februarie 8th, 2012
Are si cireasa acasa la ea un pat, ca toti oamenii si toate fructele care se respecta.
Atunci cand l-am comandat eram proaspat iesita din casnicia cu inginerul fara inima. Cu parul zburlit si inima impietrita, nu am putut lua decizia corecta. Tot ce am stiut atunci, cu mintile duse fiind, este ca nu mai vreau in ruptul capului un din pal. Ci unul de lemn, care miroase frumos.
Astazi, am mai crescut. Acum stiu cum arata patul meu preferat. Dar ce sa fac cu asta de il ocup acum, nu prea stiu. Si cu ce sa il achizitionez pe urmatorul, pe cel perfect, nici cu asta nu m-am prea lamurit. Dar stiu macar ce fel de pat am nevoie. Si, daca ma opreste cineva pe strada si ma obliga sa-mi livreze un pat misto, sa stiu ce sa ii turui despre el.
Patul meu preferat este in primul rand mai mic. In el oamenii trebuie sa se tina de voie de nevoie in brate, caci altfel nu e chip. Iar daca nu le convine asta, apai sa paraseasca in graba patul. Si sa nu faca prea mult zgomot. In patul meu este liniste si armonie.
Apoi, sa stiti ca patul meu este suplu. Are incheieturi si ligamente fine. Are oase lungi, sportive. Cand te sui in el, mesteci si respiri usor. E plin de catrafuse si de perne care n-au ce cauta acolo. A, si patul meu este inalt. Cum sade bine oricarui pat si oricarui barbat.
Mi-as dori sa ma cocot cu greutate in el. Dar odata aflata acolo, sa fie un taram special. Un pat fermecat unde visele sunt mai frumoase. O platforma catre cine stie ce aventuri minunate pe timp de noapte. Somnul si dragostea in patul meu lejer, suplu si inalt ar fi de calitate superioara.
Si acum patul paturilor, asa de bine descris, ar face bine sa vina la cireasa.
Tags: barbati, pat, somn, sportiv, suplu, vise
Posted in Uncategorized | No Comments »
decembrie 15th, 2011
Astazi gandul ciresei merge catre lepadarea de obiectul si subiectul senzualitatii superficiale.
Dovada ca nu toate femeile sunt dornice sa isi odihneasca capul neaparat pe un umar de barbat pe timp de noapte sunt eu. Cireasa. Cand iubesc, umarul e bine venit. Dimpreuna cu tot barbatul, chiar daca sforie. Si cu tresaririle lui de prin somn, cand vaneaza porci mistreti sau trage la cine stie ce tinta. Si cu scrasnitul din dinti si orice alte porcarii.
Cand iubire nu e insa, nasol e. Una este sa ne amestecam carnurile spre a face din ele cea mai condimentata tocanita de fleica de om. Alta este sa vreau sa mi te mai amesteci prin pat dupa ce s-au savarsit acte senzuale de importanta majora. Sa mancam tocanita si sa plecam acasa, asta e deviza mea.
Asta e. Nu mi se pare ca trebuie sa ma cuibaresc neaparat langa un barbat cu care am facut sex. Nu mi se pare. Sa recunoastem. Ce-a fost a fost si s-a terminat. E grozav sa dormi singur cand esti satisfacut si nu simti afectiune pentru satisfacator. Problema e ca barbatul mai crede sincer sau e prost sfatuit ca trebuie sa se intinda langa mine cu dinadinsul. Ca daca sexurile noastre s-au imprietenit, apoi trebuie musai sa ne si vedem la fata dimineata. Of.
Se intampla ca uneori imi vine sa platesc o taxa grasuta unei firme serioase si respectabile. Una care a aniversat de curand 75 de ani de experienta in domeniu si are iso 9001. Care sa il ia de langa mine cu binisorul sau cu forta, nu prea imi pasa de detalii, pe barbatul asta si sa-l duca la el acasa, in patul lui.
Probabil ca pe undeva sunt un fel de barbat. Se pare ca reusesc si sa ies prea repede din casa, cum femeile nu prea accepta sa faca. Si daca ati sti in ce spatiu cat o nuca pot eu sa-mi indes toate cele trebuincioase pentru 3 zile, ati ramane busbe. Cand la asta se adauga ce ziceam mai sus, parca mai poti fi sigur ce sunt eu.
Un fapt e clar. Imi vine sa-mi montez undeva la indemana un furtun cu apa. Un furtun cu apa oparita metaforica pentru indepartarea manifestantilor prea insistenti. Sau orice alta arma care sa-mi obtina libertatea dupa niste stropi bine delimitati de placere. De ce sa ne prefacem ca impartim si valori, nu doar epiderma.
Noroc cu sanii astia mari, caci astfel as avea pe alocuri mari probleme in a ma mai crede lumea ca sunt pe bune o caprioara.
Tags: independenta, ipocrizie, libertate, sex, singuratate, somn
Posted in Indiscretii la discretie | 5 Comments »
august 7th, 2011
Am cu piciorul paros de barbat o relatie de dragoste si ura.
Vorbim aici de cratiti aruncate in cap urmate de impacari spectaculoase. Nabadaile tin pana tarziu in noapte. Cand atat cireasa cat si piciorul, obositi morti, cad lati si nici ca le mai pasa de rezultatul bataliei. Oricum e remiza. Oricum nimeni nu detine supramatia pentru vreme indelunga. Oricum asta e.
Cand castiga piciorul paros, eu raman tintuita intre cearsafuri ore bune. Piciorul stie exact coordonatele geografice la care sa se puna astfel incat sa nu mai pot face nicio miscare, cat de mica. Cotropirea corpului meu de catre piciorul paros se face brusc si fara drept de apel.
Cand inving eu, il oblig sa se retraga dandaratelea, de unde a venit. Cu tambalau si strigaturi si cai si arme si bagaje. Rasuflu o vreme si imi intind madularele ostenite de-atata lupta. Apoi piciorul da buzna din nou si eu ma bucur sincer de asa intalnire.
Caci chestiunea nu e simpla. Piciorul iese victorios pentru ca unu la mana e bine hranit si antrenat. Dar si pentru ca imi cam place mie de el. Asta ma face incapabila de a ma impotrivi cum se cuvine asaltului noptatic, cand el survine. Va spun, lucrurile sunt dureros de palpitante.
Daca la inceput ma emotionez ca m-a incalecat, restul noptii ma chinui sa rezist cu asa incarcatura imposibil de neglijat. Dormi, cireaso, daca poti, in timp ce un picior paros iti apasa pe vintre. Dar nici ipostaza in care piciorul e departe si indiferent nu-mi convine.
La naiba, ce complicata este viata.
Tags: barbati, inima, picioare paroase, somn
Posted in De dragoste si dor | 1 Comment »
mai 30th, 2011
Apar uneori in livada niste dileme de ma doare mintea. Astazi sunt prinsa intre dragoste fizica si lectura.
Stiti ca sunt o mare impatimita a dragostei de sine. Sau a dragostelii cu sine, ca sa ma apropii de adevar. Ma plac suficient de mult incat sa incerc sa ma seduc de cate ori pot eu-pe-mine-ma. Ziceam aici cum ma uit in oglinda si raman traznita. Si ce se intampla mai apoi nu e de povestit, nu.
Multumirea de a ma baga doar eu in pat poate ca nu o intrece pe aceea de a dormi cu un barbat care imi place. Dar cu siguranta se gaseste cate ceva suficient de interesant de facut atunci cand raman singura cu mine insami. Si totusi.
Cand am o carte buna cu mine, tot in pat, dilema isi ranjeste la mine coltii ei perversi. De obicei e deja tarziu cand reusesc sa ma strecor-tarai-cuibaresc intre asternuturi. Si mi-e somn. Asa ca mi-e greu sa aleg ce-i mai bine si mai bine pentru mine in momentul ala de miez de noapte.
Mi-e pofta sa si citesc cateva pagini de cuvinte potrivite de altii. Dar parca ma ispiteste si dragostea atat de la indemana. O partida sigura, fara compromisuri, cu satisfactie garantata la pachet. O partida dupa care pot sa ma si culc imediat, daca am chef, fara sa mai trebuiasca sa insir-te margarite.
Mai castiga lectura, mai castiga dragostea. Dar lupta e apriga si ma uit la ea cu ochi moi, duiosi. Doar eu sunt arbitrul acestei lupte si la mine sta toata responsabilitatea castigului. Si nu pot fi chiar partinitoare. Nu.
Tags: alegeri, lectura, masturbare, pat, sex, sexy, somn
Posted in Indiscretii la discretie | 6 Comments »
noiembrie 23rd, 2010
Doarme cireasa somn dulce si fara zvarcoleli cam 8 ore in fiecare noapte.
Cateodata dorm si mai din belsug dar niciodata nu se pune problema pentru mai putin. Cireasa cu pielita subtire cu multa odihna si cu perne pufoase se tine.
Dimineata prin urmare ma trezesc cu un preplin de energie. As putea lumina 3 satuce mici din Austria, plus instalatiile de ski aferente fiecarui domeniu skiabil. Ah, numai la asta imi sta mintea. Ski ski si iar ski. Energia asta ma face sa mut munti mici in fiecare zi, lucru de care sunt foarte multumita. Doar ca pe la ora 3 se intampla.
Ma cuprinde un somn aproape dement. Trebuie sa fie blestemul fostului meu sot, inginerul fara inima. El mereu se lasa pe o parte dupa pranz, pentru ca nu-l tinea deloc constitutia. Ditamai barbatul, cadea din picioare de oboseala dupa o pizza. Probabil ca s-a intalnit cu pestisorul de aur si asa a aratat una dintre cele 3 dorinte. Fie ca fosta mea nevasta, cireasa, sa simta ce simtesc si eu, in fiecare zi. Plus un 30% de la mine, asa.
Altfel nu-mi explic asa intamplare. In timp ce lucrez, ochii mi se micsoreaza si se coloreaza. Se fac ca cei ai viezurilor dar niste viezuri obositi, care au baut prea mult azi noapte. Ma uit la munca ce mi se pune dinainte cu 30% din pofta caracteristica. Mai dau un twitt, mai anunt ceva pe facebook, mai scriu 2 cuvinte mestesugite. Va spun sincer, singurul lucru la care ma gandesc cu o pofta vulcanica este patul meu.
Contextul suna a pacla, in jur e o ceata deasa de nu mai cunoastem drumul catre casa. Fornai si parai din toate incheieturile de atata somn. Fac eforturi enorme sa-mi tin capul sus. Daca imi pica fruntea peste taste, ruinez si tehnologia si ma aleg si cu un cucui de mai mare dragul. Imi promit tot felul de recompense ca sa pot continua sa-mi misc degetele cu un scop.
Ma chinui asa vreo ora jumate. Ca sa pot rezista, inghit o cana mare de cafea de cafea pe care scrie ceva mobilizator. imi tin speechuri motivationale aproape cu voce tare. Ma gandesc la ariciul care ma vegheaza si la patronul meu care a fost bun si mi-a dat o sansa sa scriu cand nu stiam daca e ceva de capul meu.
Trebuie sa apelez la toate parghiile cunoscute si mai putin ortodoxe ca sa ma conving sa nu ma las prada lui mos ene. Somnul care ma invadeaza e cel mai puternic somn din lume. Ma simt ca si cum nu am dormit niciodata.
Poate ca am muncit prea cu spor. Poate ca am alergat prea. Poate ca ii trebuie mecanismului meu o pauza. Doar n-o sa ajung sa pic lata la ora 3. Abia astept sarbatorile. O sa ma lafai in pijama prin casa, cu mirosul de brad alaturi. Pazea.
Tags: arici, inginerul fara inima, net, oboseala, ora 3, somn
Posted in Mintea mea sorcova | 4 Comments »
