cireasa fata cu egoismul ei feroce

noiembrie 14th, 2008

egoism2 copy

cand mai cunosc vreun barbat care-mi place. trece putin timp, putin de tot. si apoi invariabil se uita in ochii mei dragastosi si ma intreaba, infigand cutitul. cireaso, tu esti egoista?

cand eram mai mica ma aparam vehement. cine, eu?! neeeee. cum sa fiu egoista? egoist inseamna ca te gandesti numai la tine si la altii nu, nu? si eu ma gandesc la multi oameni. si fac lucruri pentru ei. si imi pasa.

si cum de ma intrebi tocmai tu. tu, care esti aproape de mine si vezi asta. mai ales experimentat pe tine vezi. incredibil, ce problema de comunicare avem. si cum nu iti dai tu seama ce suflet nobil sunt eu. n-ai inteles nimic din mine. esti varza.

nu nu, cireaso, urma implacabil raspunsul. esti egoista. esti mai egoista decat normal. esti un monstru de egoism. vaaaai, ce rau imi mai parea. cum ma mai bosumflam. desi obiectul pasiunii mele beneficia direct de altruismul meu. ma facea sa ma simt vinovata. ca si cum am o cocoasa.

iar incercam sa-l conving. ba chiar imi scriam si pe o hartie. de ce cred eu ca nu sunt chiar asa de egoista. dar am observat ca stampila asta. odata pusa de un barbat mie, acolo ramane. lucru pe care mi-l arunca in fata de cate ori avem discutii. despre orice ar fi ele. cireaso, esti egoista. stop joc.

si acum ma intreaba barbatii la fel, dupa ce ma cunosc. cireaso, esti egoista? dar am mai crescut. si raspund da. asta ca sa salvam energii pretioase. pe care le pot investi in diverse lucruri alstruiste. si in primul rand in cel ce intreaba.

in plus acum, cireasa mai coapta, inteleg ca absolut toata lumea e egoista. si chiar si eu, despre care aveam pe vremuri o parere mai buna. dar in mod sigur e si cel care ma intreaba. asa suntem facuti. ca unii sunt mai rai ca altii, asta da. dar toti suntem egoisti, zau asa.

oricum, sa nu credeti ca raspunsul asta convine mai mult. ei, cand aud, nu plesnesc de satisfactie. ca au dibuit problema mea majora. se intristeaza ca in fata unei case arse. dar pentru mine, pentru ca sunt egoista, normal, parca e mai bine asa.

sa stim domnule cum stam. deci luati aminte. sunt o cireasa purtatoare de egoism feroce. care circula prin lume amintindu-se din cand in cand, ca exista si alti oameni. de care se foloseste ca o nemernica. si pentru care nu simte nimic.

ce am inteles eu din asta e ca. intrebarea asta, retorica, mi se pune oricum si orice as face. de fiecare data cand cunosc un barbat. iar raspunsul nu imi apartine. ci este predefinit. atunci de ca s-or mai obosi sa ma intrebe?

nu stiu. dar nici nu-mi pasa. pentru ca mie imi pasa numai de mine. si nu am de ce sa ma incarc cu dilemele altora. are si egoismul asta parti bune.

cireasa: la bal sau la spital?

noiembrie 13th, 2008

Wild_Cherry_album_cover

se prevede o seara incendiara. e 5.48 si eu trebuie sa fiu la coafor la 6 juma. unde o sa petrec doua ore jumate. caci obrazul de cireasa cu mare cheltuiala de parale si timp se tine.

iar la 8 jumate vreau sa ajung la bal. cum care bal? singurul bal anual cu nume de bal din bucuresti. organizat de catre un concern media mare de tot. un eveniment simpatic.

asa ca tasnesc din birou. iesind prin geam ca cireasa 007. ii sperii pe chelnerii de la french bakery de le merg fulgii. scapa toti tavile cu strudel si cafe latte in capul clientilor simandicosi. si cu o mana in sus asa, ca superman. ma arunc in masina.

unde las manierele de-o parte. oricum, cand conduc, va zic. imi cresc colti si coada si coarne si par pe burta si pe spate. si fac ochi ca ai lui michael jackson in thriller.

in cursa catre coafor tai fata participantilor la trafic. ma bag, depasesc ca nebuna. trag de volan. imi iau injuraturi. si cand ajung la 30 de m de mana stilistului, ca mai trebuia doar sa parchez, mi se pare ca fac o smecherie.

ma reped sa intru prima in rondul dorobanti. si atenta la lupii din trafic, ma urc pe o masina. o masina pasnica, scumpa, mare, si fara o scama pe ea. parcata in fata unei cafenele de fitze maxime.

cu graba clocotind in sangele de cireasa apriga. deci nu doar de dragul aventurii. incerc sa fug miseleste de la locul accidentului. doar aveam programare obtinuta cu greu la coafor. si aveam bani multi de dat. si freza de reparat. la bal de aratat.

dar sunt prinsa asupra faptului de proprietarul care-si bea tihnit cafeaua in vitrina de la strada. fuge dupa mine. asa ca nu-i chip. si opresc. cu coada intre picioare. dar si cu atitudinea jignita de: ce, credeati ca nu vreau sa opresc? nu ma cunoasteti. hm!

vad un imbogatit de curand. un gras cu ghiul cu diamante si lant gros la gat. cu varfurile pantofilor care i se intorc impotriva. m-am ghemuit cat am putut. de urgia a ceea ce urma. banuiam eu ca o sa zica. la cratita, fa. cine ti-a pus covrigul in mana. etc.

cu glas de mica sirena si privire de bety boop zic. eu v-am lovit masina. imi pare rau. si el. nu-i nimic, se intampla oricui. mie de mirare imi iese un ochi din cap, cu zgomot. ma fac ca am tusit si de la asta s-a auzit asa. si mi-l indes inapoi pe furis cu degetul mare.

ma tin dupa el ca un catel. sa verifice ce i-am facut. ca pana acum doar fugise dupa mine. se uita, nu i se misca nici un muschi. in fond e doar un stop ciobit, aripa zgariata si bara aia de plastic nitel rascaita.

zice hai sa mergem la politie. ma sparg bucati mici pe trotuar. speram ca o sa zica aia cu parcarea. pentru ca asa pierd si programarea la coafor. dar si balul. si uite cum raman doar cu spitalul. el isi fereste ochii si ma aduna bucata cu bucata.

zic as vrea, dar nu stiu cum sa ajung. zice va tineti dupa mine. merg incet si cand nu va mai vad, ma opresc. asa ca ma sui in masina fara sa ma uit ce-am patit eu. pentru ca nu asta era important. ci sa ajung naibii la coafor cumva. si apoi la bal.

si ma tin dupa el cale lunga. sun la coafor si anulez. simtind raceala binemeritata a stilistului meu. un om ocupat. ajung la politie si victima mea zice ca n-are rabdare sa astepte. mie imi sare din ochi, de bucurie, un rau de stele roz. il murdaresc pe costum. se sterge fara nervi. si pleaca.

eu execut triplu tulup si inca niste figuri vazute la discovery la razboinicii bantu. si cu parul aratand destul de urat. si imbracata complet nepotrivit. adica in mov de sus pana jos. ca nu mai era timp. ajung la timp pentru bal. direct de la spital.

intalnirea mancaciosilor anonimi

noiembrie 12th, 2008

big_kim6

orele de aerobic strang laolalta niste femei. nu ne stim dupa nume. dar avem impreuna lucruri serioase de impartit.

avem o religie comuna. ne inchinam bucatelor. avem valori comune. tortul de ciocolata se mananca numai daca are o anumita consistenta. si potrivita culoare. adica negru inchis.

avem si principii ferme. cum ar fi. pentru noi nu exista snitel fara cartofi prajiti. papanasi doar cu smantana sau doar cu dulceata. si uram ciocolata neagra, cu nu stiu cat la suta cacao.

de cele mai multe ori suntem in sala peste o duzina de femei mancacioase. care traim ca sa mancam. nu cumva invers. dar stim ca pacatuim. si vrem sa se mantuim. sau doar sa fim impacate cu a noastra constiinta. asa ca macar incercam sa fim decente.

rareori dai peste una-doua slabe. la care noi, formatia de mancacioase profesioniste. ne uitam cu repros. si cu superioritate.

murmurand in cap. draga, tu nu stii ce e bun in viata. pune niste carnita pe oasele alea. sau oricum, pune ceva pe tine. macar sa nu te mai vedem. ca ni se face iar foame.

antrenorul cu buci tari si psihic pe masura e inalt cat mine. el ne scoate ochii din cap rand pe rand. si la sfarsit ne zice mereu. probabil ca asa il invata pe el la cursurile corporatiei de sport multinationale unde ma duc eu la sala. si aveti grija ce mancati.

in momentul asta se ridica din piepturi un mare balamuc de confesiuni.

buna seara.

sunt sorana si ador painea calda cu unt. inghit merdenelele cand am o zi mai grea. si vreau sa ma fortific. si va zic. am mereu zile grele. am munca de raspundere.

a, si painica muiata in sos. si smantana prin ciorbitze. si tochitura dobrogeana. musai cu ou, ca e sanatos. si baclavaua cu inghetata deasupra. sa spele grasimile.

aceasta dependenta m-a facut sa nu pot purta bluze fara maneci. sa prefer un anumit tip de scaune. sa trebuiasca sa lovesc barbatii la tampla cu o bata ca sa-i pot tarai apoi in alcov.

dar numai ce simt miros de gogosi calde. si ma ia cu ameteala. imi pierd controlul. si indes tot ce prind. sunt un caz disperat.

chorus: buna sorana. si noi suntem cu tine. avem si noi frigiderul doldora.

si zicem asa pe nerasuflate. fiecare ce-a mancat. cu jena dar si mandrie. eu sunt de categorie grea. imi plac foetajele. alta pofticioasa zice. eu nu ma pot lecui de carnati si alte prajeli. si sar cele cu dulciurile. cum e viata fara amandine?

asa ca eu ma tratez. cu terapia asta verificata in toata lumea. de vreo 3-4 ori pe saptamana. dupa care. cu acordul chorus-ului de mancacioase anonime. fug la piata. cumpar un kil de struguri hambung. si il dau gata pe tot odata. ca cica e sanatos.

frica de pestisorul de aur

noiembrie 11th, 2008

beast_small copy

pestisorul de aur. uuuuuh. cica e mic. si cica e galben-auriu. si cica e bun.

dar ce fiinta cu coarne si coada. mi se pare mie ca e de fapt. pe langa ca e greu de gasit. ma mai apuca si panica. daca dau nas in nas cu el.

ce sa-i cer mai intai? cum sa ma port cu el? cum sa-l lingusesc? si trebuie sa fiu si foarte foarte atenta. pentru ca am fost avertizata. ca tot ce scot pe gura. daca sunt neglijenta in discutia cu el. orice murmur sau gand cu voce tare. poate fi interpretat impotriva mea. el o ia ca dorinta. si mi-o indeplineste.

pestisorul are un job description clar. indeplineste 3 dorinte. par putine. dar de fapt, daca sta cineva sa te intrebe pe loc care sunt. sa vezi ce complicat e. uite, gandeste-te si tu acum.

esti pe malul apei. si apare pestisorul. dupa o scurta verificare. in care incerci sa te asiguri ca pe bune e el. doar umbla atatia impostori. care se dau pestisori sau mai stiu eu ce. te obliga sa zici repede. ca el n-are timp.

aaaa. aaaaa. aaaaa. stresul e maxim. dorintele importante nu-ti vin nici sa le bip. pestisorul sta in fata ta. si bate nervos cu aripioara in malul lacului. ei, esti gata? ca n-am toata ziua.

lumea e plina de nehotarati ca tine. carora li se pare ca isi doresc pe bune ceva. si cand e sa fie. ii apuca panica. am vazut mutra asta de mii, de sute de mii de ori. gata. m-am plictisit. spune sau plec.

stai mai domnule pestisor. stai asa. sa mai vorbim. si el. bine, ok. una din dorinte s-a inregistrat. vrei sa mai vorbim. sunt flatat. o sa mai vin la cafea. spune-le pe celelalte doua.

eu ma oftic maxim. dar n-am curaj sa-i spun ca e nedrept. ca eu doar faceam conversatie. ca aia nu era o dorinta. pentru ca mi-e frica. ca nu mi le mai indeplineste pe celelalte 2.

si atunci zic pe nerasuflate. sa vad lumea. si sa ajung sa scriu din ce in ce mai bine si pe unde vreau eu. el zice vezi ca a doua contine de fapt doua dorinte. dar hai. treaca de la mine. m-ai induiosat cu faptul ca vrei sa ma vezi mai des.

si face baldabac. si dispare ca un isteric. lasand in urma. o cireasa stresata. si 3 ineluse concentrice. pe apa.

la voi a venit? ce dorinte i-ati zis?

alimente cu vointa proprie

noiembrie 10th, 2008

6a00d8341c65ff53ef00e553ccd

ma duc la billa. si ma intorc emotionata. cand am in plasa cafea, ulei, lapte sau compot.

pentru ca sunt alimente independente. care duc mereu lupta de gherila. ca sa-mi faca mie viata mai grea.

perversa de cafea

imi incep diminetile cu o batalie. de cele mai multe ori pierduta. desi zau ca ma preocup si ma implic. pentru ca imi plac succesele. chiar si cele casnice.

de fiecare data cand tai motzul pungii de cafea sub vid. pe langa un fasssss. zboara intotdeauna. fara putinta de greseala. cativa bobi mici de cafea. vreo 48. si se imprastie pe blatul alb ca neaua. si intra sub plita de aragaz. si cativa, doar cativa. cei mai buni, zic eu. ajung pe covor.

oricate precautiuni as lua. e absolut la fel. fasssss. si cativa bobi in jurul locului unde a avut loc taierea.

mai e ceva. eu de fiecare data cred ca acum in sfarsit m-am desteptat. si sunt optimista. si cred ca gata, acum stiu cum sa tin foarfeca. si cum sa manuiesc pachetul. ca sa nu mai zboare. ti-ai gasit.

perversiunile legate de cafea nu sunt gata. o data la 2-3 dimineti. o dau in foc. pentru ca pun cafeaua si mai pun pe foc. dar ea refuza sa se umfle imediat. si atunci eu ma intorc putin cu spatele, la tastatura. si ma fura caterinca.

si iar aud. fasssssss. si stiu. ca zatul e de acum intins pe toata plita. incercand sa-l sterg. el se intinde ca o plaga. pe blatul alb ca neaua. apoi intra sub plita. sub plita! deci era pe plita si acum intra suuuub plita!

cuceritorul de ulei

aici istoria e scurta. dar dureroasa. daca ma pune pacatul sa vars un pic de ulei undeva. cat ai zice peste. el impanzeste tot ce are in jur. se ajuta de orice material. husa de la scaun. fata de masa. hartie. plastic. ca sa ajunga peste tot. si sa fie greu sau imposibil de indepartat.

viteza cu care acapareaza tot ce prinde. este rezultatul a mii de exercitii. venite de la mii de gospodine sleampete. care cu mintile duse cine stie unde. au lasat sa le curga pe undeva. candva. niste ulei.

durul de lapte

laptele arata diafan. dar in el se ascunde un razboinic de temut. cu tactici de lupta blande dar ferme. si cu vointa de otel.

se intampla asa. beau lapte dintr-un pahar. si uit ca am baut. adica daca beau apa dintr-un pahar. il las pe unde am baut. si pentru ca laptele arata asa de pur, imaculat si inocent. nu pot sa ma concentrez.

si ramane mereu. oricat as bea de temeinic. un pic pe fund. care nepus imediat sub apa. se pietrifica. si poate ramane asa pe veci. nu mai e chip sa desfaci dara de lapte de pe un pahar. ma obisnuiesc cu ideea ca am pahar cum model dadaist.

lipiciosul de compot

un strop de compot cat un nasture. ajuns pe parchet. e inceputul sfarsitului. daca nu ma prind unde s-a intamplat. o sa-l iau pe papuci si sa-l duc in cele mai indepartate unghere ale casei. facand plici-plici.

nu mai ajunge sa curat papucii. micul strop de compot cu vigoarea unui lac. s-a intins acum. si totul e pierdut. voi face plici-plici. pana spal pe jos.

cand scapr dar ma prind. si incerc sa eradichez flagelul cu o carpa umeda. nu e totusi niciodata de ajuns. voi face plici plici oricum. doar ca un timp mai redus. doar cateva ore dintr-o zi. un caz norocos.

si voi simtiti la fel? mai exista si alte alimente perverse. care mi-au scapat?