personajul cladirea

martie 9th, 2011

Lucreaza cireasa intr-o cladire noua. A trecut ea prin multe sedii dar cu asa personalitate ca asta, mai rar.

Eu simteam de multa vreme ceva. Dar mi s-a confirmat ca nu sunt singura in povestea asta intr-o dimineata. Era 1 martie si am gasit martisoare pe toate mesele. Frumos gest, ne-a placut. Apoi ne-am intrebat cine le-o fi adus si cineva, nici nu mai stiu cine, a zis cu voce mica. Cladirea.

Asa i-a ramas numele. Cladirea este un personaj cu care se poate si de fapt ar fi bine sa se faca si un film. O simti dezmierdandu-te cu privelisti si lumini speciale in prag de primavara sau suflandu-ti in ceafa sa dai zor cu munca, dupa caz. As vrea sa dau doar cateva exemple de situatii in care cladirea si-a facut simtita la maximum prezenta. Sa vedeti.

Pe langa martisoare, cladirea ne aduce si flori. Am intrat de 8 martie in ea si am fost intampinata de flori extraordinar de mirobolant mirositoare. Cladirea aduce des bomboane. Mereu cineva are ceva de sarbatorit si trece cu o punguta, o cutie, o ceva cu bomboane si alte acareturi. Cand nu produce bomboane sau martisoare sau flori, cladirea aduce pe altii care produc in locul ei.

Din neant apar tot felul de promoteri si hostese care impart cu generozitate bauturi racoritoare, dulciuri si cadouri destule. Aici, in cladirea asta, ma gaseste mai usor toata lumea. Mai e ceva.

E legat de scari. Cladirea tine la silueta ciresei si atunci isi mareste scarile in fiecare dimineata. Ele arata normal, ai zice ca se pot urca ca orisice scari. Cand ma apuc insa de ele, nu trece multa vreme si ma razbeste. Cladirea imi spune in felul ei ca ma vrea cu o silueta de viespe.

Ieri cladirea s-a suparat putin pe mine. Nu stiu ce i-am facut dar a avut modul ei de a se razbuna. A facut-o folosindu-se perfid tot de scari. In timp ce urcam cu o papornita verde praz, plina cu merinde, cladirea s-a scuturat si scarile presupun ca s-au miscat si ele naravas. Nu exista martori. Am cazut gramada peste papornita si am ras timp de aproximativ 17 minute.

Azi dimineata, pe aceleasi scari era o balta indestulatoare de cafea. Mai gresise, pasamite, cineva.

Imi place cladirea, e cool. Si cred ca si ea ma place pe mine.

Tags: , , , , , ,

9 Responses to “personajul cladirea”

  1. vulpitza spune:

    Vreau si eu in cladirea asta :)

  2. nina spune:

    Ce pacat ca nu exista martori la zguduirea ta. As fi ras cu tine (nu de tine) cel putin dublul timpului tau. De ras. :)

  3. DSD spune:

    si eu te plac. sunt cladire?

  4. sanuca spune:

    @vulpitza: te cred dar mi-e rusine sa-i zic:)

    @nina: daaaaa, si mie imi pare rau ca nu am avut cu cine impartasi pe loc. daca ai fi fost acolo….

    @DSD: multumesc dar nu cred.

  5. [...] ajunsa la job, cireasa uita borcanul cu a ei pretioasa cafea in bucataria cladirii. Cand se duce sa o ia, gaseste acolo, adunate fix langa borcan, doua doamne. Ele discuta despre al [...]

  6. [...] barbati. Poate ca nu e singura din Bucuresti dar cu siguranta este dintre cele mai reusite. Sigur, personajul cladirea se ocupa de toate. Eu nu misc un deget si incerc sa-mi vad de treaba mea. Sunt foarte atenta la [...]

  7. [...] exista si vietuieste, asa jignit cum e, in cladirea de birouri in care imi am si eu culcusul. Am mai explicat eu cum fabrica asta de barbati imi [...]

  8. [...] vazut un biciclist la stop, langa cladire. Tu pe un tarm, eu pe altul / La mijloc ne leaga cerul [...]

  9. [...] prima data cand cladirea ma tradeaza si imi trimite pe cap ceva ce nu pot duce. Desi am facut diverse cereri si am promis si [...]

Leave a Reply