cireasa si musafirul nepoftit

octombrie 12th, 2011

Chiar nu mai tin minte ce mi-a placut intai la el. Eram noua in locatia asta si simteam probabil nevoia de afectiune.

Poate m-a distrat inaltimea ametitoare. O cireasa pitica se pleaca de obicei, fara sa se poata abtine, in fata unui barbat de tip Kilimanjaro. Poate mi-a placut si lipsa de grasime de pe burta. Poate si altceva, legat de oasele mari, de cal, pe care este intinsa carne zvelta si/sau faptul ca e mereu calm.

Cert e ca m-am prins repede, aproape imediat, ca nu mai vreau sa am de-a face cu nimic din toate astea. Nici cu oasele, nici cu picioarele care il poarta catre mine prea des. De fapt cu nimic din tot harnasamentul asta crescut ca un cozonac prea harnic, in ajun de Craciun.

Si, cel mai important, nu vreau sa mai stau aproape nici de gura aia instalata acolo sus, de unde spune lucruri plicticoase pana la nebunie. Gura asta cocotata la inaltimi ametitoare ma omoara cu zile. Si eu chiar nu am chef sa mor de atata agasare, cand exista asa multi oameni care dau bine din gura inspre mine.

Odata stabilit faptul ca nu mai vreau sa primesc musafirul asta nepoftit, am bagat la inaintare strategia de respingere fina dar ferma. Cireasa, o doamna. M-am folosit de limbajul corpului meu in proportie de putin peste 70% pentru a comunica faptul ca ma plictiseste de moarte. N-a functionat.

Apoi m-am dat ocupata rau. Stii, sunt la job, si tu esti la job, amandoi suntem la job, doar vezi ca am treaba. Nimic. M-am prefacut apoi prost crescuta. Apoi nebuna de legat. Apoi m-am comportat prosteste, absurd, necioplit, doar-doar l-oi descuraja. Ntz ntz. Musafirul nepoftit se pofteste singur la mine in suflet cu o frecventa suparatoare. Imi invadeaza spatiul personal si sta acolo nepermis de mult timp.

E prima data cand cladirea ma tradeaza si imi trimite pe cap ceva ce nu pot duce. Desi am facut diverse cereri si am promis si recompense, cladirea ma tot obliga sa ma spal pe cap cu personajul asta departe de a fi infim dar aproape de a fi infam. Si ma spal des, nu gluma.

Pentru idei despre cum sa scap eu de un musafir nepofit care ma pofteste, va rog sa-mi scrieti direct aici. Multumesc.

pipi pe clanta

iunie 2nd, 2011

Vai, ce nu-mi place sa spal razatoarea. Mai ales cand ea e manjita din belsug cu branza sau alta dracovenie gustoasa dar care se ia greu. Imi vine sa o las acolo sa zaca in propriile-i dejectii pana se cheama sanepidul.

Ce legatura are asta cu pipi pe clanta o sa vedeti. De fapt azi e tot despre lucruri pe care le detest din inima mea mica si neagra. Lucruri mici care ma lasa neputincioasa, sfaramata, strivita cu mutra de podea de catre un picior de capcaun cu chef de joaca.

Si mai exista o intreaga pleiada de mici nimicuri esentiale gospodaresti pe care detest sa le spal. Cum ar fi caserole de plastic in care a fost peste. Sau componentele mixerelor si storcatoarelor, dupa ce mi-au oferit ambrozia lor. Sau tava de cuptor de pe care imi surad cruste de la diversele copturi cu prietenii.

Si nu stiu altii cum sunt dar eu nu. N-as deschide adica cotlonul ala ascuns si plin de cele mai urate lucruri din lumea unei masini de spalat, nici sa ma gadili. Stiu ca e ceva ce orice gospodina care se respecta trebuie sa intreprinda uneori dar eu nu. Nu pot. Mi-e frica. Acolo locuiesc acum vietuitoare negre in cuget si simtire.

A, si mi se face greata cand vad perne desfasate ale altora. Nici dupa ale mele nu pot sa zic ca ma omor. Dar petele aferente unor perne si transpiratii straine imi scoala parul mic de pe ceafa. Cand le vad imi inchipui tot ce e mai rau intr-o casa. Cu greu mai pot sa ma relaxez si sa-mi las capul si gandurile pe o asemenea perna, stiind cum arata dezbracata.

Si am ajuns la vedeta lucrurilor neplacute, cea care da titlul. Cand merg la o baie in care intra mai multi oameni la anaghie si dau peste o clanta uda, mor un pic. Sigur, e greu de crezut ca cel ce a fost inainte e un maniac pervers care a intins, in acorduri de muzica simfonica, pipi pe clanta. Dar asta e prima chestie care imi vine in cap.

In rest, nu prea pot sa tai carne. Sa ma sterg cu un servetel moale, care se face imediat frecatei atunci cand sunt uda pe maini. Sa schimb apa florilor, oricat de dragi mi-ar fi. Si sa pun in picioare papucii altcuiva.