tara mea merge pe contrasens

noiembrie 15th, 2010

Ati observat probabil ca unii soferi au “baut apa la caine”. Asta inseamna in limbaj vulgar si agramat ca se comporta in trafic precum niste personaje care nu mai sunt in firea lor. Ci lovite de o boala grava, degenerativa.

A inceput sa mi se intample tare des scenariul asta.

Sa merg linistita pe banda mea, vazandu-mi de treaba mea. Si sa vina din fata, pe contrasens, o masina mare si cu ceva mai multi cai decat normalul. O masina ba neagra si condusa de baieti sau barbati din categoria noii imbogatiti. Cu ochelarii pe frunte si cefe late si frunti putintele. Ba o masina alba ca lesia si condusa de femeia partenera a omului expus mai sus. Ambii prinsi in insectarul almanahului de mitocanie urbana.

Si personajele astea demente si abjecte nu se rusineaza ca ne-am intalnit in asa situatie jenanta. Adica ei pe contrasens, comportandu-se ca niste huni si eu trebuind sa ma matur singura din calea lor si sa ma pun la adapost de urgie. Ma pun rau in incurcatura. Imi arata cu ostentatie nervii lor imensi, cauzati de faptul ca exist. Le vine sa verse de neplacerea ca mi s-a dat si astazi drumul pe strada, lasa ca dau ei niste telefoane si poate se rezolva.

M-ar calca in picioare. Nu suporta faptul ca au dat peste un gandac-cireasa. O conducatoare de masina mica care merge corect. Cine are masina mica si e corect e cel mai papagal. Cireasa nu intelege mecanismul care face situatia asta posibila.

Lucrurile astea nu se intamplau pana de curand. Poate un an, poate doi. Dar acum haiducia de prost gust este o stea de purtat pe fruntea putintica. Marlanii cu bani multi si masini pe masura sunt ofuscati de faptul ca alti oameni, gandaci suparatori, le stau in cale. Nu conteaza ca ei sunt pe contrasens si cu atat mai putin conteaza ca eu sunt pe sensul bun.

Nervii lor au o directie punctuala. Si anume de ce le-am iesit in cale cand ei urmau sa-i dea gaz si, cu viteza fantastica, sa o ia inaintea tuturor oamenilor normali.  Ei vor sa dispar. Am crezut intai ca imi masor fortele cu un caz izolat. Dar soferii gaunosi se inmultesc ca niste buruieni urate si rele. Si din trafic au inceput sa se infiltreze in alte domenii.

Ii gasesti la doctor, la supermarket, la restaurant si in centrul vechi. Ei sunt mereu pe contrasens si sunt suparati ca eu si altii existam si le incetinim goana spre nimic. Si apoi mi-am dat seama ca vorbim de un brand de tara. Tara mea a invatat de curand sa mearga cu viteza pe contrasens. Sa plece de acasa in fiecare dimineata, incruntata si cu nastursii inchisi gresit.

Apoi incepe sa traga sfori putrede, sa calce peste cadavre inca putin caldute, sa se grabeasca spre nimic. Daca te uiti la ea, are ochi de nebun. Daca incerci sa steai putin de vorba, te injura. Daca zambesti, te plezneste peste gura. Din fanta de sub nas ii ies stropi. Se grabeste mereu, tara mea, desi nu o asteapta nimeni, nicaieri.

Merge pe contrasens, tara mea. Si e furioasa daca ma vede ca incerc sa mentin un strop de normalitate. Oamenii mai putin avuti si cu masini mai mici se impart in doua categorii. Unii sunt cei ramasi cu gura cascata, ca si mine, care spera din inima ca o sa ne facem bine. Si altii, cei multi, care se uita cu saliva in coltul gurii la noii imbogatiti si spera sa ajunga ca si ei.

Mos Craciun, de s-ar putea, te rog frumos, am un gand pentru tine anul asta. Fa-ne cum eram inainte.