puma party

mai 16th, 2011

A trebuit sa plec ceva mai repede de la petrecere. As mai fi stat dar pur si simplu imi venea rau.

Puma adunase la petrecerea asta o gramada de baieti tineri si frumosi, ca niste acadele. Ei ba dansau cocotati in niste colturi special amenajate, ba iti ofereau o bautura la bar, ba iti ieseau in fata la raspantiile locatiei generoase din Sun Plaza. Pfiii, ce mai petrecere.

Eu port pumeti, am doua perechi. Asa ca am zis da imediat cand s-a strigat adunarea. Am incercat sa port o conversatie decenta in timp ce ma tineam scorul baietilor frumosi care treceau in buchete cu Pietricel, Adina, Nina, Jeanette, Simona Tache.

Conceptul lor: Puma Social care vine la pachet cu after hours athlete. Adica celebreaza nu doar sportivii care alearga sau sar sau si alearga si si sar. Ci Puma se gandeste si la sportivul din cireasa, sa zicem. Care dupa ce iese de la job se reinventeaza si se joaca de-a ceva.

Mi-am facut poze dragute si entuziaste in cabina secreta, impreuna cu alte fete cucuiete. Am rontait cartofi prajiti si am ras de mi-au troznit falcile. Si cand atletul din mine a simtit nevoia sa desfaca nodul cravatei, m-am strecurat pe usita din dos.

Sunt sociala, sunt atleta, sunt puma. Si daca vreti sa va inscrieti in competitie lor cu atitudine si tot ce-i trebuie, detalii aici. Trebuie sa aveti 18 ani (voi aveti:D), sa puneti pe cineva sa va filmeze in timpul ce va aratati talentele la unul dintre sporturile pe care Puma pune focus si apoi sa va uploadati filmulete. Cu stransul de voturi stati bine, cred.

cireasa marina

aprilie 11th, 2011

Daca va uitati in josul blogului meu, jos-jos de tot, o sa descoperiti o baltoaca mica. Asta se intampla pentru ca cireasa este o fiinta profund marina.

E asa de marina cireasa incat a facut rezervari pentru 1 Mai la mare acum vreo doua luni. Ca sa fie sigura ca nimeni altcineva nu o sa cotropeasca precum un corp strain camera din turn. Odata rezolvate micile detalii administrative, sa ne odihnim putintel.

Pentru acest special eveniment vin se insotesc cu cireasa oaspeti veniti tocmai de la viena. Mare pacat ca nu au putut veni si americanul de la sofia si madrilezul din tara capsunilor. Ce mai distractie o punem la cale.

De pe acum miroase cireasa aerul curat si plin de vant de mai. Mmmmm, mai e putin si ma dau lui. Simte ea chemarea senzuala a vodcii imblanzite cu ceva suc de portocale. Tropaie la ideea de a o revedea pe fetita, cel mai paros caine mic. Si vrea sa treaca buricele degetelor peste nisipul curat si nou.

Vreau sa gasesc ciorbele de peste aliniate ca la un semn si cu patrunjel proaspat presarat ca un praf de minune deasupra. Cineva sa aiba grija ca saramura mea de chefal sa fie proaspata si servita cu mamaliguta din belsug si sos uite. Ingrasati scoicile, parguiti dudele, puneti de cafele cu lapte, macar o duzina.

Umpleti oameni buni campurile cu maci. Pastrati loc de parcare acolo unde stiti ca-mi place sa ma opresc, pe straduta, suita pe iarba. Incalziti camera cu o aeroterma incat sa nu se zgribuleasca pielita subtire de cireasa. Stabilimentul turcesc sa pregateasca shuberek, limonada si iaurt gras, cafele la nisip si alte cofeturi. Venim.

Rabdarea mea a atins cote de avarie. Cireasa marina cere reunirea cu taramurile mult iubite. Sa se alinieze toti pestisorii, sa cante magarii, sa rasune muzica potrivita. Se deschide sezonul de cireseala la malul marii. Ascultati zvonul de petrecere.

m-am distrat cu puma

noiembrie 17th, 2010

Am iesit din casa pe inserat pentru un motiv suficient de serios. Puma mi-a promis ca ma lasa sa-mi customizez, dupa priceperea si fantezia din dotare, o pereche de Puma.

Am ajuns la fata locului si am fost putin dezamagita. Fiecare om si chiar si cireasa are niste filme in cap despre cum se asteapta sa fie lucrurile. Si uite cum la evenimentul Puma Creative Factory nu am gasit 3 desgineri tineri si goi pana la brau, aflati la dispozitia exclusiva a ciresei. Imi doream niste personaje rabdatoare dar si exigente care sa imi creeze pe loc, atunci, o pereche de Puma cum vreau eu. Cu inimi frante, turcoaz si stelute si argint.

Dar mi-au promis ca, in masura in care lucrurile raman in zona decentei, o sa primesc si asta, in curand. Cand anume, am insistat. Pai cand se deschide magazinul Puma Creative Factory din Afi Cotroceni, au raspuns prompt Puma. Merge si asa. De pe acum imi frec manutele de pofta la ideea de a ma impicioronga la mall pentru a da nastere unui mit in materie de design. Pana atunci, m-am distrat aseara cu Puma.

Poate ca ar fi mai multe chestii de spus, caci se intampla mereu cate ceva. Dar eu as insista asupra a doua lucruri care mi se pare esentiale. As pomeni in treacat ca Andi a moderat evenimentul si a stat in continuu cu Tudor Chirila, care mie mi se pare incredibil de sexy. Nici acum nu-mi pot ierta discutia neterminata macar cu niste saruturi apasate. Era acum multi ani. Eram la mare. El nu avea nici macar un pic de voce, era bolnav. De ce nu l-am siluit, nu pot sa-mi inchipui. Of.

Si as vorbi mai mult despre faptul ca ni s-a dat tuturor, tot de catre Puma, o pereche de incaltari si un T-Shirt Puma, plus o sumedenie de culori strecurate prin tuburi. Si ne-am dat ghes sa coloram cum vrem noi cele doua obiecte. Trei, daca numaram fiecare pantof in parte. Ei bine, la inceput am fost timizi toti. Am ne-am repezit buluc si am colorat tot ce ne-a iesit in cale. Toti. Era un abur de sprayuri cu vopsea in aer incat am devenit high.

Ne-au lasat o ora sa ne jucam dar mie nu mi-a fost de-ajuns. T-shirt-ul a iesit deplorabil, ce rusine. Insa pantofii fac tot banii. Sunt argintii si au doua inimi diferite pe fiecare varf (a se consulta poza). Cand sa inceapa premierea, am avut o criza de lipsa de self esteem. Moment in care mi-am strecurat miseleste perechea colorata de mine in geanta. Si am zbughit-o pe usa val-vartej. Iarta-ma Puma.

M-am distrat cu Puma si ma bucur ca m-am dus. Acum astept doar cei trei designeri, pe care ii accept chiar si cu haine acoperitoare. Dar sa imi faca cea mai tare pereche de Puma First Round, caci astia imi plac. Cu inimi frante, turcoaz si stelute si argint. Se aude acolo, in spate? Thank you Puma.

pandanTIFF pe piept de cireasa

iunie 6th, 2010

Cam asta este TIFF-ul in fiecare an pentru cireasa. Un pandanTIFF valoros de purtat la gat cu mare placere si fala. Se intampla doar 10 zile pe an in Cluj dar pe cireasa o umple intamplarea asta stufoasa, cat sa-i ajunga ceva drum.

Nici nu inteleg cum am putut sa ocolesc, din nestiinta sau poate cine stie ce treburi arzande (noooot) festivalul asta timp de atatia ani. Daca ma prindeam mai devreme, filosof eram. Pentru ca TIFF nu o injecteaza pe cireasa doar cu o gramada de filme garantat bune, alese pe spranceana de Mihai Chirilov, pe care l-am intervievat cu de-amanuntul.

TIFF insemna libertatea de a te bucura de Cluj la inceput de vara. Inseamna inghetata linsa repede intre doua filme, in timp ce cu cealalta mana urc poze pe net. Ca sa vada tot omul cum e TIFF-ul. Festivalul strange cea mai –pestrit inteligenta lume laolalta. Si pune pe tava o oferta bogata, indesata, opulenta, strivitor de buna. Pelicula nearsa degeaba.

Mi-ar fi placut sa ma vedeti infometata (rar se intampla), fugind cu parul maciuca de la un cinematograf la altul. Ca sa nu cumva sa scap ce mi-am propus pentru ziua respectiva. Imi place asa de mult la TIFF, ca nici macar nu am nevoie de un insotitor ca sa ma introduc in ciorba asta cu gust bun.

Cum debarc in oras, cum ma pun pe vazut filme dupa filme. Si totusi, cu toata organizarea mea diabolica de tip 6 ore dormim, 40 de minute mancam, 2.8 minute mergem la toaleta si acum bem 2 litri de apa, am reusit sa vad in 3 zile doar 10 filme.

Cate mi-au scapat, Sfinte Sisoe, cate mi-au scapat. Lasa ca poate la prind la Muzeul Taranului. Am déjà ochii cat cepele inca verzi dar cu bulb bine definit, cand intru pe site-ul lor. Cand or veni? Si care dintre ele?

Cireasa merge la TIFF la petreceri unde iese mereu bine. In special cele HBO, mi se pare mie, ca zbarnaie. Ce bine ca sunt pe lista scurta de invitati. Abia astept sa-mi fac o noua palarie fistichie. Am de pe acum modelul in cap. Trebuie sa o sun pe Cosmina Fandacsia.

As vrea enorm sa va conving sa veniti, anul viitor, toti cu mine. Adica cele cateva mii de cititori pe care ii am in fiecare luna. Sincer nu cred ca va fi asa de criza incat va trebui sa ne ardem paturile ca sa avem cu ce ne incalzi. Si sa ne vindem sufletele si mamele ca sa fie paine pe masa. Deci nu vad niciun motiv pentru care sa lipsim. Sa vii la TIFF poate sa coste un mizilic.

Cireasa e asa de incantata de eveniment, incat pentru anul viitor are plan ferm. Va sta o saptamana intreaga, fie ce-o fi. Va lasa tot ce face si se va prezenta la apel, cu entuziasmul la cote de alarma si pixul pregatit sa redea tot ce misca acolo. Ca un trimis de pace ce se afla.

Si va inghiti cate filme va putea, gogalt-gogalt, precum lupul sarmalele caprei cu marar la subsuori. Oare povestitorul a vrut sa ne indice faptul ca aceasta capra, mama buna altfel, nu se radea defel la subrat? Hihi.
TIFF este pentru mine gura anuala de distractie cinefila bine organizata, plasat intr-un décor care-mi este atat de prielnic.

TIFF este pentru mine un pandanTIFF. Si tin la luxul de a-l purta in fiecare an. Obrazul meu subtire cu festivalul asta se tine.

sarpele de aur din salajean

octombrie 5th, 2009

sarpe

Toamna aduce ziua grifonului, prietena mea buna de tot. Iar grifonul adora outfiturile speciale.

Moare dupa carnavaluri, deghizari, palarii fistichii. Inventeaza pentru ea si pentru altii personaje si universuri pline de paiete, strasuri mov si pene stralucitoare de pasari nobile.

sarpele

Ca sa-i fac pofta, intru si eu in poveste. Odata pe an e ziua grifonului.

Asa ca ce daca e toamna afara. Si termometrul imi sopteste timid si putin speriat sa nu il dau se pereti ca afara sunt 11 grade. Trag pe mine o rochie cu bretele si cu imprimeu de sarpe veninos.

Este mulata ca si cum e pielea mea. E scurta bine de tot. In plus e despicata adanc in parti, pana la prasele. Si stropita cu aur pe alocuri. De fapt e stropita mai peste tot. Daca treci cu mana pe ea, parca si simti o atingere speciala. Rrrrrr.

Picioarele libere de dres mi le cuibaresc in niste pantofi din sarpe veritabil. Probabil tot veninos. Cu tocuri inalte si varfuri ascutite, de vrajitoare urbana pusa pe rele. Bici imi mai trebuie.

Si cand ma vede asa prietenul meu imaginar, I., ramane uluit. Il apuca sinceritatea si uita sa puna cenzura la iesirea cuvintelor din gura. Tot ce mai poate sa ingaime este. Esti un sarpe de aur. Si apoi, dupa o scurta pauza. Din salajean.

Geniala mi s-a parut asocierea asta. Esti sarpe de aur nu era destul. Asta stiam si eu. Esti din salajean iarasi era o afirmatie schioapa. Dar esti un sarpe de aur din salajean explica perfect chintesenta naturii mele.

Mi-am luat pielea mea noua, cu solzi lucitori, la spinare. Mi-am luat sangele rece la purtator.

Si unduindu-ma din soldurile de sarpe care tocmai a mancat o mica vacuta si sasaind porcarii cu limba mea despicata special pentru aceasta ocazie, ma deplasez la grifon.

Ce multumit a fost grifonul, nu pot sa va explic. Cum m-a luat si m-a intors pe toate partile. Si i-a obligat si pe altii sa se uite bine la mine. Si sa invete cum se face sa ajungi asa.

I-am spus cum ma cheama. Buna grifonule. Sunt sarpele de aur din salajean. Grifonul a bagat imediat la cap si m-a prezentat ca atare. Uite la cireasa, cum s-a transformat intr-un personaj. Este sarpele de aur din salajean.

Dar degeaba incearca fitecine. Trebuie sa fii pe bune din salajeaaan. Si sa ai tupeu 100% sa iti schimbi pielea ta cu pielea lui, a sarpelui. Si sa ai si atitudinea potrivita.

Doar asa poti sa fii sarpe veritabil de aur din salajeaaaan. Asta nu este o reteta. Ci iese din tine, daca e. Daca nu, nu.