Grand Cinema Digiplex: am fost acolo

octombrie 7th, 2011

S-a deschis Grand Cinema Digiplex si eu am fost acolo. Deci spun mai departe in profunda si entuziasmata cunostinta de cauza.

Ikea este unul dintre brandurile mele preferate dar uite ca nu a fost suficient sa ma faca sa pasesc des in zona de shopping nord a orasului. Acum insa, ca s-a lansat si Grand Cinema Digiplex, probabil ca o sa-mi fac abonament la cel mai bun loc de parcare din Baneasa.

Caci ei au un hectar de sali de cinema, pe care sunt plantate o puzderie de locuri. Aici sigur gasesti bilet la film, fara emotii. Salile au fotolii hiperconfortabile, in care poti sa te cuibaresti cu picioarele sub tine, daca ai chef. Daca chiar vreti sa stiti, eu am stat chiar turceste o vreme, fara sa-mi pese de gura lumii.

La intrarea in zona de cinema exista un foaier in toata regula. Aici poti bea cafea, socializa sau trage o raita pe net, daca te arde, caci exista wireless. Personalul Grand Cinema Digiplex este amabil si curtenitor.

Apoi urmeaza o zona maaaaaare, maaaaaare de tot, cea mai mare pe care am vazut-o in Ro, in care o sa se tina expozitii si tot felul de alte evenimente. Iar arhitectul care a gandit tot spatiul asta grandios pentru filme si evenimente conexe a facut si un perete special de tot. Unul pe care poti scrie/desena tot felul de chestii, folosindu-te de litere si culori puse la dispozitie din oficiu. M-am jucat si eu putin cu mine aici, cand nu se uita nimeni.

Imi place cum arata Grand Cinema Digiplex, in general asa. Imi place ca e mare si inalt si nou si cu o gramada de posibilitati. Imi place ca iti iei biletul din acelasi loc in care iti cumperi si floricelele si cola. Imi plac mai ales salile VIP, unde sper sa fiu invitata de incredibil de multe ori de vreun barbat care vrea sa ma cucereasca pe loc.

Ele sunt bine garnisite cu niste canapele fastoase de piele neagra care miroase tare frumos. Canapele, nu fotolii. Asta inseamna ca sunt numai bune pentru doi oameni care s-au imprietenit foarte tare sau tanjesc sa faca asta. Acolo m-am tolanit putin intr-o rana, cu ochii in veioza cu lumina exact cata trebuie. Dupa ce platesti biletul, mancarea si chestiile de baut vin de cate ori ai chef. Tadaa.

Sunetul marca Iosono este de isprava. Ecranele sunt cat casa. Cu scaunul te poti juca in timpul filmului, lasandu-te pe spate. Este bine la Grand Cinema Digiplex. Eu tocmai am vazut acolo Johnny English si m-am distrat de minune. Mergeti sa vedeti.

cinema-ul care vine vine vine calca totul in picioare

septembrie 21st, 2011

Probabil stiti cat imi plac filmele. Pofta e asa de mare incat (mi se pare mie sau) chiar nu exista pe lume mod de a petrece timpul mai tare.

Cand nu sunt la cinema si nu privesc la ecran cu 7 perechi de ochi, sunt intr-o vizita. Cu siguranta gazda va apasa la un moment dat pe buton si iar o sa fiu supta cu dulceata in poveste. Cand nu gasesc pe nimeni care sa ma primeasca si sa ma trateze cu o cafea, o dulceata, o apa rece si un film bun, ma retrag acasa. Sed acolo pe un turn facut din filme care stau la coada si abia asteapta sa fie depanate. In fiecare seara ele striga la mine pick me, pick me.

Mananc filme pe paine. Asa ca nu e intamplatoare ravna mea in a va prezenta pe larg si cu entuziasm ce urmeaza sa se petreaca incepand de vineri, 23 septembrie. Se deschide nu doar un cinematograf, ci o adevarata arena de vazut filme. Este vorba despre Grand Cinema Digiplex, cel mai mare cinema complet digitalizat din tara romaneasca. Il gasiti in Baneasa si de vineri puteti intra in el cu incredere pe la etajul 1 al Baneasa Shopping City.

Si acum sa va spun tot ce stiu, caci sunt unul dintre emisarii autorizati sa dea de stire in cunostinta de cauza. In primul rand e urias, are 14,000 de metri patrati. Are 13 sali de cinema fully digital si 3D si peste 2.600 de locuri. Eu una sunt pregatita sa stau pe fiecare dintre ele, deci o sa am la treaba de nu-mi vad capul. Sper ca seful meu sa inteleaga. In toate salile exista locuri premium de unde se vede, se aude si se savureaza filmele in cel mai bun mod cu putinta.

Are 2 sali pentru finii cunoscatori, VIP Grand STUDIOS, de care ar fi multumit chiar si George Clooney. Au 40 de locuri fiecare, ghiseu separat pentru bilete, garderoba, parcare proprie, zona de fumatori si Wi-Fi. Au chiar si chelner si au si room service, pe toata durata filmului. O sa verific room service-ul asta cu prima ocazie, promit. Mai ales ca se pot comanda nelimitat finger food si bauturi alcoolice si racoritoare in pretul biletelor. Iuhuu.

Probabil ca e de prisos sa amintesc despre tehnologia inclusa si arhitectura gandita special pentru cele mai tari vizionari din Europa, in momentul asta. Scaunele sunt ajustabile, caci Grand Cinema Digiplex stie ca fiecare spectator are preferintele lui atunci cand se uita la film. Asa ca mai bine povestesc despre tot felul de gadgeturi pe care le gasim acolo.

Biletul la film dar si pop-corn-ul, bautura rece si ce iti mai place sa mananci in timpul filmului se ia dintr-un singur loc, si anume de la una dintre cele 25 de case. Exista si o cafenea smechera, o cheama EYE-FI Café Bar, unde poti sa ciugulesti ceva bun si sa stai pe net pana incepe filmul. Daca esti genul de persoana mai automatizata, asa, poti sari casele si iei bilet direct de la ATM.

Grand Cinema Digiplex are o zona expo la intrare unde suntem invitati la lansari, expozitii si tot felul de evenimente. Lume, faceti cunostinta cu zona IMAGIKA. Apoi sa stiti ca sala Grand ULTRA are cel mai mare ecran din Romania, wow. Si un sistem de sunet superior, plus scaune premium confortabile pe care poti sta tolanit. Ma tot intreb daca l-au facut pentru ca stiau ca mie imi place sa sed intr-o rana cand ma uit la film sau este o coincidenta fericita. Oricum ar fi, multumesc. Sala asta este facuta dupa conceptul “black box”. Adica peretii si tavanul sunt de culoare neagra, caci Grand Cinema Digiplex vrea sa se asigure ca nu iti distrage nimic atentia cand privesti catre ecran.

A, stati asa. Mai are si o sala “multi-purpose”, adica unde ne putem distra in fel si chip. Sunt 500 de locuri din care 200 sunt retractabile si deci poate fi folosita pentru concerte, conferinte, tot felul de reprezentatii, vizionari speciale de filme, cu zona lounge la pachet. Grand EPIKA se cheama ea.

Urmeaza sa revin cu info dupa ce l-am pipait, mirosit, adulmecat si deci incercat cu mana mea.

tiffmania

iunie 14th, 2011

Am facut-o din nou. 17 filme vazute din 25 propuse din 220 disponibile. Ah.

Am incercat sa fiu o femeie de isprava. Sa impac zecile de ore de foame cinamatografica cu prietenia pe fundalul Clujului si cu viata buna in soarele si tihna orasului. N-a mers.

Am fost un bun cinefil dar nu cat de bun as fi poftit eu. Am fost un prieten asa si asa iar pe alocuri chiar deloc. Exista martori care pot sa certifice purtarile-mi netrebnice. De soare nici nu mai poate fi vorba. Pen-umbra salilor de cinema a fost aliatul meu de nadejde in fiece zi.

In sala, totul bine, ca-n pantecul mamei. M-am bucurat cand a fost cazul, am varsat o lacrima cand mi-au fost fortate baierile psihice. Tot filmele nordice mi-au mers la inima. Danemarca, Suedia, Islanda, Norvegia, ce bine ca existati si faceti si filme.

Alearga cireasa cu parul maciuca de la un cinematograf clujean la altul. Incercand sa se si adape pe drum. Sa vorbeasca macar un strop si la telefon cu cei placuti ei si care nu inteleg de ce atata ravna si obsesie cu festivalul asta, pana la urma.

Cand n-am fost in sala am motait in patul de la marginea padurii. Am baut cafelute in casa de unde se aude dimineata cucul. M-am imbuibat cu friganele si spanac cu ochiuri si crema de ciuperci si paste cu smantana si cate alte trufandale la restaurantul ce ma multumeste pana in fiecare coltisor de trup.

Tiffmania mea este si de aceasta data satisfacuta. Sa vina odata 2012, sa o fac si mai lata. Amin.

ei comedie! ardealul

octombrie 17th, 2010

Mi-am facut inventarul de timp liber si uite ce descoperire. Ultimele 3 weekenduri le-am petrecut in ardeal.

Si aici intervine descoperirea numero due. Acest lucru m-a multumit asa de tare incat nu pot sa nu ma intreb ceva simpilist. De ce sa nu fie exact pe dos. Sa petrec mereu timp in Ardeal si niste weekenduri in metropola, daca imi vine pofta mancand.

Primul weekend ardelean m-a dus in Alba Iulia. Am fost chemata acolo de urgenta sa vizitez o fabrica de lapte. Alba Iulia sau White Julia, cum imi mai place sa o dezmierd, o surpriza placuta. Cetatea e mare si in forma de stea si ingrijita ca o bomboniera. Al doilea weekend ardelena m-a dus langa Jibou. Am cules acolo struguri si am ingerat bucate zeci. Este locul in care planuim eu si a cherry sa ne retragem cand n-om mai putea sa tragem.

Weekendul asta, cu numarul trei pe tricou, am ajuns la Cluj. Ce bine ca m-au chemat organizatorii festivalului Comedy Cluj in orasul meu preferat. M-au asezat intr-un hotel pus strategic in centru, aproape ochi in ochi cu Matei Corvin. Asta ca sa ma pot misca usor si sa ajung lesne la cele 3 cinematografe clujene la care mi-am facut veacul: Republica, Arta si Victoria.

Am primit intrare libera la toate cele 100 de filme programate. Dintre care oh, abia am apucat sa vad 7 si 3 sferturi lungi si o sesiune care cuprindea mai multe scurte. Strategia castigatoare a ciresei a fost sa inghita cantitati imense de mancare dimineata si apoi sa goneasca spre salile de cinematograf. Unde sa reziste cat mai multe ore fara a trebui sa refaca plinul.

Si cand refacea plinul, doamnelor si domnilor. Cate bunatati a mai inghitit. In special la locasul cunoscut sub numele de Marty si la Bulgakov. Mmmmm. Apoi era din nou gata de filme de comedie. Filme care au inclus si multe filme romantice si optimiste. La care nu radeai neaparat dar de la care cireasa a plecat cu inima mare si pufoasa. Mi se pare un mare lux sa fie stranse la un loc atatea filme pozitive si cu ras inclus. Fara sperieturi, fara SF-uri si alte dracovenii.

Festivalul asta a ajuns abia la editia a doua si probabil ca il asteapta viata lunga. Nu de alta dar salile au fost seara si in weekend destul de populate. Semn ca lumea vrea sa rada si sa ofteze plina de speranta la lucruri simpatice proiectate pe ecran. Sa stiti ca Sebastian Papaiani si Geo Saizescu au luat premiu pentru intreaga cariera in weekend, la Cluj.

Iar cand filme bune le condimentezi ba cu o amandina mancata in intuneric, ba cu o gluma buna facuta cu un prieten si iti vine sa razi ca atunci cand erai cireasa mica, la scoala, si nu aveai voie, totul se termina cu bine. Probabil ca o sa-mi fac drum si anul viitor in Cluj, pe vreme de Comedy Cluj. Ca sa rad la ecran, sa mananc castane coapte si sa combin toate astea cu orasul ardelean preferat.

pandanTIFF pe piept de cireasa

iunie 6th, 2010

Cam asta este TIFF-ul in fiecare an pentru cireasa. Un pandanTIFF valoros de purtat la gat cu mare placere si fala. Se intampla doar 10 zile pe an in Cluj dar pe cireasa o umple intamplarea asta stufoasa, cat sa-i ajunga ceva drum.

Nici nu inteleg cum am putut sa ocolesc, din nestiinta sau poate cine stie ce treburi arzande (noooot) festivalul asta timp de atatia ani. Daca ma prindeam mai devreme, filosof eram. Pentru ca TIFF nu o injecteaza pe cireasa doar cu o gramada de filme garantat bune, alese pe spranceana de Mihai Chirilov, pe care l-am intervievat cu de-amanuntul.

TIFF insemna libertatea de a te bucura de Cluj la inceput de vara. Inseamna inghetata linsa repede intre doua filme, in timp ce cu cealalta mana urc poze pe net. Ca sa vada tot omul cum e TIFF-ul. Festivalul strange cea mai –pestrit inteligenta lume laolalta. Si pune pe tava o oferta bogata, indesata, opulenta, strivitor de buna. Pelicula nearsa degeaba.

Mi-ar fi placut sa ma vedeti infometata (rar se intampla), fugind cu parul maciuca de la un cinematograf la altul. Ca sa nu cumva sa scap ce mi-am propus pentru ziua respectiva. Imi place asa de mult la TIFF, ca nici macar nu am nevoie de un insotitor ca sa ma introduc in ciorba asta cu gust bun.

Cum debarc in oras, cum ma pun pe vazut filme dupa filme. Si totusi, cu toata organizarea mea diabolica de tip 6 ore dormim, 40 de minute mancam, 2.8 minute mergem la toaleta si acum bem 2 litri de apa, am reusit sa vad in 3 zile doar 10 filme.

Cate mi-au scapat, Sfinte Sisoe, cate mi-au scapat. Lasa ca poate la prind la Muzeul Taranului. Am déjà ochii cat cepele inca verzi dar cu bulb bine definit, cand intru pe site-ul lor. Cand or veni? Si care dintre ele?

Cireasa merge la TIFF la petreceri unde iese mereu bine. In special cele HBO, mi se pare mie, ca zbarnaie. Ce bine ca sunt pe lista scurta de invitati. Abia astept sa-mi fac o noua palarie fistichie. Am de pe acum modelul in cap. Trebuie sa o sun pe Cosmina Fandacsia.

As vrea enorm sa va conving sa veniti, anul viitor, toti cu mine. Adica cele cateva mii de cititori pe care ii am in fiecare luna. Sincer nu cred ca va fi asa de criza incat va trebui sa ne ardem paturile ca sa avem cu ce ne incalzi. Si sa ne vindem sufletele si mamele ca sa fie paine pe masa. Deci nu vad niciun motiv pentru care sa lipsim. Sa vii la TIFF poate sa coste un mizilic.

Cireasa e asa de incantata de eveniment, incat pentru anul viitor are plan ferm. Va sta o saptamana intreaga, fie ce-o fi. Va lasa tot ce face si se va prezenta la apel, cu entuziasmul la cote de alarma si pixul pregatit sa redea tot ce misca acolo. Ca un trimis de pace ce se afla.

Si va inghiti cate filme va putea, gogalt-gogalt, precum lupul sarmalele caprei cu marar la subsuori. Oare povestitorul a vrut sa ne indice faptul ca aceasta capra, mama buna altfel, nu se radea defel la subrat? Hihi.
TIFF este pentru mine gura anuala de distractie cinefila bine organizata, plasat intr-un décor care-mi este atat de prielnic.

TIFF este pentru mine un pandanTIFF. Si tin la luxul de a-l purta in fiecare an. Obrazul meu subtire cu festivalul asta se tine.