martie 7th, 2012
2 ore este un interval de timp extraordinar de bun. Imi place tare unitatea asta de masura.
Daca ar fi dupa mine, si de ce sa nu fie, uite ca e, mi-as imparti toate activitatile in felul asta. In bomboane de supt care sa dureze 2 ore si sa fie gustoase chiar si pe final. M-am tot gandit ce chestii minunate poti sa faci in fix 2 ore. Si cat de buna ar fi lumea daca fiecare si-ar gasi lucruri cu rost de facut in acest calup nepublicitar.
Eu as face asa in 2 ore.
As sta tolanita in iarba sau sub un copac inflorit, cand da primavara. Si tot atatea cu picioarele intr-un lac, pe timp de vara.
2 ore as dansa ca si cum nu exista inca o zi de maine.
2 ore as sta in vizita la oameni care-mi plac. Si tot 2 ore as vrea sa se stea in vizita la mine.
3 intervale X2 ore as sta la plaja intr-o duminica. Abia apoi as fi buna de plecat acasa, cu amurgul suflandu-mi in ceafa.
2 ore accept sa stau cuminte pe drum cand plec in lume si zubram. 3 intervale X2 poate sa dureze fara probleme drumul cand fugim in lume cu roti si afara e lumina si vad case si pomi si catei si bunici si garduri si cate o rata.
2 ore sa motai in plus dimineata in weekend poftesc.
2 ore stau tolanita pe canapea sa ma uit la film.
2 ore beau cafea cu o prietena si nici nu simt cand trec.
2 ore de masaj imi fac viata mai frumoasa. Daca ele sunt urmate de 2 ore de dragoste, ea devine si mai frumoasa.
Mi se pare ok sa gatesc 2 ore pentru un rezultat grandios.
2 ore sa ma plimb cu bicicleta in fiecare zi as vrea. Nu ma prind daca sa am curaj sa cer 2 ore, din cand in cand, pentru a ma uita la nori.
2 ore poate sa tina un mic dejun cu cineva cu care am ce sa vorbesc.
2 ore sa ma plimb pe jos prin natura e prea putin. Sa mai punem macar 2.
Acum e randul vostru.
Tags: 2 ore, curaj, evadare, iarba, inima, natura, viata
Posted in Cu curca la raze | 5 Comments »
februarie 27th, 2012
Cireasa a fost intrebata de doua ori intr-o singura zi de ce mazarea ei nu are sos rosu. Ei bine, n-are pentru ca ii sade mult prea bine doar cu sosul ei cel putin verzui.
Si cum necredinciosii, mari amatori de sos tomat in mazare, au gustat din mazarea neimbujorata si au decis ca e buna, am zis ca e cazul. Sa pun adica aici reteta de a prepara o mancare decenta de mazare in cel mai lejer mod din lume.
Se ia o ceapa maricica, se taie ea cat mai convenabil de mic cu putinta. Se pune in cratita si se adauga 3 linguri de ulei, de preferinta de palmier. Se pune si niste apa impreuna cu uleiul, cat sa pluteasca solzii de ceapa in zeama asta. Se pune pe foc si cand totul incepe sa miroasa ca la o vecina acasa si ceapa se face nitel transparent, incepe filmul.
Adica se taie coltul pungii de mazare congelata si se adauga in cratita tot continutul asa cum e. Fara sa-i mai faci ceva inafara de un spalat ferm si rapid inainte. Se mai adauga apa si se amesteca vartos totul de 2 ori. Asta pentru ca apa cu ceapa, cu uleiul si cu mazarea sa se imprieteneasca si sa stea in continuare la sueta.
Apoi se pune capac si se asteapta vreo 20 de minute. Se ia capacul, se amesteca putintel, se pune sare si cat de mult marar ai prin casa. Si ai face bine sa ai, caci e magic si la omleta. Asa. Si se mai lasa 20 de minute. Apoi e gata. Sigur e gata. Puteti sa gustati, daca nu ma credeti. O sa fie divin.
Deci tineti mazare congelata in casa si tineti si minte ca ea se face asa. My wayor the highway.
PS: Gasisem si o poza misto, daca ar fi fost sa fie sa mearga sa o incarc. Lasa, e ok.
Tags: mazare, my way or the high way, reteta
Posted in Cu curca la raze | 3 Comments »
februarie 20th, 2012
A descoperit cireasa ca uneori se lasa dusa de val. Si ca nu mai apuca sa digere lucrurile pe care le inghite de-a valma. Ca nu se mai gandeste in linisite la ale ei si ale vietii chestiuni.
Ajunsa in punctul asta critic, cireasa ia decizii din mers si inertie. In astfel de momente simte ea ca e vremea sa se opreasca. Sa traga haturile cailor salbatici care o duc prea repede si sa respire adanc. Apoi sa se gandeasca la ce nazuieste dumneaei sa faca. Fara stimuli din exterior. Doar descosandu-si interiorul.
Ei bine, cireasa trece acum printr-un astfel de moment. Si ea stie ca pentru a gandi-gandire nu e suficient sa te inchizi in casa. Uneori chiar trebuie sa plece departe, in locuri special amenajate. Caci cireasa a descoperit ca exista spatii parca special pentru gandit.
Unul dintre ele se afla in orasul Bergamo, in partea de sus, cea veche. Am gandit acolo lucruri incredibil de bune. Dar numai ideea ca trebuie sa iau un bilet de avion si sa purced singura pe meleaguri straine si e destul sa ma descurajeze.
Prin urmare mi-a venit ideea asta legata de judetul Botosani. Sa ma calugaresc adica, pentru macar 10 zile. Si sa ma retrag intr-una din manastirile care populeaza acest judet, unde sa capat din nou mintea limpede. N-am casunat pe vreuna anume. Dar sigur sunt destule, pe alese.
De ce tocmai botosani, sa ma explic. In primul rand pentru ca nu am poposit aici niciodata si mi se pare nedrept. Apoi pentru ca e suficient de departe incat sa nu poata cireasa sa fuga cand o apuca panica si amocul. Judetul Botosani nu are spectaculoase forme de relief. De aceea gandurile ciresei pot zbura lin peste sesuri, fara sa se incurce in formatiuni deluroase sau muntoase.
Apoi in Botosaniul nu pare sa se intample mare lucru. Vreun festival de film sau un concert rock orice o poate distrage pe cireasa din gandit. Ca atunci n-a facut ea mare branza si mai bine ramanea la Bucuresti. Mi-e pofta de retragerea in judetul Botosani.
Imi vine sa-mi fac chiar azi o boccea pe care sa o prind in varf de bat. Si apoi sa ma teleportez. Dar am enorm de mult de munca si la manastire nu cred ca e net si deschidere pentru nevoile virtuale ale ciresei. Ma mai gandesc dar tare as vrea.
Tags: biserica, cireasa, evadare, fuga, ganduri, judetul botosani, relaxare
Posted in Cu curca la raze | 1 Comment »
ianuarie 24th, 2012
Am venit deunazi cu o idee de afaceri care m-a incalzit la tample. Pentru mai multe informatii, click aici.
Tot pritocind eu la ea asa, mi-am dat seama ca am si alte business-uri posibile pe teava. Si ca planurile mele de dezvoltare antreprenoriala sunt ca bradul. Verzi, drepte si frumos mirositoare. Mi-a fost putin frica sa le impartasesc aici, sa nu cumva sa le faceti voi primii. Dar na, tentatia a fost prea cumplit de mare.
Primul gand ar fi sa lansez o companie de spus secrete oribile. Secrete care ne macina lingurica si ne fac sa ne zvarcolim noaptea in pat. O poti face prin telefon. Suni la mine si imi spui cele mai oribile chestii pe care le-ai facut sau planuiesti sa le faci sau doar le simti intr-un cotlon ascund bine din inima ta.
Adica dragoste impura pentru mama prietenului tau, dorinta de a-ti schimba sexul intr-unul mai stramt sau ganduri netrebnice legate de mostenirea bunicului care e inca in viata si te iubieste enorm. Nu o sa te judec. Doar o sa-ti iau niste bani care ne vor multumi pe amandoi. Tu te usurezi, eu imi cumpar pantofi. Capisci?
Apoi ravnesc la o companie de redistribuit obiecte mici, medii si mari, moi, fine sau tari. Pentru o taxa ridicola, voi accepta sa-ti gazduiesc lucrurile de care nu mai ai nevoie, indiferent cat sunt de mari, moi sau tari. Apoi voi face in asa fel incat sa primesti o bruma de bani pe ele. Din care eu imi voi trage, ca doar sunt romanca, un comision.
Planul meu de business include si niste marfuri sezoniere de inchiriat. Cum ar fi frapiere cu gheata pentru spritz la Vama veche sau praf de stele in diverse nuante pentru pus in privire cand iesi la agatat noaptea pe plaja. Pentru iarna as incerca sa ofer si barbati pentru petrecut revelionul cu ei.
Cerul este limita mea.
Tags: absurd, antreprenoriat, business, idei, sky is the limit
Posted in Cu curca la raze | No Comments »
ianuarie 12th, 2012
Stateam eu asa, invartind o suvita de par. De fapt prefacandu-ma ca am par lung, din care se poate intoarce o suvita, daca am chef.
Imi inchipuiam ce as putea face cu manutele astea doua daca nu m-as mai ocupa cu litere si cuvinte si taste. Si cum nu am fost niciodata stilul intreprinzator, mi-a fost tare greu sa-mi inchipui un scenariu. Totusi, strangandu-ma singura cu o usa iluzorie, am nascut ideea de mai jos.
Cred ca as sparge piata cu o companie de inchiriat corturi vara si cutii de pus skiuri in ele atunci cand pleci in Austria si ti se strange inima si buca si gura ti se face punga la ideea ca trebuie sa platesti 300 de euro iarna.
Corturile ar costa o nimica toata si ar veni cu tot felul de bunatati la pachet. Adica isoprene, saltele si pompa. Paturele frumoase, curate si ademenitor mirositoare, in carouri pentru barbati si cu buline pentru doamne. Pernute si sosete pentru persoanele cu circulatie sanguina deficitara si tot asa.
Daca ai lua cort de la cireasa, ai gasi in el 3 prezervative aproape desfacute, dintre care unul cu miros de capsuni, pentru dimineata. As mai strecura acolo 2 beri neflitrate, 2 pachete de sticksuri cu susan, o conserva de pate de ficat. davitblog awaspinter topkabar awasgila
As pune si 2 lumanari si o cana de tabla, apa plata si un cd player de unica folosinta cu muzica pentru dragoste. Dimineata, o manuta aparuta din senin ar oferi ocupantilor cortului doua periute virgine cu pasta deja unsa pe ele.
Cutiile pentru skiuri ar costa nitel mai mult dar nu prea mult. Si ar veni la pachet cu o bataie prieteneasca pe spate la plecare si o cafea la fel de fierbinte la intors, cand aduci cutia indarat. Tu ai sorbi din cafea si eu, in aceiasi bani cu tot cu tva, te-as asculta povestind ce frumos a fost. Am fi toti fericiti.
Ma mai gandesc un pic si revin cu inca niste business-uri pe langa, caci asa am inteles ca trebuie. Stati aici. Vin repede.
Tags: afacere, antreprenoriat, bogatie, inchirieri cort, inchirieri cutie ski, nebunie, succes comercial
Posted in Cu curca la raze | 5 Comments »
