cireasa si sindromul refresh

aprilie 12th, 2011

Da, sufar de boala asta moderna.

Sunt mandra ca am reusit sa inving in lupta mea cu mine. Adica am restabilit balanta intre timpul petrecut pe internet si cel in viata reala. Trebuie sa marturisesc ca a fost o vreme in care am crezut ca o sa pierd eu cireasa de carne, si o sa castige cireasa-holograma. Cireasa de mufe si fire.

Insa am biruit in lupta asta nedreapta. Am invatat sa ma sustrag lui, calculatorului. Mi-am dat seama ca viata mea nu are sens daca nu o petrec indestulator de mult timp cu oameni fizici. Imi trebuie personaje pe care sa le pot pipai si mirosi.

Insa ceva betesuguri cibernetice tot trebuie ca am. Daca ma lasi in in fata calculatorului, imi vine sa dau refresh nu din ora in ora. Nu din jumate in jumate de ora. Nu din 10 in 10 minute. Nu din 5 in 5 ci din minut in minut. Imi vine sa dau refresh in continuu. Doar cu greu ma pot abtine.

Si nu am doar un loc in care sa ma tenteze. Am vreo 5 locuri in care pot da refresh pana ma apuca puia gaia. Si asta si fac, cat timp sunt conectata la internet.

Imi dau si eu seama ca lucrurile nu sunt roze. Dar leacul pentru asa o bolesnita zau daca il posed. Cand s-o impartit norocu’, eu am fost de fata si am primit cu caru’. Insa la pachetul asta minunat am primit si sindromul refresh, sa ma spal cu el pe cap.

Mi-am propus tot felul de strategii. Am inchis o parte dintre platformele pe care imi venea sa le verific din minut in minut. Insa apoi eram atat de curioasa ce se mai intampla acolo incat pur si simplu nu mai puteam sa muncesc. A trebuit sa revin asupra embargoului si sa mi le pun din nou la indemana.

Acum sunt in convalescenta. Ce-a fost mai greu a trecut. Dar in continuare apas tastele eliberatoare. Apas refresh ca sa ma stiu in siguranta. Apas refresh ca sa fiu la curent. Apas refresh fiindca nici nu pot altfel.

Tags: , , , , ,
Posted in Cu curca la raze | 4 Comments »

despre prietenie dar si scrisoare deschisa pentru cineva anume

iulie 9th, 2010

Cireasa s-a straduit mult timp sa schimbe lumea si oamenii din ea.

Dar dupa ce s-a prins ca nu asa se fac lucrurile eficient pentru o dezvoltare persoanala armonioasa, s-a oprit fara regrete. Si a inceput sa caute situatiile in care sa se lase ea schimbata de lume, cu buna stiinta. In sensul bun si acolo unde se poate.

Cand te harjai de situatii cautate cu lumanarea, picura lapte si miere. Va asigur.

A inteles ca degeaba este ea serena daca are in jur oameni care au in jurul capului nori negri din care ies in mod curent si fulgere si fuioare de apa. Si ca nu prea conteaza ca ea trece lebada alba cu cioc portocaliu prin apa, daca oamenii din jur se incurca in angoase.

Si a ales cireasa brusc sa se framante de si intersecteze doar cu oameni ca ea.

Prin urmare, selectia naturala a ciresei a facut-o sa pastreze langa ea doar oameni deschisi, pozitivi, easy going, relaxati, toleranti, puternici. Asta nu inseamna oameni fara probleme, nu. Toti avem probleme, toti. Dar oameni care nu tuna si fulgera varsandu-si aleanul pe cei din jur.

Apreciaza cireasa oamenii care nu insista sa lepede apa si foc pe cei nevinovati din preajma, doar pentru ca pot si s-au sculat cu fata la cearsaf.

Ar mai fi ceva. Mi se pare ca prietenii trebuie sa aduca in gradina asta a prieteniei mai ales chestii bune. Dejectiile emotionale pe care le avem trebuie gestionate cu grija, ca niste deseuri toxice radioactive. Trebuie asezate cum trebuie in containere si trimise undeva unde pot fi gestionate cum se cade. Poate in Germania, nemtii stiu tot.

Da, prietenii sunt facuti sa preia si sa ajute la necazuri. Dar ei sunt complet nepregatiti sa suporte ploi acide iesite din gura unui prieten. Cand se intampla asta ei sunt prinsi cu chilotii jos. Si prin urmare iau atacul in plin. Prietenii nu sunt facuti sa le spui lucruri urate doar pentru ca tu ai o zi sau o luna sau o viata proasta.

Rezolvam zilnic multe probleme. Cred ca prietenii sunt taman partea frumoasa din context. Partea pentru care merita sa rezolvam probleme. Prin urmare ei nu trebuie sa genereze cu buna stiinta altele noi. Acum am crescut si suntem oameni mari. Si e imposibil sa nu stim ca ceea ce semanam aia culegem de la ceilalti.

Cireasa o sa-si vada in continuare de viata ei, sperand ca cei care sunt prieteni pe bune inteleg asta si culeg de la ea ce e bun. Ba mai mult, ii ofera in contrapartida la fel.

Tags: , , , , ,
Posted in Mintea mea sorcova | 8 Comments »

oda ginecologului dar de fapt mai mult dentistului

mai 7th, 2010

Cireasa crede ca ginecologul si dentistul sunt cei doi doctori speciali din viata unui fruct, cu care e nevoie sa intretii relatii speciale.

Cu ginecologul e lesne de inteles de ce. Este cel care intretine in buna stare de functionare complicata instalatie a ciresei. Care umbla cu bagare de seama intr-ansa, cu un cu totul alt scop decat ar umbla alt venetic. Si e un colt de corp tare important si folositor, deci trebuie un doctor special de bun.

Dar dentistul. Si dentistul are grija de un departament important din gura ciresei, cu care ea face atatea lucruri. Cu gura asta mica infaptuieste mari vitejii. Inghite ce-i place, spune ce parere are si saruta cu patima.

Si ce bine ca cireasa are noroc de un dentist pe cinste. Care intelege intreaga amplitudine a operatiunilor de facut cu aceasta gura si are grija de ea cu pricepere si drag, ca si cum ar fi gura lui. Dentistul asta care are grija de cireasa de cand este ea nubila, are cabinet in centru.

Oare v-am spus vreodata ca m-am hotarat sa am treaba, in viata mea zilnica, doar cu anumite sectoare din Bucuresti? Sectorul 4 este ultimul in care accept sa desfasor vreo activitate, dar si aia de scurta durata. Eu sunt fan indracit sector 2. Apoi la rand vine 1 si apoi 3. Cu sectoarele 5 si 6 nu am in mod natural de-a face. Si imi convine de minune.

Dentistul meu este la granita dintre sector 1 si 2. Deci tare bine. Este asezat langa piata mea preferata si langa banca unde am treaba si langa sala de sport la care mai fac treburi silnice, cu rezultate excelente. Dentistul meu are cel mai frumos cabinet pe care l-am vazut vreodata.

Este un parter de vila incapatoare, impartit in camere mari si luminoase, pictate delicat in diverse colturi. Te simti mai degraba, cand intri aici, la un cabinet de psihiatru din New York decat la un stomatolog. De fiecare data, dentistul meu este imbracat intr-un costum de o culoare care ma multumeste profund.

El n-a auzit de alb si albastru. Stie sa se imbrace din cap pana in picioare in portocaliu, mov pruna, mov liliac, verde kiwi, verde praz dar si alte nuante captivante. Cand ma lungesc cat sunt de scurta pe scaunul electric, privirea se odihneste pe un desen de pe perete, cu tot felul de figurine, pus special acolo. In cabinet canta muzica.

Dentistul meu vorbeste frumos si are rabdare pentru angoasele de cireasa. Nu se supara ca mor de frica si ca pun intrebari dese si fara rost. De fapt nu se supara niciodata si are rabdare pentru mine si gura mea ca si cum numai noi existam pe pamant.

De fiecare data ma duc la el ingrozita. Si ies usurata si gandindu-ma ca ce bine ca exista pe pamant acest om bun si care mai e si aratos si amuzant, pe deasupra. Asa e dentistul meu si as vrea sa-i inchin un moment de adanc respect pentru faptul ca imi mentine gura in forma maxima. Am multa treaba cu ea.

Tags: , , , , ,
Posted in Cu curca la raze | 4 Comments »

cireasa castigacioasa

noiembrie 8th, 2009

horses-gallop copy

Primele chestii pe care o sa le fac sunt niste cumparaturi.

O sa achizionez la Nisa o locuinta mica dar vesela. Nu pe Promenade des Anglais, ca nu sunt lacoma. O mansarda mica cu vedere in centrul vechi. Unde e vara lumea imbracata in alb si se canta jazz live. Din mai as poposi acolo si nu m-as da dusa pana in septembrie.

O sa iau si o casa traditionala in Bucovina. Pusa strategic langa dealuri molcome, apa cu pesti, padure fosnitoare, oameni draguti si o biserica veche. Normal ca o sa am si livada de pruni.

Ati vazut vreodata o livada de pruni in floare? Au flori doar un pic roz. Cateodata ramai cu impresia ca doar ti se pare. Si ca poate sunt de fapt albe ca zapada.

Prin curte sunt cai, oi, vaci si macar o capra. In beci sunt toate bunatatile pamantului. Pe foc clocoteste mereu o mamaliga. Garnitura pentru ciulamaua de hribi. Placerea mea.

O sa cumpar o editura buna care sa-mi scoata cartea mea. Nu ca ea, cartea, n-ar fi buna. Dar sa-mi fie mai usor. Si sa nu mai fiu nevoita sa trec prin tracul prezentarii si negocierii. Ce sunt eu? Cireasa talentata sau targovet?

O sa o anunt pe maseuza Geta ca de acum inainte locuieste cu mine. Si ea si familia ei pe care nu o cunosc si dupa care probabil nici nu o sa ma omor. Dar na, chiar si cand esti cireasa bogatanca trebuie sa faci niscaiva compromisuri.

Tot ce are de facut este sa-si tina mainile pe maine mare parte din timpul cat voi sta acasa. Geta, nu-ti fie frica. Gata cu greutatile. O sa fie bine.

O sa angajez imediat bucatar personal venit din Turcia. Camerista frantuzoaica care sa impleteasca ale ciresei cosite frumos. Si sa ii faca unghiile de pa picioare. Bineinteles, in timp ce Geta saraca tot face masaj.

O sa incerc fara odihna sa cuplez turcul cu frantuzoaica. Doar ca sa ma distrez, asa. Ca o bogatanca excentrica ce sunt.

Uite, ariciule, nu. Nu o sa-mi dau demisia. O sa scriu in continuare la hotcity si si in celelalte locuri unde activez placere. Dar poate sau de fapt sigur, mai putine ore pe zi. Na, intelege-ma si pe mine.

N-ai fi crezut-o p-asta, nu? E, asa sunt eu, o cireasa implicata. Chiar daca sunt putred de bogata.

O sa fac cadouri consistente si targetate prietenilor. Dar cred ca nu bani. Ce vrei, excentricitatile bogatilor. Unuia o cafenea, altuia un club bun unde sa puna el muzica. Unuia un tratament fabulos, altuia un han. Cuiva un adapost urias pentru toti cainii din lume. Altcuiva o televiziune numai cu stiri pozitive.

Dar nu inainte de a o acoperi pe mama de cireasa cu euro. Ei ii plac cumparaturile ceva de speriat. Si i-as da si un servitor care sa o insoteasca la Carrefour si la piata si la mall si pe unde mai are ea de ales chestii. Sa ii care sacosele si sa ii faca o conversatie antrenanta.

Dupa ce toate astea sunt puse la punct, hai sa calatorim des. Sediul central este in cele cateva resedinte fixe. Dar cireasa are nevoie de mai mult de atat. S-ar putea sa vrea sa vada lumea privind-o din balon. O tenteaza de mult.

Probabil ca nu o sa ma mai scol dimineata. O sa beau des fresh de portocale. O sa am platon de matase. O sa am cei mai frumosi pantofi. Si o sa dau petreceri cu mese bogate in fiecare zi.

Incerc sa-mi pastrez samburele pe umeri. Dar e greu sa-mi tin cumpatul 100%. Cum ar fi daca as castiga cele 7 milioane la care am pus bilet?

Cireasa are inregistrat bilet. Si-a facut iluzii. Si acum nu mai poate de excitare. Oare numarul 18 scrijelit insistent de 3x chiar o sa-i aduca cele trebuincioase?

Tags: , , , , , , , , ,
Posted in Fără categorie | 10 Comments »

sunt si la