viata cu sos pe piept

aprilie 2nd, 2009

pepene

Sunt genul de cireasa care face ce face. Si ajunge sa puna mereu sos pe pieptu-i gene-ros de sentimente.

Totul in rest e in regula. Nu merg cu fermoarul desfacut la intalniri de strategie. Si ma duc repede la baie dupa ce mananc patrunjel sau mac. Ca sa inlatur eventualele pierderi colaterale.

Incerc sa-mi tin sanii in sutien la mare. Desi nu este usor, sfantul sisoe mi-e martor. Sunt atenta ca mucii sa stea in nas si nu pe interlocutor cand stranut.

Si dupa ce ies de la baie, fusta nu prea-mi ramane ridicata la spate pana la talie. Prinsa fiind din greseala cand mi-am tras ciorapii lungi sus la loc peste arcuitele-mi picioare.

Dar cand vine vorba despre lucruri pe care le bag in gura. Ceva merge mereu prost. Fie ca sunt eu prea hulpava si nu am rabdare si atunci indes si atunci sar stropi. Fie ca alimentele se straduie sa scape innebunite. De gura de cireasa care nu iarta.

Cert e ca am aproape zilnic pe piept drept marturie. Lista partiala a lucrurilor de care m-am bucurat cu fiecare papila. Scrijelita convenabil pe sau intre sani.

Cand beau cafea, mi se intampla cum patea Stefan cel Mare in filmele istorice, inaintea bataliilor cu turcii. Stiti cum bea el apa din pocal ca un purcel. Si avea pierderi de lichid prin marginile gurii. Mie imi place de mor Stefan cel Mare.

Daca am in fata o tocanita, marai la ea si ma zborsesc de pofta. Pana se burzuluie si ea inapoi la mine. Rezultatul fiind ca tocanita castiga si isi insemneaza victoria prin 3 mici pete rosii, inegale si dispuse anarhic. Intre sani.

Cand nu am sos rosu, pun sos din salata cu ulei de masline. Cand nu am nici macar de-asta, ma enervez subit si imi sare lapte din cana. Iar cand chiar nu-i chip sa reusesc singura sa-mi pun pe mine. Am ajutoare.

Sigur trece un caine care aluneca si da peste o baba. Care se dezechilibreaza. Scapa plasa cu paine. Care cade intr-o balta cu noroi. Din noroi se desprinde o parte care aterizeaza pe un carut si o mama.

Copilul se sperie si plange. Mama se impacienteaza, ii sare din mana borcanelul cu piure de mere si gust oribil. Borcanelul face triplu tulup prin aer si jumate din incarcatura incerta aterizeaza la mine pe sani.

Cum am o viata sociala teribil de activa. Si ma vad cu oameni la pranz, deci cand ziua abia a inceput. Mi-e rusine sa ma prezint gata patata. O sa zica respectivul lume, lume, la cireasa asta ii cade din plisc. Am o imagine de protejat.

Si atunci m-am gandit asa. Sa-mi cumpar o geanta de voiaj mica, cum au doamnele bogate. Pe care sa o car zilnic dupa mine, prin oras. In ea sa pun niste schimburi si albituri. Si la jumatea zilei sa scot bustiera plina de sos. Si sa imbrac ceva decent.

Daca ma intreaba cineva, o sa pretind ca tocmai m-am intors de la Londra. Iar daca se prinde ca mint si insista. O sa-i raspund cu voce mica. Sunt genul care pune sos pe piept. Nu ma judeca prea aspru pentru asta. La toti ni-i greu.

intalnirea mancaciosilor anonimi

noiembrie 12th, 2008

big_kim6

orele de aerobic strang laolalta niste femei. nu ne stim dupa nume. dar avem impreuna lucruri serioase de impartit.

avem o religie comuna. ne inchinam bucatelor. avem valori comune. tortul de ciocolata se mananca numai daca are o anumita consistenta. si potrivita culoare. adica negru inchis.

avem si principii ferme. cum ar fi. pentru noi nu exista snitel fara cartofi prajiti. papanasi doar cu smantana sau doar cu dulceata. si uram ciocolata neagra, cu nu stiu cat la suta cacao.

de cele mai multe ori suntem in sala peste o duzina de femei mancacioase. care traim ca sa mancam. nu cumva invers. dar stim ca pacatuim. si vrem sa se mantuim. sau doar sa fim impacate cu a noastra constiinta. asa ca macar incercam sa fim decente.

rareori dai peste una-doua slabe. la care noi, formatia de mancacioase profesioniste. ne uitam cu repros. si cu superioritate.

murmurand in cap. draga, tu nu stii ce e bun in viata. pune niste carnita pe oasele alea. sau oricum, pune ceva pe tine. macar sa nu te mai vedem. ca ni se face iar foame.

antrenorul cu buci tari si psihic pe masura e inalt cat mine. el ne scoate ochii din cap rand pe rand. si la sfarsit ne zice mereu. probabil ca asa il invata pe el la cursurile corporatiei de sport multinationale unde ma duc eu la sala. si aveti grija ce mancati.

in momentul asta se ridica din piepturi un mare balamuc de confesiuni.

buna seara.

sunt sorana si ador painea calda cu unt. inghit merdenelele cand am o zi mai grea. si vreau sa ma fortific. si va zic. am mereu zile grele. am munca de raspundere.

a, si painica muiata in sos. si smantana prin ciorbitze. si tochitura dobrogeana. musai cu ou, ca e sanatos. si baclavaua cu inghetata deasupra. sa spele grasimile.

aceasta dependenta m-a facut sa nu pot purta bluze fara maneci. sa prefer un anumit tip de scaune. sa trebuiasca sa lovesc barbatii la tampla cu o bata ca sa-i pot tarai apoi in alcov.

dar numai ce simt miros de gogosi calde. si ma ia cu ameteala. imi pierd controlul. si indes tot ce prind. sunt un caz disperat.

chorus: buna sorana. si noi suntem cu tine. avem si noi frigiderul doldora.

si zicem asa pe nerasuflate. fiecare ce-a mancat. cu jena dar si mandrie. eu sunt de categorie grea. imi plac foetajele. alta pofticioasa zice. eu nu ma pot lecui de carnati si alte prajeli. si sar cele cu dulciurile. cum e viata fara amandine?

asa ca eu ma tratez. cu terapia asta verificata in toata lumea. de vreo 3-4 ori pe saptamana. dupa care. cu acordul chorus-ului de mancacioase anonime. fug la piata. cumpar un kil de struguri hambung. si il dau gata pe tot odata. ca cica e sanatos.