In felul lui un soldat necunoscut, baiatul asta. De-aia merita cu prisosinta o oda.
In el ne-am pus sperantele. Ne-am dorit ca el sa se lupte si sa ne si castige. Purta cel mai frumos ambalaj baietesc pe o distanta de foarte multi kilometri. Urma sa fie candva barbat. Acum avea probabil 17 ani, cel mult 18 veri. Poate printr-un miraj sa fie avut 19. Asta ca sa nu ma simt eu prost si cu pasibila de a incalca legea.
Avea umeri largi, abdomen cu diversi muchi magici. Pe langa clavicula avea un os de care se lipeau magic 86% dintre privirile mele si ale celorlalti participanti la dans. Parul era carliontat, ochii ca doua mici gradini cu iarba care nu mai e proaspata, caci e iulie, dar pe care iti vine sa te asezi indata.
Pielea lui era expusa cu dinadinsul noua, tuturor. Baiatul necunoscut stia ca face, un profesionist. El statea nonsalant fara tricou. In timp ce dansa, de pe el sareau licurici si alte fapturi de soare pline.
Statea pe un butoi cu energie. Sexuala dar si de alte feluri, toate cu vino-ncoa. Discoteca e prea mica sa mai sara-n cap. Si toata discoteca asta se uita la baiatul necunoscut. Danseaza de-i sar capacele, inconjurat de o cununa de zulufi sateni.
Nici cand s-a sarutat pe gura cu un alt baiat magia baiatului necunoscut nu s-a diminuat. Puteti intreba in stanga si-n dreapta, tot sexy a ramas. Nici cand a luat pe un prieten pe dupa umeri si a dansat cu alt prieten tinandu-l cu fermitate de solduri, placerea de arunca ocheade baiatului necunoscut nu a pierit.
Doar ca am simtit asa, un gol si o mare tristete pentru specia de pe planeta mea, venus. Mi-ar fi convenit ca baiatul asta sa se inchine noua, si nu celor de pe marte. Purtand asa un harnasament de lucruri incantatoare, pacat ca nu este o femeie cea menita sa il imblanzeasca.
Si totusi, baiatul necunoscut ramane grozav. Si merita o oda, ce sa-i faci.
