cireasa intrata in inventar

iulie 9th, 2009

leaving

Gata, se intampla. Pe locuri, fiti gata, plec. Cireasa isi ia rucsacelul mic pitic la spinare si sare in cap in absolutul asiatic.

Ea sustine ca pleaca astazi la 11 seara. Si constata cu stupoare ca ajunge tot astazi, un pic dupa pranz. Undeva e o neintelegere. Dar lasa, nu-i nimic. Noi sa fim sanatosi. In fond timpul este aceasta fascinanta conventie inefabila, cu iz transcendental.

Cireasa nu are laptop cu dansa. Si e aproape convinsa ca nici nu o sa traga lumea asiatica de haine. Spre a fi lasata sa butoneze la aparatele altora, aparute in cale. Deci cireasa n-are net o buna bucatica de timp. Oare va supravietui provocarii?

Asta inseamna ca ne vedem in 3 saptamani, intr-o zi de marti, 4 august. Hai, va rog, nu suspinati. Ca imi faceti rau si nu mai plec. Sunt foarte influentabila. Uite, deja sunt pe cale sa-mi scot lotiunea de soare si slapii din bagaj. (Zgomote reorganizare valiza).

Alo, doamna de-acolo, care sta in randul din fata, stanga. Va rog sa va stergeti lacrimile si sa luati vestea cu demnitate. La toti ni-i greu. Cand am inceput colaborarea asta, stiati ca o sa plec. Mereu plec. Da’ asa-i omul nostru, se face ca uita.

Si sa-l scoata cineva din incinta pe tanarul acela. Da, da, cel care de cand am inceput sa vorbesc, tot tuseste, dand sa se sufoce. Putina decenta, ce naibilor. Am destule pe cap. Inteleg ca ma ma placeti, dar nici asa.

Cireasa vrea sa spuna totusi undeva ce simte in cele ce urmeaza. Ea va incerca sa verse pe hotcity.ro un jurnal asiatic cu poze multe. Aici vrea ea sa isi spuna pasurile. Pentru ca e mai usor tehnologic vorbind: o sa o ajute de la centru alte fructe.

Daca reuseste sa faca asta, o sa anunte aici, la gazeta de perete. Daca nu, nu. Si ramane sa pove despre toate cand se inturneaza la sediul central din floreasca.

Acesta este felul meu simplu prin care va anunt ca am intrat intr-un fel de inventar. Adica nu inventariez mai nimic. Dar asa am vazut ca pun magazinele cand au obloanele trase. Si nu vreau sa reinventez eu rotita.

Ma duc sa invat sa zbor ca-n tigru si dragon. Sper astfel sa imi eficientizez la intoarcere costurile lunare de transport acasa-job-acasa.

Cireasa-cu-sanii-cei-maricei-si-ochisori-vioi-careia-ii-plac-teribil-diminetile-de-vara ma gandesc sa fie noul meu nume mistic. Cel potrivit cu atitudinea mea de zburatoare incepatoare.

Ma voi impotrivi sa-mi ling degetele dupa ce ingerez cainii si pisicile. Pe care acolo nu prea le apreciaza nimeni ca si animale de companie. Ci doar pe post de cine savuroase.

Si nu voi inghiti de buna voie nici fiintele care se tarasc pe burta la noi in bucatarie. Dar daca mi se intampla, nu ma judecati prea aspru. Ma voi zgai si la o eclipsa. Adica o sa ma uit cu nesat in intuneric. Pace farte din plan.

Pentru urgente, contactati asia. Dar nu sunati voi. Ies eu din cand in cand.

Tags: , , , , ,
Posted in Fără categorie | 10 Comments »

latra cainii din centrala mea. ce ma fac.

aprilie 6th, 2009

mad

Voi stiti ce importanta ma simt eu cand ajung acasa? Ma simt stapana absoluta pe lucrurile din casa mea. Si asta imi da un simtamant ca sunt un fel de general.

Un conducator de osti temut. Care are in responsabilitate o gramada de categorii de osteni. Si cand vine el acasa. Incep toti sa tremure, ca stiu ca e aprig profesionist si iute la manie. Si-i trebuie doar o scanteie ca sa tabare cu gura pe ei.

Cu vesela si majoritatea cutitelor nu are probleme. Ma rog, sunt doar cateva cutite izolate care se mai rascoala, visand la libertate. Si atunci taie cireasa s-o sperie. Crezand ca se face floare cu doar o primavara. Gresit.

Ma induiosati, sincer. Va iau pe flancuri si va divid. Si apoi va voi si impera de nu va vedeti.

Scaunele stau nemiscate si nu creaza probleme. Patul, desi mai scartaie neintrebat exact cand e cazul sa taca, este in grafic. In fond el duce tot greul, metaforic si realistic vorbind.

Daca paturile lumii ar putea vorbi…cum ar mai plange cu lacrimi de sange.

Cand dau usa de perete si ma incrunt odata. Prajitorul de paine fuge cu parul maciuca si firmituri sarinde inapoi in bucatarie. In dormitor face el bisericuta cat e ziulica de lunga. Cu pasarelele luminoase de la capatul patului si cu una din veiozele mai indraznete.

Covoarele care s-au rulat cat am fost plecata, sa se mai relaxeze. Se intind pe pititelea repede la loc. Si computerul isi stinge repede ecranul, ca si cum nici pe net n-a stat, nici gura nu-i miroase.

Astea sunt nereguli minore si eu nu zic nimic. Orice general mai trece cu vederea scaparile aproape induiosatoare ale ostenilor lui. Nu poti nici chiar mereu sa fii absurd. Ca dupa aia fac complot si pun aspiratorul sa te ucida in fapt de seara.

Nu stiu insa cum sa ma comport in urmatoarea situatie. Din centrala mea latra cainii. Adica eu am geamuri termopan prin care slava domnului, nu se aude in nicio directie.
Productiile sonore emise de masini si muncitori se lovesc de geamuri, fac buba si mor.

Iar urletele de inviorare dimineata. Si exclamatiile de multumire ca s-a mai sfarsit inca o noua zi. Care mai rasuna prin casa. Se strivesc de sticla si intra inapoi de unde au venit, pe gatlejul generalului.

Dar fostul meu sot, inginerul fara inima. A montat, ca sa ma innebuneasca. Si apoi sa-mi fure boii de la bicicleta, cu care sa fuga in lume sa-si refaca viata. A montat zic centrala de asa natura. Incat in fiecare seara imi latra la ureche cainii care locuiesc in ea.

Si desi totul in casa ma asculta. Aici nu am nicio jurisdictie si ma simt infranta, cu fiecare batalie. Deschid mereu usita repede, sa-i surprind. Dar ei se ascund pe dupa flacara de veghe. Si tac, nemernici. Cum inchid, incep sa latre iar.

Mi-e greu sa traiesc asa. Dar nici nu moare cireasa cand vor cainii.

Tags: , , , , ,
Posted in Fără categorie | 8 Comments »

cireasa si teoria conspiratiei

martie 26th, 2009

conspiratie

Situatia profesionala face ca stau pe net destul. O deductie aproape logica ar fi ca sunt imprietenita cu online-ul. Indiferent de motivul de dat click despre care vorbim.

In fapt, daca iei cireasa. O ridici la o palma de pamant si o scuturi putin. Dupa ce sar din ea: un nasture de sidef in forma de steluta, o agrafa roz, o insigna cu oaie si un sambure, ramai traznit.

Descoperi ca se fereste ca de dracul de online banking. Si ca nu este in stare sa achite factura de mobil pe net. Nici de ii lipesti pistolul de tampla-i infierbantata.

Din acest ultim esec reiese si relatia defectuoasa. Pe care cireasa o are cu operatorul de telefonie mobila. Care dupa ce ii emite factura. O urmareste neortodox prin urbe. Folosindu-se de tot felul de tertipuri si meschinarii. Ca sa o chinuie.

Intai mi se da un termen. Eu mereu il uit si il incalc. Apoi mi se da un sms civilizat. Pe care mereu cand il aud. Cred ca e de la un anume iubit mai vechi. Care si-a dat in sfarsit seama ca eu sunt the one. By the way, chiar sunt.

Eu nu platesc nici acum pentru ca la centrul de pe Magheru e mereu coada. Si la banca e si mai coada. Si apoi mai e doar Agip, dar nu prea in drum. Deci aman.

Apoi mai primesc un sms. Care e la o ora la care eu cred. Ca e acelasi iubit mai vechi de mai sus. Care si-a dat seama ca eu sunt the one. In care mi se spune ca gata. Daca mai vreau sa vorbesc/sa mi se vorbeasca. DA, mai vreau. Sa platesc azi. Altfel caput.

Atunci fug repede la banca. Stau la coada mare de tot. Si dupa ce ascult ca la psiholog problemele co-codenilor din fata. Mi se spune ca facturile se platesc numai la colegul neinsufletit de alaturi.

Si femeia tanara nespalata pe cap, imbracata in mov si cam grasa. Imi indica un robot branduit care clipeste SF din ochii lui rosii. Si ma invita sa ii introduc in organele interne. Factura si banii ficsi, ca el nu da rest.

Eu nu vreau sa fac plati pe net. Trebuie sa fii nebun sa crezi ca vreau si pot sa fac plata la un robot. Incerc nadusita sa colaborez cu el. Pentru ca ma simt infranta. Dar nu merge. Ma intreaba lucruri la care chiar nu stiu ce sa zic.

Si clipeste ca un tampit din ochisorii aia rautaciosi si rosii, ca de robot turbat. Plec inainte sa platesc. Pentru ca sunt rosie la fata. Si mie frica ca fac infarct. Speriind-o cumplit pe bodyguarda cu baston la cingatoare si papuci de casa.

Pe drum ma suna un operator. Care ma ia cu frumosul, ca pe nebuni. Cireaso, hai sa discutam un pic. Nu vrei mai bine sa platesti factura decat sa te penalizam? Mai bine vorbesti de banii aia. E pacat.

Sa-i zic cu robotul care clipeste la mine? Sa-i zic ca eu lucrez la un site de cultura urbana. Dar ca nu suport sa folosesc aceleasi butoane pentru ceva administativ?

Cred sincer ca operatorul nu are inima. Deci nu are cum sa inteleaga. E si el tot un robot. Vocea ma ajuta sa-i vad ochii rosii, clipind rautacios la cireasa descumpanita, transpirata, de culoare grena la fata si pe gat. Ii promit sugusata ca platesc.

Tarziu in drum spre casa, opresc la Agip. Multumesc Agip si sper sa nu-mi zici si tu intr-o zi ca trebuie sa vorbesc direct cu pompa sau sa pun gura la ea. Daca vreau sa platesc factura de telefon.

Vedeti evidenta? Patesc asta lunar. Si cred ca e o conspiratie intre banca, fostul iubit, operator, robot, ghiseu, pompa si factura. Vor sa ma innebuneasca.

Tags: , , , , , , ,
Posted in Fără categorie | 17 Comments »

scrisoarea ciresei contemporan-interbelice

martie 19th, 2009

atlas copy

Cismigiu, 19 martie, 2009

Iubita mama,

Am dat drumul trasurii, din placerea de a mai face cativa pasi pe jos. Si ce sa vezi. Primavara din parc a venit mai repede decat cea de pe net. Dar te vei bucura poate sa afli ca in Cismigiu am gasit toate in ordine.

copac

Cum intri in parc, porneste muzica. Parca a invartit cineva de cheita vrajita. Si toate paserile mari si mici si medii. Au inceput, uitandu-se ochi in ochi si sprijinindu-se una de alta sa nu carecumva sa cada de atata implicare, sa cante ca proastele. Ai citit oare matale Cronica pasarii arc, de Murakami?

iarba

Cat despre copaci, ce sa iti mai zic. Mugurii doar sub amenintarea cu moartea transmisa de catre ingrijitori la fiecare inserare din copac in copac. Reusesc sa se abtina sa nu pocneasca cu zgomot de tunet. Si sa nasca in chinuri frunze noi.

vedere

Banuiesti matale poate. Ca forsytiile n-au mai putut. Si jenate ca le-a venit poate prea devreme sorocul. Au decis sa se mascheze, ca la carnaval, in culoarea galbena a geloziei.

Dar, ce intamplare! O pasarica de soiul cantator. Stiu sigur ca era capabila de triluri pentru ca era cam uratica. Si ma gandesc ca lucrurile in viata nu sunt impartite chiar aleator. Deci pasarica asta statea sa nasca oua palide.

In mod sigur era la prima sarcina, se vedea pe ea. Pentru ca era emotionata nevoie mare. Si de-aia ii tot scapau din ciocul mic pitic. Firele uscate cu care voia pasamite sa-si captuseasca al ei cuib.

verdeata

Pasionatii de sah, iubita mama, erau in febra mutarilor geniale. Mare forfota si inghesuiala era pe la mesele cu patratele.

Domnisorul de mai jos, desi stiu ca pe matale nu te intereseaza fiindca nu e ofiter. Era teribil de emotionat ducand un trandafir rosu si gras de petale iubitei lui, o croitoreasa.

rose

Cei doi venerabili din imaginea alaturata citeau alene. Mi-a placut de ei. Erau ca batranii normali din strainatate. Doamne, dar cum mai zboara timpul, mama…

mosi_citind

A, era sa uit. N-ai sa crezi matale de ce este capabil un porumbel cand iubeste. Cei doi masculi infoiati de mai jos. Au prins-o pe biata caprioara la mijloc. Si se tot foiau si roteau si invartoseau in jurul ei.

dragoste

Am stat mult sa-i privesc. Sigur ca mi-a trecut prin minte si ideea. O sa razi poate, de asa prostioara. Ca ar trebui sa vina si niste barbati sa se uite la porumbei, sa vada cum se face. Stii, pe net s-au cam alienat obiceiurile astea. Dar destul…

model

Iar pe domnita aiasta am surprins-o tocmai cand ii oferea venerabilului domn flori. Cred ca voia sa-i si spuna ceva mai deocheat. Bineinteles, a tacut rusinata la venirea mea. Doamne iarta-ma pentru ca gandesc asa. Dar s-a involburat si sangele meu de asa priveliste.

oferind

Eu sunt bine, ceea ce iti doresc si dumneatale. Cand vei citi aceste randuri, voi fi dusa de aici. Sper ca baietul sa-ti aduca scrisoarea pana-n pranz. Si sa te gaseasca sanatoasa. Lipsesc pana luni, sa nu te ingrijorezi matale. Nu am nici net.

A dumneatale sincera si iubitoare fiica,

Cireasa

Tags: , , , , , , ,
Posted in Fără categorie | 10 Comments »

strange-ma in brate tare o data la 10 zile

ianuarie 27th, 2009

AThingofBlood

Se pare ca in timpuri moderne ca cele pe care le traim. Atat ne tin capacele fara afectiune. Si un corp cu sange cald care sa stea lipit putin langa soparla din noi noaptea in pat.

Adica eu am invatat sa-mi iau brad singura. Si sa nici nu mi se mai para ca sunt napastuita si pedepsita de astri. Sa formez numarul ala cand se opreste centrala in toiul iernii si sa butonez ce-mi zice domnul Adrian la telefon.

Stiu sa fac 14 drumuri de la masina in casa cu tone de apa minerala si cartofi. Sa conduc pana la istanbul si inapoi fara sa-mi iasa sufletul din mine de frica/stres/sfortare. Si asta desi nu inteleg sa citesc o harta. Si n-o sa inteleg prea bine niciodata, oricat ma dau de mare.

Am vazut ca si personajul barbat isi face de mancare. Ba chiar de multe ori mai bun decat i-as face eu. Alege perdele cum se pricepe si el mai bine. Si uite ca nu sufera prea tare cand trebuie sa-si faca ceai singur cand e mucios.

Eu fac rezervari la restaurant, organizez iesiri in oras, platesc bauturi ca si cum mi se cuvine. El se duce la nunti singur fara sa i se para ca poarta o palarie cu pene de strut la care se uita toata lumea.

Dar dupa 10 zile de independenta 200% la 100. Ma lasa si pe mine si pe ea si pe el si pe el nervii rau de tot. Si scobim toti in agenda dupa ajutor fara prea multe menajamente. Buna, pe unde esti. Ce faci azi? Dor.

La capatul firului raspunde tot un om independent. Care nu se supara si nici nu crede ca il tratez ca pe un element de calitate inferioara. Si nici nu il tratez asa.

Doar ca stiu ca e facut din carne si oase si piele. Si acum, dupa ce am fost wonder woman la job. Si in administrarea vietii mele de zi cu zi. Eu am nevoie de carne si oase si piele. Si el poseda asta.

Si in mod sigur si el are nevoie. Ca doar au trecut 10 zile. Si stie ca nu de el mi-e dor in mod special. Dar nu i se pare important. Ca si el trebuie sa-si refaca sistemul atat de perfect de functional. Cu niste parfum de femeie de nesuportat pe termen lung.

Ne intalnim si ne e asa de bine. Suntem tandri si sensibili si omenosi. Imi trec degetele prin parul lui. Ma ia in brate cand deschid frigiderul. Ne purtam ca si cum suntem impreuna pe bune.

Ne spunem frugal ultimele stiri. Plec la ski, mi-e frica de criza, m-au promovat. Mi-am luat mac, am racit tare, au venit ai mei sa vada noua casa.

Vrei sa mananci ceva, uite am ciorba, parca iti place ciorba. Da, n-am mancat de multa vreme, doar merdenele la pranz. Vai, ce dezatru. Zambete, imi pasa azi ce mananca el in fiecare zi.

Hai sa-ti pun eu bec, vad ca n-ai la baie. Da, nu stiu sa pun. Vai, ce dezastru, uite iti pun eu. De ce nu ai zis, doar stii ca te ajut cand e nevoie. Zambeste, lui astazi ii pasa ca eu de obicei nu am bec daca s-a ars.

In pat suntem bucurosi sa ne tinem tare strans in brate. Uite domnule ce bine e sa ai o mana mare pe stomac. Si un umar sub care sa te cuibaresti cand dormi. El se mira pe tacute ca miros frumos. Si moare de placere ca i-am incalzit picioarele de obicei reci.

Dimineata fac micul dejun ca si cum il fac mereu. Nu vrea ceai dar i-l var sub nas cu forta. Te rog bea, e normal si sanatos. Cine te crezi sa refuzi ceai, eu stiu mai bine. Nu-mi place stitlul tau de viata cu lipsa mancare dimineata si merdenele.

El bea si se mira ca ce bine e sa-ti faca cineva ceai dimineata si sa te oblige sa-l si bei. Ar fi misto sa ai tot timpul asa un gardian de soi. Care nutreste si sentimente alese pentru intelectul tau.

Ne despartim cu un sarut din varf de buze. Sarut tandru, de tras in poza si de povestit la nepoti. Care nepoti? Nu asa se capata nepoti.

Peste 10 zile sau poate 9 daca a fost o saptamana mai nasoala. Sau poate 11 daca suntem ocupati, ne scade glicemia. Trebuie benzina emotionala in sistemul individual performant nevoie mare.

Ne cautam, cartite de metropola. Unde esti, ce faci, dor. Dor de carne calda, orice carne, dar tu esti ok. Clar te prefer dintr-o multime de carne x. Si eu. Ma bucur ca te cunosc.

Strange-ma iarasi tare in brate ca au trecut 10 zile. Si urmeaza o perioada grea, trebuie sa fiu fit si ok. Mana pe stomac. Picioare incalzite. Ceai dimineata. Bec nou la baie.

Ar fi minunat sa fiu eu singurul freak care vede ca lucrurile se intampla cam asa. Dar se vede treaba ca din pacate sunt in mainstream si nu in underground. Voi ce parere aveti? Si mai ales, intelegeti ce vreau sa spun?

Tags: , , , , , , ,
Posted in Fără categorie | 31 Comments »

sunt si la