Ciresei ii place grozav sa fie vanata de catre personajul Barbat intr-o majoritate covarsitoare de cazuri. Cine are sange, sa cuteze. Cine nu, sa croseteze ceva si sa uite de cireasa. Are balta peste.
Si totusi, uite ca exista situatii curioase. Situati in care, nu se stie de ce, ea ajunge sa tina pusca la picior. Si sa tina painea si cutitul actului de seductie. Exista, ce sa-i faci, barbati ce merita osteneala. Barbati care ii dau tarcoale ciresei dar insista sa ii dea tot ei cheile ritualului de imperechere.
Cum dansa nu se pricepe prea bine le treaba asta, nici rezultatele nu sunt chiar cele scontate. Cireasa stie sa fie sedusa si apoi taraita de par in vizuina. Unde barbatul de isprava este indemnat sa dea tot ce are el mai bun prin corp. Ori, cand lucrurile stau invers si este ea care trebuie sa sara harnica si rabdatoare toate obstacolele si sa organizeze o cucerire in stil mafiot, totul se da de-a dura. Totul.
Cireasa mai e si nerabdatoare. Cand cineva nu se lasa cum ar fi cazul sa se lase, din prima si cu entuziasm, ia foc mintea ciresei. Strategiile care urmeaza acestei stari de fapt pot fi ba hilare ba greu de pus in practica ba mizeaza pe elementul surpriza. Aici este prezentata pe foarte scurt una dintre ele.
Ma gandesc sa il invit la film. Si, la vreo 28 de minute dupa ce se stinge lumina, sa imi las usor capul pe umarul lui. Apoi sa il musc brusc si salbatic de aorta. Taman cand nu mai se asteapta si se relaxase si credea ca pericolul a trecut. Apoi aplic un garou stans si ii explic ca totul e spre binele lui. Sa nu se zbata, ca isi grabeste sfarsitul.
Cu vanatul astfel in gura, ar fi bine sa ma indrept degraba spre casa, neluand in seama privirile ingrijorate ale trecatorilor. Ce sa fac, uneori e prea mult de asteptat, coane Petrache.
