sarpele de aur din salajean

octombrie 5th, 2009

sarpe

Toamna aduce ziua grifonului, prietena mea buna de tot. Iar grifonul adora outfiturile speciale.

Moare dupa carnavaluri, deghizari, palarii fistichii. Inventeaza pentru ea si pentru altii personaje si universuri pline de paiete, strasuri mov si pene stralucitoare de pasari nobile.

sarpele

Ca sa-i fac pofta, intru si eu in poveste. Odata pe an e ziua grifonului.

Asa ca ce daca e toamna afara. Si termometrul imi sopteste timid si putin speriat sa nu il dau se pereti ca afara sunt 11 grade. Trag pe mine o rochie cu bretele si cu imprimeu de sarpe veninos.

Este mulata ca si cum e pielea mea. E scurta bine de tot. In plus e despicata adanc in parti, pana la prasele. Si stropita cu aur pe alocuri. De fapt e stropita mai peste tot. Daca treci cu mana pe ea, parca si simti o atingere speciala. Rrrrrr.

Picioarele libere de dres mi le cuibaresc in niste pantofi din sarpe veritabil. Probabil tot veninos. Cu tocuri inalte si varfuri ascutite, de vrajitoare urbana pusa pe rele. Bici imi mai trebuie.

Si cand ma vede asa prietenul meu imaginar, I., ramane uluit. Il apuca sinceritatea si uita sa puna cenzura la iesirea cuvintelor din gura. Tot ce mai poate sa ingaime este. Esti un sarpe de aur. Si apoi, dupa o scurta pauza. Din salajean.

Geniala mi s-a parut asocierea asta. Esti sarpe de aur nu era destul. Asta stiam si eu. Esti din salajean iarasi era o afirmatie schioapa. Dar esti un sarpe de aur din salajean explica perfect chintesenta naturii mele.

Mi-am luat pielea mea noua, cu solzi lucitori, la spinare. Mi-am luat sangele rece la purtator.

Si unduindu-ma din soldurile de sarpe care tocmai a mancat o mica vacuta si sasaind porcarii cu limba mea despicata special pentru aceasta ocazie, ma deplasez la grifon.

Ce multumit a fost grifonul, nu pot sa va explic. Cum m-a luat si m-a intors pe toate partile. Si i-a obligat si pe altii sa se uite bine la mine. Si sa invete cum se face sa ajungi asa.

I-am spus cum ma cheama. Buna grifonule. Sunt sarpele de aur din salajean. Grifonul a bagat imediat la cap si m-a prezentat ca atare. Uite la cireasa, cum s-a transformat intr-un personaj. Este sarpele de aur din salajean.

Dar degeaba incearca fitecine. Trebuie sa fii pe bune din salajeaaan. Si sa ai tupeu 100% sa iti schimbi pielea ta cu pielea lui, a sarpelui. Si sa ai si atitudinea potrivita.

Doar asa poti sa fii sarpe veritabil de aur din salajeaaaan. Asta nu este o reteta. Ci iese din tine, daca e. Daca nu, nu.

ele si cu mine

iunie 9th, 2009

funduri

N-as fi nimic fara ele. Si mi-e frica ca si ele banuie ceva despre asta, ca prea si-o iau cateodata in cap. Asta e.

Nici nu-mi trece prin sambure ideea ca ele ar putea trai linistite daca cireasa ar lipsi dintre fructele ce alcatuiesc cosnita lor zilnica. De fapt dorm bine numai cand stiu ca sunt motul increngaturilor lor emotionale.

Mai bine le omor, pe prietenele mele, decat sa stiu ca le sunt indiferenta.

Se zice ca prieteni buni nu trebuie sa ai cu adevarat decat vreo 2, maximum 3, ca asa da bine. Daca ai mai multi, inseamna ca esti din cale-afara de superficial sau ai oricum alta meteahna majora. Eu am 12 prietene foarte bune si inca vreo 10 bune.

Foarte bune inseamna ca ne vedem cu o frecventa indestulatoare si nu lasam sa moara fiorul asta al prieteniei care este ea. Stim fiecare cam ce facem in fiece moment si ne sunam repede cand ne-am sarutat cu cineva nou.

Prietene doar bune inseamna ca tocmai au nascut si nu le sta mintea la altceva. Bune inseamna si ca s-au indragostit de un taietor de lemne suedez, care le-a rapit in inima padurii si de-aia nu prea mai apucam sa vorbim, ca acolo nu au semnal.

Dar ca ne vedem sau nu, lucrurile pe care le impartim sunt la fel de solide. Valorile din aceeasi vitrina de produse. Cu energie pozitiva ne infruptam cu paiul din acelasi rezervor vrajit.

Cand am de luat o decizie importanta, fac un sfat al prietenelor. Le sun pe cate pot dintre ele si imi expun problema. Cer consultanta si fiecare sare cu o parere.

Eu strang impresiile, le pun intr-o rasnita manuala in care se batucea pe vremuri piperul. Le pisez bine, adaug 10 picaturi de lapte, genunchi de sarpe si coloana vertebrala de meduza. Beau dintr-un shot lotiunea astfel rezultata si astept.

Apoi stiu mereu calea ce trebuie sa urmez.

Prietenele astea ale mele sunt asa de diferite, incat seamana ca doua picaturi, una de ulei, alta de apa. De la fiecare recoltez cu grija partile bune si nu ma sinchisesc de partile negre. Sper, bineinteles, ca si ele vor trece astfel cu vederea nebuniile de cireasa.

Sa ne intelegem: asta am zis-o doar pentru ca asa e rezonabil. In sinea mea eu nu cred defel ca sunt vreodata absurda sau am vreun defect.

Prietenele mele sunt aprige femei, ce nu se lasa spaimantate de obstacole si sunt mereu deasupra. Ele au zvac, sar cu parasuta din avion, deseneaza inorogi, insira metri de margele, fac copii frumosi.

Dar cred ca cea mai mare calitate a lor e ca le iubesc ingrozitor. Si ca ma lasa sa-mi arunc asupra lor, ca un navod, cantitatea mea de afectiune care vine, vine, vine, claca totul in picioare.

Am prietene, deci existam.

*Acest post este o leapsa, primita de la locul meu de munca, hotcity.ro, care se tine de goange si concursuri cu premii in bere Redd’s, pentru gagici. Cica sa scriu ce cred eu despre prietenele mele femei.

O dau mai departe Dianei care se joaca, LieiLia care tipa rebel, lui Mako, aceasta Xena urbana, Ciupercutzei, pentru ca e leguma draga, si Tomatei ce poarta a ei scufita.

Vreau neintarziat sa stiu cum sta treaba cu prietenele lor.

craciunul e bun in livada

decembrie 24th, 2008

lumanari

Ce mi-a trebuit ca sa am un Ajun de Craciun bun? Pai m-am muncit ceva si uite.

Musai am adunat niste prieteni buni in jur, chiar adusi cu arcanul. Ca ei s-au zbatut zicand ca au alta treaba, mereu e asa. Dar cireasa mai insistenta ca mine n-ati vazut. M-am prins ca daca esti pisalog intr-un mod simpatic, pana la urma reusesti.

De 2 ani incoace chem lume la impodobit bradul. La baut un pahar pana capatam obrajii rosii nu de la ger. La mancat ceva, la vorbit prostii si ras tare. De sa ne plesnim cu mainile peste burta.

Mereu ei ma fierb pana in ultima clipa. Ca stai ca nu stiu daca ajung. Ca trebuie sa ma merg intr-un loc. Ca sper dar nu-ti fa iluzii, ca hirrr, ca mirrr. Si de-aia mereu nu stiu cate chifle fine sa cumpar.

Cate sticle de vin rosu care infierbanta cocosul. Cat cozonac de 40 de lei kilogramul cu nume rapitor si multa umplutura, adica “zburator” sa ma zgarcesc sau iau. Si cata branza de la domnii sibieni cu clop.

Ma rog. Au venit aproape toti cei solicitati. Asa ca m-am executat si am pus rochia aurie cu imprimeu de piele de sarpe. Ciorapii galbeni si pantofii cu tocuri de pe vremea cand eram femeie corporata. In piept am avut un trandafir rosu.

Am scos cele mai bune fete de masa. Cusute de mana, cu servete aferente, primite zestre la nunta cu fostul meu sot. Da, inginerul fara inima. Am ramas cu tot felul de gadget-uri cu ocazia aia.

Am agonisit somon fume. Nu pentru ca ar fi traditional dar pentru ca imi da ideea de lux, spre deosebire de restul anului. Cand mananc numai mamaliga cu lapte. M-am asigurat ca am sarmale bibilite de mama sau o alta mama.

Anul asta avem sarmale venite de la 9 ore distanta, din judetul Salaj. Unde o sa si plecam in seara asta. Pentru ca daca nu poti sa aduci toti prietenii la tine. Te duci tu la ei. Stiti cum e zicala cu mahomed si cireasa.

Am luat un brad imens, cel mai mare brad pe care pot sa mi-l permit. Facut 50%-50% cu cireasa prietena. Si care a intrunit si cealalta conditie. Sa reusesc sa-l si intromisionez, la limita, in apartamentul din nord. Colindele urla in casa deja de acum o saptamana.

Prietenii au adus vin de Porto, tot ca sa ma simt imparateasa. Sa bea si gura mea ceva nobil. Sub bradul mexican sunt cadouri mari mici si medii si eficiente financiar, pentru cei dragi. Plus cadouri multe si oricat de obscene financiar catre mine.

Recunosc ca mie imi place mai mult sa primesc decat sa ofer. O fi complet gresit? Ce daca e, fiti toleranti cu mine. E Craciun.

Am aprins lumanari rosii in toata casa. Luminite care palpaie, luminite care stau mereu aprinse, lumanari aprinse in brad spre stresul invitatilor. Craciunul pentru mine include placere pura numai daca e si piro.

Vinul rosu a curs valuri. Salata de boeuf si de icre si ouale umplute de mama de cireasa au facut deliciul serii. Am mai avut jumari, branza de tarani, pasta de unt cu usturoi si patrunjel frecata de cireasa.

Am inchis la ora 2 noaptea, acum adica, cu doua feluri de cozonac. Maine e Craciun si merg la pranz la mama de cireasa, unde combat din nou.

Sper ca in ritmul asta dement sa nu pierd tot ce m-am luptat sa castig in lupta cu grasimea in ultimele 3 saptamani. Si sa intru in ropot de aplauze in corsetul de Betty Boop pentru rev.

Seara ne urcam in trenul de Cluj. Unde ne asteapta alte petreceri, alte bucate alese, alte vorbe potrivite si zambete si bucurii. E Craciun in livada si nu pot sa tac despre asta.