand ai de platit casco. Trebuie sa fac o ecografie care probabil ca costa asa de mult pentru ca sunt implicati doi sani in intreaga poveste. Am de platit o datorie, ce bine ca e petite. Luna asta trebuie platit impozitul la casa. Ce bine ca nu exista impozit pe bicicleta si folosirea ei. M-a sunat doamna administrator sa-mi zica ca nu am fost de multa vreme pe la ea, sa stam de vorba. Vrea sa zica intretinerea dar ii apreciez finetea.

Dar sa vedem partea roz roz roz din toate astea. Ma bucur insa ca frigiderul nu merge tot cu gaz si ca laptopul reuseste sa functioneze fara apa calda sau caldura. Ce misto ca am masina ca acum se face vreme de fugit in lume si tot ce am de facut este sa ma urc in ea si sa-i dau bice, dupa ce i-am soptit o destinatie. Ca sa nu mai aud bipaitul, o sa pun muzica rock tare si o sa deschid geamurile si o sa ma tot duc. Ce situatie norocoasa ca nu am datorii si nici vreun credit si mi s-a terminat leasingul. Consider ca e un lux faptul ca am bani sa platesc tot ce am povestit mai sus si mi-a mai ramas ceva si pentru un bilet de avion.

Probabil ca va regasiti. Dar nu-i nimic. Mergem inainte. Viata e frumoasa de pica chiar si asa.