cireasa antreprenoare, daca ar fi

ianuarie 12th, 2012

Stateam eu asa, invartind o suvita de par. De fapt prefacandu-ma ca am par lung, din care se poate intoarce o suvita, daca am chef.

Imi inchipuiam ce as putea face cu manutele astea doua daca nu m-as mai ocupa cu litere si cuvinte si taste. Si cum nu am fost niciodata stilul intreprinzator, mi-a fost tare greu sa-mi inchipui un scenariu. Totusi, strangandu-ma singura cu o usa iluzorie, am nascut ideea de mai jos.

Cred ca as sparge piata cu o companie de inchiriat corturi vara si cutii de pus skiuri in ele atunci cand pleci in Austria si ti se strange inima si buca si gura ti se face punga la ideea ca trebuie sa platesti 300 de euro iarna.

Corturile ar costa o nimica toata si ar veni cu tot felul de bunatati la pachet. Adica isoprene, saltele si pompa. Paturele frumoase, curate si ademenitor mirositoare, in carouri pentru barbati si cu buline pentru doamne. Pernute si sosete pentru persoanele cu circulatie sanguina deficitara si tot asa.

Daca ai lua cort de la cireasa, ai gasi in el 3 prezervative aproape desfacute, dintre care unul cu miros de capsuni, pentru dimineata. As mai strecura acolo 2 beri neflitrate, 2 pachete de sticksuri cu susan, o conserva de pate de ficat.

As pune si 2 lumanari si o cana de tabla, apa plata si un cd player de unica folosinta cu muzica pentru dragoste. Dimineata, o manuta aparuta din senin ar oferi ocupantilor cortului doua periute virgine cu pasta deja unsa pe ele.

Cutiile pentru skiuri ar costa nitel mai mult dar nu prea mult. Si ar veni la pachet cu o bataie prieteneasca pe spate la plecare si o cafea la fel de fierbinte la intors, cand aduci cutia indarat. Tu ai sorbi din cafea si eu, in aceiasi bani cu tot cu tva, te-as asculta povestind ce frumos a fost. Am fi toti fericiti.

Ma mai gandesc un pic si revin cu inca niste business-uri pe langa, caci asa am inteles ca trebuie. Stati aici. Vin repede.

cireasa balineza

mai 23rd, 2011

Cireasa se cere in Asia din nou. In acest sens a facut dumneaei o cerere universului intreg. A racait la usi semideschise si uite ca i-a fost aprobata.

Mai sunt 3 saptamani mari si late pana cand ma preling pe o plaja balineza. Da, era una dintre destinatiile de pe rezolutie. M-am facut luntre si punte si am prins un loc in paradisul asta nefiscal. De unde la inceput nu voia nimeni sa vina cu mine, acum am doi maiastri tovarasi de calatorie.

Despre aventura asta nu stiu mare lucru. Doar ca primul loc in care voi sta este Ubud. Un orasel printre orezariile cele mai de seama din bali. Si ca ale mele gazde indoneziene zambesc si tin mereu un platou cu fructe exotice in intampinarea celor care le calca pragul.

A, mai e ceva. Vecinul nostru de orezarii este un domn cu dreaduri care face yoga si este canadian. El o sa ne arate putin cu ce se mananca insula asta fabuloasa. Macar la inceput, cand vom lesina probabil de uimire si vom cadea intre plantele exotice si un vulcan.

Caci da, cu asta urmeaza sa ne indeletnicim cat ai pocni din peste sau ai clipi din degete. Avem la dispozitie un vulcan numai bun de cocotat pe el, chiar daca asta dureaza ore in sir. Si apoi un palc de insule ca niste alunite. Toate pazite de bancuri de pestisori pe care ii vom studia profesionist, bucata cu bucata.

O sa luam la bani marunti vegetatia luxoasa. Banuiesc eu ca vom gasi acolo flori cat capul de om, flori care miros ca niste cisterne cu parfum. Mancarea cica este pentru zeite. Orezuri si sosuri si legume perpelite in suc propriu dar si la figurat. Nici ca o sa ma mai dau jos din castronul cu banane prajite.

Cireasa balineza mai are trei saptamani de visat pe uscat. Apoi visele devin realitate si paradisul chiar culcusul ciresei pe termen scurt. Mor de pofta si pofta moare dupa mine. Bali, pregateste-te, ca vin. Si pune ceva pe tine, ca nu sunt singura.

isterie culinara de pe vremuri

mai 20th, 2011

Scovergi cu sare si gogosi cu magiun scoase acum din tigaie. Cartofi vechi prajiti pai, cu maioneza si ketch-up. Cartofi noi prajiti felii rotunde, cu branza telemea de oaie rasa deasupra.

Papanasi cu smantana, dobrogeni dar si papanasi de branza, ardeleni si moldoveni. Ciocanele la ceaun, pulpe la ceaun, ficatei in tigaie cu paine peste care ai presarat sosul dement de prajeala. Oua ochiuri cu bacon inca fierbinti.

Paine cu unt pur si simplu. Paine cu unt si cu branza. Paine cu unt si cu branza si castravete. Crenvusti cu mustar, pate de ficat de gasca. Omleta cu orice sau simpla de tot. Mamaliga cu lapte cald si sare.

Ciorba de fasole, supa cu galuste galbena. Ciorba de rosii fara orez dar cu putine paste subtiri si patrunjel. Paste cu carne tocata sau paste cu branza in cratita, la cuptor.

Ghiveci de legume cu toate legumele lumii. Mancarica de vinete cu usturoi, mancarica de gutui. Plachie de peste. Stufat de miel fara pic de miel in el. Oua umplute impotriva vointei lor. Salata de vinete si ardei copti.

Ciulama de pipote si inimi cu mamaliguta calda alaturi. Ostropel de pui cu usturoi, mancare de castraveti. Carnat prajit cu piure. Mancare de limba cu masline si lamai gatite prin ea. Mancare de bame proaspete. Mancare de mazare noua cu marar si friganele alaturi si salata verde frageda.

Ciocolata de casa, din orice casa. Ciocolata umpluta cu niste capsuni. Tort de ciocolata moale si negru. Apfel strudel mit vanillen sosse. Lapte de pasare din orice pasare. Crema de zahar ars, galusti cu prune, prajitura cu visine.

Si eu in casa cu toate astea, mancand pana pleznesc si ma imprastii in lume.

catre dragos, posesorul de bmw

mai 3rd, 2011


Intai un mic preludiu. Era un balamuc ceva de speriat. Era 2 dimineata. Eram in vama. Bausem ceva dar nu destul. Ma gandesc ca si el bause, cine stie cat.

Si totusi in marea aia de oameni adunati ciorchini pe mese, ma opreste. El, dragos, posesorul de bmw. Imi zice tu ai un blog. Eu zic dar tu de unde stii si cine esti. Sunt dragos si am un bmw, a venit prompt raspunsul. Am chicotit. A ranjit.

Citise, e clar, postul meu in care ii ironizam cand fin cand grobian pe proprietarii acestei masini frumoase si nervoase din fire. Si totusi dragos nu-mi poarta pica si tot mai vine in livada. Nu are fata de cireasa niciun resentiment. M-as fi prins daca era altfel.

Si acum catre dragos, posesorul de bmw.

M-a distrat explicatia si de fapt scuza pe care ai gasit-o confratilor tai de brand care conduc ca la balamuc. Ca adica masina e prea sportiva ca sa ramai civilizat. Si ca, odata ce i te sui in carca, nu mai poti sa te comporti ca un om normal si urlii ca lupii prin paduri.

Insa Dragos, tu pari foarte manierat si ma mir sa te schimbi complet in trafic. Ma gandesc ca nu tu mi-ai taiat fata, mi-ai facut semne obscene, mi-ai detestat doar pentru ca exist si am prioritate. Sper din inima ca nu tu ai depasit toata coloana si apoi te-ai indesat in ceafa celor care stau civilizati la coada.

Cred ca nu i-ai obligat pe cei cu masini mai nespectaculoase sa te lase in fata lor. Imi place sa imi inchipui ca tu nu mergi pe contrasens pe stradute mici, si cand dai nas in nas cu o masina in legitimitate pe sensul ei, nu iti sare borsul pe nas de nervi.

Ma gandesc ca, oricat de sportiva se dovedeste a fi masina, tu reusesti sa ramai in banca ta. Si din cate am vazut, banuiesc ca nu iti plac nici pitipoancele cu silicoane si par lung si blond intins cu placa si cercei prea mari si buze prea groase si vant de baragan in privire.

Dragos, desi ai bmw, tu pari mai altfel. Si ma bucur ca am schimbat cateva vorbe cu tine.

tara mea merge pe contrasens

noiembrie 15th, 2010

Ati observat probabil ca unii soferi au “baut apa la caine”. Asta inseamna in limbaj vulgar si agramat ca se comporta in trafic precum niste personaje care nu mai sunt in firea lor. Ci lovite de o boala grava, degenerativa.

A inceput sa mi se intample tare des scenariul asta.

Sa merg linistita pe banda mea, vazandu-mi de treaba mea. Si sa vina din fata, pe contrasens, o masina mare si cu ceva mai multi cai decat normalul. O masina ba neagra si condusa de baieti sau barbati din categoria noii imbogatiti. Cu ochelarii pe frunte si cefe late si frunti putintele. Ba o masina alba ca lesia si condusa de femeia partenera a omului expus mai sus. Ambii prinsi in insectarul almanahului de mitocanie urbana.

Si personajele astea demente si abjecte nu se rusineaza ca ne-am intalnit in asa situatie jenanta. Adica ei pe contrasens, comportandu-se ca niste huni si eu trebuind sa ma matur singura din calea lor si sa ma pun la adapost de urgie. Ma pun rau in incurcatura. Imi arata cu ostentatie nervii lor imensi, cauzati de faptul ca exist. Le vine sa verse de neplacerea ca mi s-a dat si astazi drumul pe strada, lasa ca dau ei niste telefoane si poate se rezolva.

M-ar calca in picioare. Nu suporta faptul ca au dat peste un gandac-cireasa. O conducatoare de masina mica care merge corect. Cine are masina mica si e corect e cel mai papagal. Cireasa nu intelege mecanismul care face situatia asta posibila.

Lucrurile astea nu se intamplau pana de curand. Poate un an, poate doi. Dar acum haiducia de prost gust este o stea de purtat pe fruntea putintica. Marlanii cu bani multi si masini pe masura sunt ofuscati de faptul ca alti oameni, gandaci suparatori, le stau in cale. Nu conteaza ca ei sunt pe contrasens si cu atat mai putin conteaza ca eu sunt pe sensul bun.

Nervii lor au o directie punctuala. Si anume de ce le-am iesit in cale cand ei urmau sa-i dea gaz si, cu viteza fantastica, sa o ia inaintea tuturor oamenilor normali.  Ei vor sa dispar. Am crezut intai ca imi masor fortele cu un caz izolat. Dar soferii gaunosi se inmultesc ca niste buruieni urate si rele. Si din trafic au inceput sa se infiltreze in alte domenii.

Ii gasesti la doctor, la supermarket, la restaurant si in centrul vechi. Ei sunt mereu pe contrasens si sunt suparati ca eu si altii existam si le incetinim goana spre nimic. Si apoi mi-am dat seama ca vorbim de un brand de tara. Tara mea a invatat de curand sa mearga cu viteza pe contrasens. Sa plece de acasa in fiecare dimineata, incruntata si cu nastursii inchisi gresit.

Apoi incepe sa traga sfori putrede, sa calce peste cadavre inca putin caldute, sa se grabeasca spre nimic. Daca te uiti la ea, are ochi de nebun. Daca incerci sa steai putin de vorba, te injura. Daca zambesti, te plezneste peste gura. Din fanta de sub nas ii ies stropi. Se grabeste mereu, tara mea, desi nu o asteapta nimeni, nicaieri.

Merge pe contrasens, tara mea. Si e furioasa daca ma vede ca incerc sa mentin un strop de normalitate. Oamenii mai putin avuti si cu masini mai mici se impart in doua categorii. Unii sunt cei ramasi cu gura cascata, ca si mine, care spera din inima ca o sa ne facem bine. Si altii, cei multi, care se uita cu saliva in coltul gurii la noii imbogatiti si spera sa ajunga ca si ei.

Mos Craciun, de s-ar putea, te rog frumos, am un gand pentru tine anul asta. Fa-ne cum eram inainte.