cireasa si musafirul nepoftit

octombrie 12th, 2011

Chiar nu mai tin minte ce mi-a placut intai la el. Eram noua in locatia asta si simteam probabil nevoia de afectiune.

Poate m-a distrat inaltimea ametitoare. O cireasa pitica se pleaca de obicei, fara sa se poata abtine, in fata unui barbat de tip Kilimanjaro. Poate mi-a placut si lipsa de grasime de pe burta. Poate si altceva, legat de oasele mari, de cal, pe care este intinsa carne zvelta si/sau faptul ca e mereu calm.

Cert e ca m-am prins repede, aproape imediat, ca nu mai vreau sa am de-a face cu nimic din toate astea. Nici cu oasele, nici cu picioarele care il poarta catre mine prea des. De fapt cu nimic din tot harnasamentul asta crescut ca un cozonac prea harnic, in ajun de Craciun.

Si, cel mai important, nu vreau sa mai stau aproape nici de gura aia instalata acolo sus, de unde spune lucruri plicticoase pana la nebunie. Gura asta cocotata la inaltimi ametitoare ma omoara cu zile. Si eu chiar nu am chef sa mor de atata agasare, cand exista asa multi oameni care dau bine din gura inspre mine.

Odata stabilit faptul ca nu mai vreau sa primesc musafirul asta nepoftit, am bagat la inaintare strategia de respingere fina dar ferma. Cireasa, o doamna. M-am folosit de limbajul corpului meu in proportie de putin peste 70% pentru a comunica faptul ca ma plictiseste de moarte. N-a functionat.

Apoi m-am dat ocupata rau. Stii, sunt la job, si tu esti la job, amandoi suntem la job, doar vezi ca am treaba. Nimic. M-am prefacut apoi prost crescuta. Apoi nebuna de legat. Apoi m-am comportat prosteste, absurd, necioplit, doar-doar l-oi descuraja. Ntz ntz. Musafirul nepoftit se pofteste singur la mine in suflet cu o frecventa suparatoare. Imi invadeaza spatiul personal si sta acolo nepermis de mult timp.

E prima data cand cladirea ma tradeaza si imi trimite pe cap ceva ce nu pot duce. Desi am facut diverse cereri si am promis si recompense, cladirea ma tot obliga sa ma spal pe cap cu personajul asta departe de a fi infim dar aproape de a fi infam. Si ma spal des, nu gluma.

Pentru idei despre cum sa scap eu de un musafir nepofit care ma pofteste, va rog sa-mi scrieti direct aici. Multumesc.

gandul o ajuta pe eva

februarie 1st, 2011

Exista o fetita pe care o cheama Eva Maria si are nevoie de ajutor big time.

Ziarul Gandul a scris povestea ei aici spre a genera alte ganduri bune din partea noastra. Acest material este pentru cine poate sa o ajute pe Eva in orice chip.


cireasa si logistica bradului

decembrie 21st, 2010

De unde sa se prinda cireasa ca o sa ajunga in asa postura delicata. Acum da ea din colt in colt si tot asa. Dar totusi nu razbeste in identifica pe raft solutia cu eticheta “optim” agatata de un firicel de ata.

Ani de zile nu si-a batut deloc mintea cu logistica asta. Mereu s-a gasit cineva cu muschi si vointa de fier prin preajma. Un barbat care s-o ajute cu placere si vioiciune in a aduce galigan de brad in casa. Ca sa nu mai vorbim de fixarea in suport si probele aferente pana cand bradul ciresei accepta sa stea falnic si drept, ca un urias verde.

Trebuie sa targuiasca acum cireasa bradul pentru 2010 si sa vezi pozna. Prin sau pe langa casa omului nu misuna niciun barbat. Mai rar asa ceva. Nu tu un suflet pereche, nu un verisor de la tara, nu un oaspete de peste mari si tari. Nu tu macar un coleg de serviciu sau un vecin binevoitor. Si-a caznit ea mintea in fel si chip. S-au perindat prin fata ei, ca genericul din Tanar si nelinistit, o sama de barbati potentiali adjuvanti de brad.

Dar fiecare vine cu o poveste interactiva. Una sensibila tare la atingere, ce presupune un risc emotional.

Daca il rog pe X* sa ma ajute sa car bradul, o sa creada ca vreau de fapt sa facem sex salbatic cu miros de padure. Daca il apelez pe Y, o sa ma banuie ca insist sa ne impacam intr-un mod patetic si o sa-mi rada in nas. Sunandu-l pe Z as putea comunica dorinta mea imediata si arzatoare si nesocotita de a incepe o relatie. Cu el, acum, neaparat.

As mai putea sa-l cer pentru o seara geroasa de mers in Obor pe A. Dar cu A. nu am vorbit de multa vreme, prea multa. Si ma gandesc ca ar stramba din nasu-i ca un radar, suspicios fiind de asa rugaminte. B. sigur m-ar intelege si nu ar adauga semnificatii suplimentare acestui act simplu: cumpararea unui brad pentru cireasa. Dar are acum o prietena si vreau sa-l feresc de ghilotina.

Uf, pe C. chiar nu pot sa-l rog. Ar ramane cu impresia ca m-am hotarat si ca acum vreau sa-i port copiii si nu ar fi de acord.

Ce complicat e sa cumperi un brad. Daca i-as suna pe toti acesti oameni sa ma ajute sa aduc acasa un dulap greu, n-ar fi nicio problema. Dar un brad, hm. El poarta printre crengute promisiuni si sperante si uitaturi piezise si juraminte facute in graba sau incurate prin ciucurii de la covor. Asa stand lucrurile, cireasa trebuie sa-si ia singura copacul vanjos la spinare. Urmarita doar de catre a cherry, cu ochi de strateg logistic si multa pricepere.

*Pentru protectia sentimentelor de ambele parti, numele personajelor au fost schimbate.

viitorul copiilor incepe la scoala (post pentru oameni cu suflet dar si dare de mana)

decembrie 20th, 2010

Asa zice Unicef si zice bine. Ca viitorul copiilor incepe la scoala. Da, are mare dreptate.

Ciresei pui nu i-a placut pare tare scoala, pentru ca poseda spirit de rebeliune. Dar ea trebuie sa recunoasca in forul ei interior ceva. Ca nu-si imagineaza viata fara carti si filme si muzica si conversatii destepte si mai ales scris. Si ca, daca nu ai scoala, nu poti aprecia nimic din toate astea. In plus, acolo s-a distrat ea cel mai bine.

Daca scoala nu e, nimic nu e. De acolo te alegi nu doar cu niste bulgareli pe cinste si niste momente embarasante la tabla, cand ai fost prins pe picior gresit. La scoala capeti un drum in viata bine inceput. Dar odata cu scoala vin si prieteni, pasiuni, veselie, apartenenta la un grup si o gramada de alte descoperiri valoroase.

Asa ca cireasa nu a putut sa stea deoparte cand a auzit de proiectul Unicef. Este vorba despre o campanie special axata pe prevenirea abandonului scolar, prin strangerea de fonduri si donatii online. Toata zarva in legatura cu acest proiect a inceput pe 13 decembrie si tine pana pe 15 ianuarie.

Personajul care tine aproape de Unicef in campania asta este Gheorghe Hagi, care este ambasador al bunavointei. Ce se intampla de fapt este ca Unicef umbla la schimbarea mentalitatii parintilor si a altor factori care decid in viata unui copil.

Cu banii stransi de la oameni cu suflet dar si cu dare de mana, Unicef o sa doteze scoli cu tot felul de lucruri trebuincioase. Si o sa faca si traininguri cu profesorii, ca ei sa poata umple eficient golurile in cazurile copiilor care vin la scoala cu frecventa redusa sau care n-au mai ajuns de multa vreme.

Daca aveti muschi la figurat, va rog sa intrati la ei pe site si sa contribuiti cu un bob de avere. Modul in care o sa arate Romania si votantii ei in viitor depinde de asta. Educatia copiilor nu e doar un cadou facut lor, ci si un dar pentru noi toti. Multumesc.

Dau mai departe de stire LieiLia, Dianei Stoleru si lui Minxieee despre aceasta cooperativa bine intentionata. Sa zica si ele, sa rasune valea, sa se stranga bani.

vreau sa fiu dar nu pot singura

decembrie 15th, 2010

Cred ca un Mos Craciun bun nu e doar ala care face cadouri.

Cred ca tot el trebuie sa reuseasca sa afle prin metode specifice (reni, subalterni, spiridusi, magie, dat in bobi, whatever) exact ce are nevoie fiecare si sa aduca lucrurile trebuincioase. Nu sa indese in sac ceva, orice, de capul lui. Eu m-am achitat cu brio de o parte din sarcina. Am facut rost de scrisorile copiilor de la Spitalul de Oncologie Bucuresti. Aceiasi pentru care m-ati ajutat cu televizoare.

Acum sa vedem daca ma tin capacele sa le si aduc ce vor de Craciun. Vreau sa fiu Mos dar nu pot singura.

Catalin vrea un joc cu care sa se joace si el si sora lui. Locuieste pe strada Teiul Doamnei, adica aproape.

Oana vrea un notebook, adica un laptop mic.

Ana vrea papusa, cizmulite rosii nr. 35, catel de plus black & white si un televizor. Ca nu are la ce sa se uite.

Dragos are nevoie de un telefon. Probabil vrea sa vorbeasca cu ai lui.

Stelian vrea multe fericiri dar si un laptop.

Florin din Alexandria vrea sanatate, ca aia-i mai presus de toate. Dar si un notebook, de care are nevoie ca sa invete cat sta in spital.

Mery din Jilava zice ca isi doreste ce poate Mos Craciun sa-i aduca. Nu are pretentii la multe jucarii. Ar avea nevoie de imbracat si incaltat, ai ei sunt cam saraci.

Remus din Movileni de Tecuci, Galati, nu mai vede prea bine de pe urma tratamentelor. Ar vrea o masina cu telecomanda, hainute de iarna dar ceva si pentru Daniel.

Sandu e din Tecuci si e vorbaret. Vrea curent in casa ca sa se poata uita la tv, ceva dulce, robotei si haine de iarna.

Din Vicovul de Sus, Suceava, Emanuel zice ca vrea o placa si un mp3.

Ionut din Craiova ar vrea 3 chestii. Dar daca i se pare Mosului ca e prea cu tupeu, vrea doar una.

Impreuna cu Minxieee, care are si ea lista ei de cereri, incercam sa facem cat mai mult. Va rog frumos sa ma ajutati cu oricare din obiectele astea.