august 30th, 2011
copii fara griji
mostra de credinta balineza
inauntrul copacului sacru
cand rama o fura pe sita pentru foloase personale
un viitor risotto
socializare in curtea templului
asa locuiesc balinezii
cel mai mare templu din insula
binecuvantata umezeala balineza
micul meu dejun, la piscina
la piata
flori pentru ofrande
cea mai iluzorie umbrela
picioare fericite
plop balinez
mancare buna de tot
picioare de surferi
mai 16th, 2011
A trebuit sa plec ceva mai repede de la petrecere. As mai fi stat dar pur si simplu imi venea rau.
Puma adunase la petrecerea asta o gramada de baieti tineri si frumosi, ca niste acadele. Ei ba dansau cocotati in niste colturi special amenajate, ba iti ofereau o bautura la bar, ba iti ieseau in fata la raspantiile locatiei generoase din Sun Plaza. Pfiii, ce mai petrecere.
Eu port pumeti, am doua perechi. Asa ca am zis da imediat cand s-a strigat adunarea. Am incercat sa port o conversatie decenta in timp ce ma tineam scorul baietilor frumosi care treceau in buchete cu Pietricel, Adina, Nina, Jeanette, Simona Tache.
Conceptul lor: Puma Social care vine la pachet cu after hours athlete. Adica celebreaza nu doar sportivii care alearga sau sar sau si alearga si si sar. Ci Puma se gandeste si la sportivul din cireasa, sa zicem. Care dupa ce iese de la job se reinventeaza si se joaca de-a ceva.
Mi-am facut poze dragute si entuziaste in cabina secreta, impreuna cu alte fete cucuiete. Am rontait cartofi prajiti si am ras de mi-au troznit falcile. Si cand atletul din mine a simtit nevoia sa desfaca nodul cravatei, m-am strecurat pe usita din dos.
Sunt sociala, sunt atleta, sunt puma. Si daca vreti sa va inscrieti in competitie lor cu atitudine si tot ce-i trebuie, detalii aici. Trebuie sa aveti 18 ani (voi aveti:D), sa puneti pe cineva sa va filmeze in timpul ce va aratati talentele la unul dintre sporturile pe care Puma pune focus si apoi sa va uploadati filmulete. Cu stransul de voturi stati bine, cred.
martie 2nd, 2011
Locul meu de munca, hotcity.ro, a lansat o campanie de o luna dedicata produselor romanesti.
Cu ce ne ocupam toata ziua? Strangem laolalta, comentam, luam la puricat si aducem pe scena produse care ne bucura in diverse feluri: culturale, culinare, de larg consum omenesc. Ba avem chiar si un concurs si mai dam si premii in produse, bineinteles, romanesti.
Pe aceasta cale, am luat invitatia siteului de a vorbi despre produsele romanesti care ma multumesc pe mine pana-n ultima fibra ce vibreaza sub pielita subtire de cireasa. Si am descoperit ca produsul meu romanesc iubit sunt de fapt trei produse romanesti iubite, pentru ca nu pot renunta la vreunul. Lasati-ma sa vi le prezint.
1. Castravetii lui Radu Magic. Dada, nu radeti.
Din seria ce buni sunt castravetii murati de altii, eu sunt client fidel al lui Radu Magic. Intreaga poveste, scurta de altfel, aici. Castravetii astia sunt nelipsiti din dieta mea.
Pe castravetii de la Radu Magic ii cumpar cu sfintenie de cate ori ajung la magazinul care ii adaposteste. Arata ca muma padurii, e drept. Dar eu stiu ca sub ambalajul asta nefericit se ascunde insasi viata buna. Mor dupa castravetii in saramura si sunt dusmana celor in otet. Radu Magic, multumesc ca existi. Produsul tau este la standarde.
2. Eugenia
M-am nascut cu ea alaturi, cred. Mi-a fost aproape in momentele de cumpana ale vietii mele. E drept ca ciocolatele si alte deserturi straine isi au virturile lor. Dar eugenia este aproape de sufletul meu mioritic. Ma intelege plenar. Stie cand sa ma alinte si cand sa ma lase in pace.
Eugenia de cumpara cu baxul si rezista in casa ciresei doar o vreme scurta. Ea este o constanta care nu tine cont de mode, trenduri si alte balarii. Eugenia este prietena mea romanca de bagat in gura.
3. Carturesti
Este brandul cultural care imi place, cred, cel mai tare. Nici nu-mi vine sa cred ca Romania, tara mea, a putut sa faca ceva atat de bun si de stabit. Obisnuita cu greul, am tot asteptat sa vad ce se intampla cu brandul asta. Si uite-l cum sta tantos, la fel de bun, si nu greseste nicarieri.
Carturesti este unul dintre cele mai bune locuri din oras, populat de cei mai ok dintre oameni. Si aici ma refer la personalul care lucreaza in librarie, si la clienti. La Carturesti gasesc tot ce imi trebuie.
Gata, eu am sfarsit de povestit despre branduri romanesti care ma bantuie. Mai sunt multe dar avem si noi treaba. Si dau mai departe rugamintea de a povesti despre produsul lor romanesc preferat unor femei de isprava: LiaLia, Ciupercutza, Pietricel, Jeanette si Maldita.
februarie 27th, 2011
Si a fost cireasa la Sbiu. Si tare i-a mai placut. Se vede. Mai jos, ordine ardeleneasca.
Casa holbandu-se la mine in piata mica, parca.
Case precum feliute de tort sibiene.
Sibiu from up.
Curtea bisericii vazuta din turnul fermecat. Unul dintre punctele-oameni e dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri.
Asta e orasul in care poate trai un elefantel verde.
Bolta cea de toate zilele.
Familie din ardeal.
Moara vantului turbat.
Intalnire intamplatoare a doua pardoseli de oras.
Podul peste lacul dintre case.
Aglomerare urbana sibiana.
Pasajul dosnic si femeie cu umbrela tipatoare.
Podul minciunilor. Eu sunt sincera.
ianuarie 3rd, 2011
Am tot scotocit dupa rezolutia de anul trecut. Din motive ce-mi scapa iute printre ochiurile ciorapilor plasa, n-am dat in drumurile mele peste dansa. Asa ca incep pe curat.
Uite domnule ce nazuiesc eu sa fac anul asta si sa vad eu pe ala care-mi sta in calea fericirii mele.
Vreau sa ma imbrac asa cum ma simt, in fiecare zi traita intens in livada. Adica precum un rockstar care nu canta dar are o atitudine de sta pisica-n coada. Asta implica multe pene, pufi, strasuri, tinte, pietre pretioase, perle, dantele, caftane, catifele si alte dracovenii. Rog publicul amator de a trage cu ochiul la cireasa sa aiba rabdare cu mine.
Insist sa fac mai multa munca de caritate. Cum este enorm de multa treaba pe lumea asta, nu cred sa am probleme. Pana acum am facut cate ceva ici si colo, niste stropi intr-un ocean clocotind. Am muntat dealuri din loc iar acum vreau sa fac lucruri mai mari, mai grele, mai muntoase. Am facut diverse lucruri iscusite si am prins curaj.
Planuiesc un voiaj de placere & revedere cu prieteni in Bali. La prima vedere, pare ca diverse chestiuni administrative ma trag de haine, implorandu-ma sa schimb ideea. Dar eu nu ma las. Nununu. Vreau sa inot printre fructe exotice, oameni draguti, plante care pleznesc de verzi ce sunt. Calare pe un scuter, cu parul valvoi de la briza, vreau sa amusinez tot ce e bun, tare si frumos in insula. Mmmmm.
Ma gandesc sa gatesc mai des si mai elaborat si mai cu sanatatea la purtator. Am un cuptor care face minuni. Am doua manute cam neindemanatice dar dornice nevoie mare. Am o gura vesnic flamanda si o pasiune crescanda de a hrani lumea cu lucruri iesite din tavile, castroanele si polonicele mele.
Ma gandesc sa fac si doua experimente sau chiar trei. Niste ganduri de semiemigrant care vrea sa-si verifice furnicile care-i alearga pe talpa. Vreau sa locuiesc in doua sau trei orase anul asta. Sa-mi mut livada adica, pe termen limitat. Ca sa vad daca as putea trai in alta parte decat bucata asta de lume. Sau daca gandurile legate de asta sunt doar niste fumuri de cireasa rasfatata.
Vreau sa fac mai multe cursuri, sa devin mai dibaca in diverse domenii neumblate de mine pana in prezent. Sa invat o limba noua, care sa se alature limbilor vechi, deja tatonate si deflorate de mine in trecut. Vreau sa invat sa fac lucruri practice cu mainile. Si, daca mai ramane timp, sa merg pe sarma si sa scot flacari pe nari in mod profesionist, catre cine am chef.
O fi destul, n-o fi, ce sa zic. Idei si pofte as mai avea. Dar mi-e ca universul nu poate sa le duca, asa ca ma opresc aici.
Multumesc frumos pentru atentie.
