mister cel mai greu de prins si ars

februarie 23rd, 2009

B00066T3V0.01._SCLZZZZZZZ_ copy

E bine stiut ca victimele se indragostesc de calaii lor pentru puterea pe care o emana. Si pentru biciul dulce cu care le sfichiuesc/sficuiesc/scifuesc/fuciesc (cum naiba e?!) pielea lor, gaina de atata pofta.

R. este antrenor la cea mai de fitze sala de fitness din oras, unde presteaza si cireasa. Mai stiti (asta pentru doamne) cum scriam cand eram mici in oracole? Eu vreau ca prietenul meu sa fie brunet, cu ochii albastri, umeri largi, inalt.

Acum sunt mare si as mai adauga. Si buci mici si rotunde, gura arcuita cu arcuitorul, maini frumoase si piele de catifea. Piele care o mangaie ea pe mana, cand o atinge, nu invers. Ei bine, asa e el, R. Rrrrrr.

Poarta mereu pantaloni albi, prin care se vede. Si chiloti tot albi, prin care nu se mai vede. Ce dezamagire. Ochii lui adanci nu ascund mai nimic sau totul. Dar chilotii, chilotii?

Ora lui e plina de femei de toate varstele si gabariturile, cu valori si vise si principii diferite. Cand se intoarce cu spatele. Toate femeile astea se uita in chilotii lui opaci. Care se misca odata cu fundul cel mai greu de prins si ars.

Asta pentru ca stiu de la vestiar ca fundul asta nu se daruie, in ciuda insistentelor. Aud ca e permanent hartuit de cate o grasuna care se pierde cu firea. Si isi ia concediu sa-l poata suna in continuu.

Sau care ii atine calea prin tufisurile de la bloc. Probabil next step este sa se tavaleasca prin miere si fulgi, cotcodacind amoros. Si sa lase sa cada, din dragoste, cate un ou pe caldaramul rece.

R. stie ce emana dar ramane demn. Loveste, zice. Si toate lovim cu sete. Doar-doar l-om atinge cand se plimba prin sala. Si avem pretext sa incepem o lupta dreapta acolo jos, pe parchet. Unde sa ne dam in final invinse. Indurare, maria ta.

Alearga, zice. Se aude pe fundal chorus-ul care intreaba cu metavoce: bine, bine, dar ma prinzi, da? Ca eu ma impiedic sigur. Si am si obosit. Oblojeste-ma.

Lasa-te acum! Bine, bine, ma las. Nu insist sa conduc eu ostilitatile in pat. Facem cum zici tu. Apleaca-te mai mult! Ma aplec, cum sa nu, uite ce tare ma aplec. Asa de tare ma aplec ca e deja jenant.

Cireasa nu prea merge la ora lui, desi e tare bun. Dar am ajuns ieri. Si cum eu incerc sa-mi retin secretiile doar pentru mine. R. e intarat taman de atitudinea mea de play hard to get. Stiti cum e.

Asa ca vine sa ma imblanzeasca. Si imi ofera palma lui, sa lovesc in ea adica. Ma apasa pe spate sa ma las mai tare. Ma tine pe mine de solduri sa imi imprime directia buna. Cu pelvisul inainte, asa. Mmmmm. Rrrrrr.

Chorus-ul maraie. Am deja infipte in spate 18 cutite bine ascutite cu ascutitorul. Adica cum imi permit eu, o cireasa pitica. Sa vin sa iau frisca de pe tortul asta la care ele au pus atata sange si limfa si saliva.

Mainile sus! Ramai asa! Inca un pic, nu renunta! Rrrrrr. Chorusul e happy. Cand tii mainile sus, sanii stau cel mai bine. Si da, asa o sa ramanem. Cat zici tu. Ne motivezi groaznic. Esti ca un morcov proaspat pentru un iepure infometat nevoie mare.

Si chorus-ul cu fezte rosii trage si mai tare. Femeile vor sa-i demonstreze ca pot si ca sportul e viata lor. Dar spera in secret ca el o sa termine odata cu prostia asta. Si intr-o joi o sa zica.

Doamnelor, lasati ganterele. Aruncati saltelele. Astazi facem doar sex in grup. Rrrrr.

intalnirea mancaciosilor anonimi

noiembrie 12th, 2008

big_kim6

orele de aerobic strang laolalta niste femei. nu ne stim dupa nume. dar avem impreuna lucruri serioase de impartit.

avem o religie comuna. ne inchinam bucatelor. avem valori comune. tortul de ciocolata se mananca numai daca are o anumita consistenta. si potrivita culoare. adica negru inchis.

avem si principii ferme. cum ar fi. pentru noi nu exista snitel fara cartofi prajiti. papanasi doar cu smantana sau doar cu dulceata. si uram ciocolata neagra, cu nu stiu cat la suta cacao.

de cele mai multe ori suntem in sala peste o duzina de femei mancacioase. care traim ca sa mancam. nu cumva invers. dar stim ca pacatuim. si vrem sa se mantuim. sau doar sa fim impacate cu a noastra constiinta. asa ca macar incercam sa fim decente.

rareori dai peste una-doua slabe. la care noi, formatia de mancacioase profesioniste. ne uitam cu repros. si cu superioritate.

murmurand in cap. draga, tu nu stii ce e bun in viata. pune niste carnita pe oasele alea. sau oricum, pune ceva pe tine. macar sa nu te mai vedem. ca ni se face iar foame.

antrenorul cu buci tari si psihic pe masura e inalt cat mine. el ne scoate ochii din cap rand pe rand. si la sfarsit ne zice mereu. probabil ca asa il invata pe el la cursurile corporatiei de sport multinationale unde ma duc eu la sala. si aveti grija ce mancati.

in momentul asta se ridica din piepturi un mare balamuc de confesiuni.

buna seara.

sunt sorana si ador painea calda cu unt. inghit merdenelele cand am o zi mai grea. si vreau sa ma fortific. si va zic. am mereu zile grele. am munca de raspundere.

a, si painica muiata in sos. si smantana prin ciorbitze. si tochitura dobrogeana. musai cu ou, ca e sanatos. si baclavaua cu inghetata deasupra. sa spele grasimile.

aceasta dependenta m-a facut sa nu pot purta bluze fara maneci. sa prefer un anumit tip de scaune. sa trebuiasca sa lovesc barbatii la tampla cu o bata ca sa-i pot tarai apoi in alcov.

dar numai ce simt miros de gogosi calde. si ma ia cu ameteala. imi pierd controlul. si indes tot ce prind. sunt un caz disperat.

chorus: buna sorana. si noi suntem cu tine. avem si noi frigiderul doldora.

si zicem asa pe nerasuflate. fiecare ce-a mancat. cu jena dar si mandrie. eu sunt de categorie grea. imi plac foetajele. alta pofticioasa zice. eu nu ma pot lecui de carnati si alte prajeli. si sar cele cu dulciurile. cum e viata fara amandine?

asa ca eu ma tratez. cu terapia asta verificata in toata lumea. de vreo 3-4 ori pe saptamana. dupa care. cu acordul chorus-ului de mancacioase anonime. fug la piata. cumpar un kil de struguri hambung. si il dau gata pe tot odata. ca cica e sanatos.