iulie 12th, 2011
Sigur ca am vrut sa invat cate ceva esential de gangurit in balineza.
Mereu musteste gura cireasei de cuvinte. Are ea de spus chestii chiar si localnicilor din bucatica asta de paradis, Bali. Am aflat imediat cum se spune la barbat, si anume laki-laki. Apoi am poftit sa stiu cum pot numi o femeie aratoasa. E simplu, perambuan chantic.
Copii sunt anak-anak iar pe oratania numita rata o pot alinta in doua feluri. Sau betutu sau bebek. Crevete este udang. Ploaie este hodja. Ayam este pui. Ayu este frumos.
Vazand scris pe strada hati-hati, am facut eforturi si-am aflat ca vrea sa zica mare atentie. Unul dintre felurile mele preferate de mancare se numeste gado-gado. Mi s-a parut foarte simpatic modul in care balinezii se balbaie unii catre altii. Ce mai caraghioslac, mi-am zis eu cu drag pentru poporul asta zambitor.
Si am tot crezut asa pana cand am dat peste un sofer vorbitor de englezeste. Am tabarat pe el cu tot felul de curiozitati care se cereau numaidecat satisfacute si ce aflu. Ca laki este barbat si laki-laki sunt mai multi barbati. Ca anak este copil si anak-anak sunt un stol de copii. Prin urmare, pluralul indonezian presupune sa te balbai.
Odata inteleasa informatia asta pretioasa, am inceput sa pot formula cu echipamentul din dotare lucruri complicate in indoneziana. Precum perambuan chantic hati-hati laki-laki. Daca nu e clar, am vrut sa zic faptul ca femeia frumoasa trebuie sa aiba mare grija la barbati. Sau laki-laki + perambuan-perambuan = anak-anak. Aici sigur intelegeti.
Ayam-ayam ayu ma gandesc ca poate sa insemne, la o rigoare, mai multi pui frumosi. Prin hodja udang-udang as vrea sa spun ca imi doresc o ploaie de creveti. Hati-hati laki-laki gado-gado ma gandesc ca poate inseamna ca trebuie sa fiti cu mare bagare de seama, caci trec mai multi barbati care au mancat sau vor manca gado-gado.
Simplu, nu? Indoneziana este o limba care poate ca nu are mari subtilitati dar cu siguranta nu pune nicio problema. Adica apa-apa.
Bye-bye.
Tags: bali, caraghios, indonezia, limba, plural
Posted in Uncategorized | No Comments »
mai 23rd, 2011
Cireasa se cere in Asia din nou. In acest sens a facut dumneaei o cerere universului intreg. A racait la usi semideschise si uite ca i-a fost aprobata.
Mai sunt 3 saptamani mari si late pana cand ma preling pe o plaja balineza. Da, era una dintre destinatiile de pe rezolutie. M-am facut luntre si punte si am prins un loc in paradisul asta nefiscal. De unde la inceput nu voia nimeni sa vina cu mine, acum am doi maiastri tovarasi de calatorie.
Despre aventura asta nu stiu mare lucru. Doar ca primul loc in care voi sta este Ubud. Un orasel printre orezariile cele mai de seama din bali. Si ca ale mele gazde indoneziene zambesc si tin mereu un platou cu fructe exotice in intampinarea celor care le calca pragul.
A, mai e ceva. Vecinul nostru de orezarii este un domn cu dreaduri care face yoga si este canadian. El o sa ne arate putin cu ce se mananca insula asta fabuloasa. Macar la inceput, cand vom lesina probabil de uimire si vom cadea intre plantele exotice si un vulcan.
Caci da, cu asta urmeaza sa ne indeletnicim cat ai pocni din peste sau ai clipi din degete. Avem la dispozitie un vulcan numai bun de cocotat pe el, chiar daca asta dureaza ore in sir. Si apoi un palc de insule ca niste alunite. Toate pazite de bancuri de pestisori pe care ii vom studia profesionist, bucata cu bucata.
O sa luam la bani marunti vegetatia luxoasa. Banuiesc eu ca vom gasi acolo flori cat capul de om, flori care miros ca niste cisterne cu parfum. Mancarea cica este pentru zeite. Orezuri si sosuri si legume perpelite in suc propriu dar si la figurat. Nici ca o sa ma mai dau jos din castronul cu banane prajite.
Cireasa balineza mai are trei saptamani de visat pe uscat. Apoi visele devin realitate si paradisul chiar culcusul ciresei pe termen scurt. Mor de pofta si pofta moare dupa mine. Bali, pregateste-te, ca vin. Si pune ceva pe tine, ca nu sunt singura.
Tags: bali, bucatarie, indonezia, insule, nebunie, paradis, placere, pofta, vacanta, vegetatie, vis, vulcan
Posted in Mintea mea sorcova | 8 Comments »
