mazare my way or the highway

februarie 27th, 2012

Cireasa a fost intrebata de doua ori intr-o singura zi de ce mazarea ei nu are sos rosu. Ei bine, n-are pentru ca ii sade mult prea bine doar cu sosul ei cel putin verzui.

Si cum necredinciosii, mari amatori de sos tomat in mazare, au gustat din mazarea neimbujorata si au decis ca e buna, am zis ca e cazul. Sa pun adica aici reteta de a prepara o mancare decenta de mazare in cel mai lejer mod din lume.

Se ia o ceapa maricica, se taie ea cat mai convenabil de mic cu putinta. Se pune in cratita si se adauga 3 linguri de ulei, de preferinta de palmier. Se pune si niste apa impreuna cu uleiul, cat sa pluteasca solzii de ceapa in zeama asta. Se pune pe foc si cand totul incepe sa miroasa ca la o vecina acasa si ceapa se face nitel transparent, incepe filmul.

Adica se taie coltul pungii de mazare congelata si se adauga in cratita tot continutul asa cum e. Fara sa-i mai faci ceva inafara de un spalat ferm si rapid inainte. Se mai adauga apa si se amesteca vartos totul de 2 ori. Asta pentru ca apa cu ceapa, cu uleiul si cu mazarea sa se imprieteneasca si sa stea in continuare la sueta.

Apoi se pune capac si se asteapta vreo 20 de minute. Se ia capacul, se amesteca putintel, se pune sare si cat de mult marar ai prin casa. Si ai face bine sa ai, caci e magic si la omleta. Asa. Si se mai lasa 20 de minute. Apoi e gata. Sigur e gata. Puteti sa gustati, daca nu ma credeti. O sa fie divin.

Deci tineti mazare congelata in casa si tineti si minte ca ea se face asa. My wayor the highway.

PS: Gasisem si o poza misto, daca ar fi fost sa fie sa mearga sa o incarc. Lasa, e ok.

cireasa cu parul valvoi

iunie 28th, 2010

Am o stire de ultima ora. E ceva senzational. Poate chiar ar trebui sa tin pentru mine informatia si sa incerc sa o fructific financiar-contabil.

Dar asa sunt eu, o guraliva. Doamnelor, domnilor, daca mergeti in Belgia va creste parul. Asa mi s-a intamplat mie, motiv pentru care nu vad de ce nu s-ar putea aplica acelasi tratament oricarui cititor de blog.

Tot ce-aveti de facut este sa cumparati un bilet low cost catre Bruxelles, neaparat vara. Si sa panditi prognoza cu atentie, ca sa fiti siguri ca ploua rau si e vant si frig de noiembrie. Incercati apoi pe vremea asta sa aveti haine nepotrivite si sa suferiti de frig, in timp ce sunteti stropit in mod sistematic cu apa din toate partile.

Zic asta ca sa fim siguri ca aplicam aceleasi reteta climatica. La mine asa a fost si nu vreau sa-mi veniti cu reprosuri de acolo, dupa ce ati petrecut zile frumoase si calduroase. Si sa-mi bateti obrazul ca v-ati intors cu aceeasi cantitate de par putin.

Da, cred cu tarie ca de la asta mi s-a tras. Am acum cu 37% mai mult par. Si in lungime si in volum si in ce mai vreti voi. Si nu, nu mi se pare asta pentru ca trec printr-o perioada mai labila din viata mea. O spune lumea pe langa care trec pe strada.

Cireaso, ai atat de mult par, mi se sopteste pe strada. Si asta o zic si oameni care nu ma cunosc. Si care doar auzisera din alte guri cat exact par am. Da, oameni buni, am fost in Belgia, le raspund cu subinteles. Cine are urechi de auzit, sa-auda.

Cred, e drept, ca a folosit si cantitatea de ciocolata ingerata. Deci musai, pe langa expunerea la frig, apa care cade din cer in rafale si vant napraznic, trebuie sa mancati ciocolata cata puteti. A, si sa vizitati in fiecare zi cate un oras, si la mijlocul perioadei, sa inghesuiti 2 orase intr-o zi.

Algoritmul este Bruxelles-Bruges-Gent-Anvers-Bruxelles. In trei zile sa le faceti. Daca se poate sa mergeti cu mama dumneavoastra, si mai bine. Asa va apropiati si mai tare de adevar. Bine, eu nu va impun nimic, doar va explic cum se face sa aveti o caciula de par in loc de doar cateva suvite.

Asta am eu acum si cred ca a meritat toata osteneala. Imi plimb acum podoaba capilara prin lume cu mare fast si ingamfare. Si ca sa vedeti ce greu mi-a fost in voiaj, aveti marturie cateva instantanee.