eu cand vreau sa ma distrez, ma distrez

iulie 22nd, 2011

Am fost chemata sa beau mult si bine. Si n-am fost chemata singura. Ci cu o seama de fete cucuiete, care mai de care.

Gazda a fost Cafepedia Romana, care deapana programul #blogtail. Propunerea a fost de nerefuzat. Vino, cireaso, sa bei ceva bun. Spune-ne, cireaso, ce fructe iti plac, sa-ti spunem cine esti. Dar si sa iti preparam un cocktail vrajit folosind taman ingredientul ce te incanta.

Normal ca m-am dus. Am gasit acolo toate gagicile pe care imi doream sa le vad. Daca ma apuc sa le enumar, stam aici pana dimineata. Erau toata lumea importanta, atat mai tin sa spun. Si-am baut, si-am baut. Cine sa ne mai tina numarul paharelor.

E drept ca eu volaneam, asa ca am primit bauturi nespurcate de vreo vodca sau vreun campari, cum as fi nazuit de fapt. Dar e buna cateodata si moderatia la ceva. Mai ales cand astazi plec la vama si ma voi cufunda cu buna stiinta intr-o galetusa cu surubelnita. Hai doua.

Multumesc Cafepedia Romana. Si, cand oti mai intreprinde ceva in zona blogtail, sa nu va tineti de mine departe. Sunati, va rog.

ziua orgasmului rasare

decembrie 21st, 2009

placere

Da, a fost ieri. Si da, m-am conformat. Am avut cu cine si am avut cu ce. Restul a mers uns, de la sine. Sau stai, de fapt nu a fost chiar usor.

Cand esti doar tu cu tine si ai sarcina asta, sa provoci un orgasm, traiectoria trasata e destul de clara. Si stii cam cat dureaza planul de actiune. Apesi acolo, tragi dincolo. Mangai, pedepsesti, iese pana la urma bine.

Nu ti-e jena, nu ai de ce sa dai explicatii. Doar ai mai facut-o si alte dati. Sa lasam falsa pudoare.

Dar cand esti cu cineva, se intrevede mai delicata treaba. Iti trebuie ceva calitati de bun organizator si inclinare spre obtinere de rezultate si abilitati de lucru atat individual cat si in echipa, ca sa te apuci de treaba si sa generezi si obiective atinse. E si un pic de rusinica la mijloc.

In plus, parca de data asta tot universul a complotat inspre a ma impiedica sa ma tiu de cuvant. Rugaminti de la prieteni, scrieri de scris, evenimente de participat si tot felul de alte traznai. Ca un facut, toate erau in jurul orei 8, cand trebuia sa ma produc.

Si da, recunosc ca nu s-a intamplat cand trebuia. Noroc ca mi-au dat dezlegare organizatorii, dupa ce am scris un ravas oficial. Au fost tare nemultumiti, au zis ca orgasmul meu este esential in desfasurarea evenimentelor. Dar pana la urma nu au avut ce face. Decat deloc…

Si m-au amanat cu vreo doua ore. Insa atunci, sa te tii. S-au adunat norii, s-au rupt, s-au lipit la loc de bunavoie. A venit Mos Craciun, curios sa vada ce inseamna un lucru bine facut. Noroc ca era lumina stinsa, insa renii au facut mare mizerie. Au tropait ca niste tampiti si s-au impins si in usile de la sifonier.

Dar am facut abstractie. Au rasarit ghioceii si s-au intors paserile calatoare. Apoi s-au copt ciresele si cineva a strecurat un cos intreg pe sub usa. Cu cirese culese atunci. Si in piscina de peste drum a inceput sa inoate domnul ala care face asta in fiecare dimineata de vara.

Cand credeam ca totul a reintrat in normal, vecinii s-au intors bronzati de la mare (ei mereu merg in perioada asta de inceput de septembrie) si s-au apucat imediat sa faca must. Apoi au plecat pasarile calatoare. Da-da, alea de venisera un pic mai devreme.

Si in final am ajuns epuizati sa punem ordine in calendar. Este din nou, ce bine, 21 decembrie. Suntem foarte aproape de sarbatori si maine mergem sa luam brad gras si frumos.

Ieri a fost ziua orgasmului si eu mi-am facut fara preget datoria.

cirese ROsii la al BLOGurilor FESTin

martie 11th, 2009

vote-for-me copy

Mai sunt cateva ore de vot. Mmmmm. E emotionant. M-ati votat? Da, m-ati votat. Cum, nu m-ati votat? Ba da, m-ati votat. Stiu.

Voiam doar sa va spun ca abia astept sa cunosc pe unii dintre voi maine la Gala. Care veti fi fiind pe acolo. Intrupati in fiinta pamanteana dupa atatea contacte cibernetice istovitoare.

Eu nu o sa stiu cum arati voi. Dar voi o sa banuiti ca eu sunt. Pentru ca voi purta o palarie sau de fapt sa-i spunem pe numele ei oficial, o fandacsie neagra cu cirese rosii. Si bineinteles conversi in picioare.

Nu va sfiiti sa va indreptati spre mine. Si sa atingeti delicat ciresele mele (de pe cap), sunt din fetru moale, foarte placut la pipait. Si asa o sa stiu ca ati fost azi pe aici. Si ca ma stiti. Si ca va stiu.

Ne vedem maine. Cand ati face bine sa va asigurati de pe acum ca o sa castig.

da si primeste, frateste si prieteneste

ianuarie 30th, 2009

ofera

De astazi inainte sunt o cireasa care uneori are gust de lamaie.

Asta pentru ca noi, doua fructe puternice. Cireasa de fata si lamaia partenera, iubim oamenii si iubim planeta. Si cum oamenii si planeta ne iubesc inapoi (trad. engl.), iacata ce am pus la cale.

Un blog, pe numele lui de familie dasiprimeste. Un loc unde voi si altii, pe care ii cunoasteti sau nu. Puneti o poza si o minidescriere a unui obiect pe care il posedati dar nu il folositi.

Desi el e in stare ok si poate fi folosit de catre altcineva, cu succes, in continuare. Sau in unele cazuri e chiar nou-nout, dar nu intra in sfera de interes a posesorului actual. Ati crezut ca il doriti, dar v-ati inselat.

Un loc unde voi, dar si altii. Pe care cu ocazia asta puteti sa-i si cunoasteti, va uitati. Si daca vedeti ceva de care aveti nevoie, spuneti acolo, in comment. Si obiectul devine al vostru. Fara bani, normal. Si pe modelul primul venit, primul servit.

Scopul din spatele proiectului sunt de fapt mai multe scopuri care este.

Sa ne facem ordine in vietile noastre. Si sa tinem langa noi doar ceea ce folosim. Asa e sanatos.

Sa facem fericiti alti oameni care au nevoie de un obiect de-al nostru. Ce bucurie sa poti face asta, cu efort minim.

Sa facem noi rost de un obiect pe care ni-l doream, fara sa platim un shfantz. Ador lucrurile moca.

Si ultimul, dar nu cel de pe urma. Sa recirculam lucrurile intre noi, salvand in felul asta putin si planeta. Pentru ca daca reintroducem in circulatie lucrurile deja achizitionate, nu cumparam altele noi similare. Adica diminuam consumul.

Va dati seama. Obiectele astea, si nu sunt putine. Stau acum printr-o gramada de case, nefolosite. Pitite care pe unde. Si isi doresc cu ardoare sa-si gaseasca un stapan care sa le atinga macar din cand in cand. Sau, de ce nu, sa le atinga mereu. Pentru ca pentru asta au fost create.

Intrati pe blog si uitati-va un pic. Eu si lamaie am pus primele produse de dat, din casele noastre. Apoi uitati-va prin casele si vietile voastre. Apoi prin casele si vietile celor apropiati voua.

Verificati si dulapul din bucatarie. Al vostru si al lor. Poate va sare basca de surpriza dand nas in nas cu vreun storcator. Care nu apuca sa stoarca nicio pulpa. Si apoi uitati-va sub pat. Al vostru si al lor. Unde poate este un aparat de alergat pe care nu transpira nimeni niciodata.

Faceti poze obiectelor carora nu le gasiti un rost. Dar despre care banuiti ca pe altii ar putea sa-i tenteze. Si intrati inapoi pe dasiprimeste. Dati-ne mail cu poza. Si fiti buni reprezentanti ai unei comunitati.

Sper ca va place ideea cu magazinul nostru gratis. Daca va place chiar prea tare, luati de la noi de pe blog patratelul cu ideea. Si propovaduiti si voi. Daca nu, nu.

Ai, si in curand abia astept sa ne si intalnim regulat. Noi, oamenii astia cu suflet mare si pufos. Care avem chef si timp si interes pentru alti oameni. Si pentru lume, in general.

Multumesc frumos.

gust de cirese necoapte

noiembrie 18th, 2008

20081101_129

preludiu: acest post este scris pentru gia de la cherrytales. pentru ca ea strange amintiri frumoase din coplarie. si pentru ca am avut de cateva ori discutii interesante. ca de la cireasa la cireasa, asa.

amintirea mea e legata de mirosuri, cateva. si niste sunete. si nu e cursiva, ci facuta din cioburi dragi mie.

primul e mirosul de petrosin, cand matusa mea grasa freca parchetul cu ravna. si fara sa se simta napastuita. de vopsea cand tata bibilea vreo mobila cojita. pe care o ciobisem eu, infigandu-ma tare in ea, cu capatana mica de cireasa.

de carne prajita si cartofi prajiti cu ou. pe care ne napusteam toti ca niste varcolaci, o casa de copii. dupa ce matusa grasa termina cu petrosinul si tata cu vopsitul.

mirosul de pachete din america pe care le primea mama de cireasa pentru mine. si prin care rascoleam cu emotie si evlavie. stiind ca o sa fiu cea mai bine imbracata cireasa necoapta de pe strada avrig.

mirosul mancarurilor orientalo-balcanice de la restaurantul chinezesc nan-jing. unde ma ducea mereu mama de cireasa. ca ma obisnuiasca ca in viata trebuie sa traiesti bine. si asa a fost. mi-a intrat in cap.

cel de turta coapta in cuptor de catre mamaia n. pe care lipeam repede unt, fara sa ma gandesc ca ingrasa. cireasa scandurica ce eram. mirosul de brad impodobit cu mama in seara de Craciun. si de sarmale dormind pe foc mititel, la bloc.

sunetul facut de roata masinii de cusut. la care aceeasi matusa grasa si acelasi tata coseau ca la concurs fuste pentru mine. si pentru alte cirese din livada noastra vesela.

sunetele de fierastrau, ciocan, bormasina, freza, si cate mai sunt de manuit de catre un gospodar intr-o casa. stiam ca in urma lor rezulta obiecte finite, mai frumoase. pentru mine si ceilalti din casa.

sunetele muzicii cu care am crescut, jazz bun si blues si alte mai cate. si acum le mai ascult, ca am casetele. tot alea, de atunci.

cam asta imi vine mie sa spun despre copilarie. de cand eram cireasa mica. si mai mancam bucuroasa si cirese necoapte si nemestecate.

postludiu: gia, hai si tu la intalnirea cu cirese unde o sa mancam prajituri, pe 16 decembrie. sper sa poti.