E prima data cand cireasa alege cu buna stiinta sa se duca singura cuc intr-un loc care colcaie de oameni. Si sa faca ce-o putea ea mai bine acolo, fara sa intrebe publicul.
Aterizez in tromba la TIFF joi la amiaz’, si constat ca parcatul in Cluj nu este pentru nevolnici. No. Mi se termina repede puterile pentru ca nu e chip sa opresc masina undeva in centru.
Imi vine sa rog un clujean pedestras sa o ia el si, timp cateva ore, sa o tina plina ochi cu gagici si balamuc, pe unde vrea el. Cu promisiunea ca are si cina inclusa in pachet.
Ar promite multe cireasa, doar sa nu mai fie nevoita sa dea roata in continuu, fara rezultat, cu TIFF-ul sub nas, pe post de fata morgana. Dar uite in sfarsit un loc.
Dupa ce il inhata, i se pune o conditie dureroasa. Sa vorbeasca cu o masinarie clujeana pentru parcari. E ce uraste cireasa mai mult pe lume. Insa uite ca nu mai e chip sa faca mofturi. Roaga un clujean sa o ghideze si reuseste sa obtina tichetul eliberator.
Paranteza: pentru ca a invatat sa faca asta in locul cu pricina, cireasa nu a mai parcat nicio data in alta parte, indiferent unde a avut treaba. E drept ca locul era oarecum bine pus. Destul de aproape de cinematografe dar si vizavi de Marti.
Ce e asta? Locul unde se indestuleaza ea de trei ori pe zi. In timp ce se da pe net. Ea n-ar vrea sa manance atat, i-ar fi ajuns cateva graunte. Dar prietenul ei imaginar, I., i-a zis sa-si respecte mesele, si cireasa nu-i iese din cuvant.
Prin urmare dimineata incepe cu ham&eggs, care includ o portie zdravana de cartofi prajiti. Pe post de emolient, foloseste un caffe latte si un fresh jumate mar, jumate morcov.
La pranz iarasi isi aduce aminte de ce a zis I., si fara prea mult chef inghite supa cu galuste, pui cu tagliatelle si parmezan. Apoi tarte tatin, cu sos de caramel deasupra, sa spele grasimile.
Seara o jumatate de kilogram de salata cu avocado, pepene galben, pui si un sos cu maioneza. Asta pentru ca isi da seama ca la ora asta se mananca usor, asa. Si tot asa in fiecare zi, cu firave variatiuni la pranz, ca sa nu o certe I.
Cireasa faca asta in continuu pana duminica. In loc sa caute si ea lumea cu care ar putea schimba cateva vorbe, se pune cu indaratnicie si incepe sa inghita filmele vedete.
Mai inghite si filme despre care nu zice nimeni nimic, dar cireasa e multumita si cu astea. Filme sa fie, si fara prea multe socializari.
Mai da cate un buna ziua unui cunoscut, dar cand sa creada acesta ca se infiripa o conversatie agreabila, cireasa se plesneste peste frunte, semn ca a uitat ceva vital. Si fuge sub pretextul ca a uitat sa alapteze, nu vede omul ca trebuie sa plece?
Cat poate sa o duca cireasa asa? O viata, i se pare ei acum. Sigur, cand a purces spre TIFF, i-ar fi placut sa aiba o companie placuta. Dar odata spulberate sperantele, cireasa e asa de multumita de singuratatea ei.
De fapt, activitatea ei o pasioneaza in asa masura, incat nici nu ajunge sa revada gradina botanica si nici la targul de antichitati dinspre Huedin, care i-ar fi placut nevoie mare si se tine doar de doua ori pe an.
Ca sa desavarseasca parca singuratatea asumata a ciresei, prietenii la care sta la Cluj au plecat de acasa in alt oras. Are pe mana cireasa un casoi cu 2 etaje, cu fata spre padure.
Nici vorba sa-i fie urat. Cireasa gusta discutiile inteligente si amuzante pe care le are cu ea insasi. Si abia are timp sa vada toate filmele care sunt de vazut. Mereu ii scapa ceva. Daca mai sta de vorba si cu oamenii, ii scapa si mai multe. Deci nu.
Una din cele mai asteptate activitati la TIFF, inafara de filme, sunt petrecerile de fiecare seara. Cireasa este legata fedeles si adusa cu calus in gura la una dintre ele.
Dar pana la Gala finala nu mai pune piciorul in alta parte. Sunt atatea filme de vazut pe lume. Si TIFF-ul asta care se termina prematur!
Noroc ca I. o sa-i dea jos filmele Il divo, Ancristul, Fata in casa, O istorie completa a esecurilor mele sexuale si Despre Eni.
Cireasa a adorat sa fie singura si o sa faca o cerere la Tudor Giurgiu sa tina TIFF de 3-4 ori pe an, in diferite locatii, ca sa mai variam. Pentru ca doar asa poate ea sa plece cu motiv oficial invocat catre dana, catre familie, catre I. si catre ea insasi.
Aceasta a fost scurta istorie a ciresei teleleu, care redevine sociabila si serioasa.
