isterie culinara de pe vremuri

mai 20th, 2011

Scovergi cu sare si gogosi cu magiun scoase acum din tigaie. Cartofi vechi prajiti pai, cu maioneza si ketch-up. Cartofi noi prajiti felii rotunde, cu branza telemea de oaie rasa deasupra.

Papanasi cu smantana, dobrogeni dar si papanasi de branza, ardeleni si moldoveni. Ciocanele la ceaun, pulpe la ceaun, ficatei in tigaie cu paine peste care ai presarat sosul dement de prajeala. Oua ochiuri cu bacon inca fierbinti.

Paine cu unt pur si simplu. Paine cu unt si cu branza. Paine cu unt si cu branza si castravete. Crenvusti cu mustar, pate de ficat de gasca. Omleta cu orice sau simpla de tot. Mamaliga cu lapte cald si sare.

Ciorba de fasole, supa cu galuste galbena. Ciorba de rosii fara orez dar cu putine paste subtiri si patrunjel. Paste cu carne tocata sau paste cu branza in cratita, la cuptor.

Ghiveci de legume cu toate legumele lumii. Mancarica de vinete cu usturoi, mancarica de gutui. Plachie de peste. Stufat de miel fara pic de miel in el. Oua umplute impotriva vointei lor. Salata de vinete si ardei copti.

Ciulama de pipote si inimi cu mamaliguta calda alaturi. Ostropel de pui cu usturoi, mancare de castraveti. Carnat prajit cu piure. Mancare de limba cu masline si lamai gatite prin ea. Mancare de bame proaspete. Mancare de mazare noua cu marar si friganele alaturi si salata verde frageda.

Ciocolata de casa, din orice casa. Ciocolata umpluta cu niste capsuni. Tort de ciocolata moale si negru. Apfel strudel mit vanillen sosse. Lapte de pasare din orice pasare. Crema de zahar ars, galusti cu prune, prajitura cu visine.

Si eu in casa cu toate astea, mancand pana pleznesc si ma imprastii in lume.

plasa primordiala

aprilie 17th, 2011

A venit la mine cu o plasa mica. Ea cuprindea insa un intreg univers. Unul mare cat o luna galbena si generoasa, spanzurata deasupra marii intr-o noapte de vara. Cand tu tii un cocktail cu vodca in mana si ea se mareste pe masura ce sorbi.

Dupa ce i-am confiscat-o, am scobit in ea cu placere si curiozitate tipic feminina. Am gasit acolo tot ce e nevoie pentru o seara de pomina. Asta imi place mie la personajul barbat si mai ales in varianta sa neprihanita de ale vietii vicisitudini. Are, domnule, fler. Stie ce este trebuincios intr-o casa de om.

In plasa cu pricina se aflau in devalmasie urmatoarele obiecte. O capatana de usturoi, 100 de grame de ghiudem, o cutie de prezervative de calitate si confort sporit, niste beri mititele si ceva ciuperci. Care va sa zica nu lipsea nimeni. Tot ce ne trebuie era acolo, gata sa fie pus la treaba.

Rand pe rand, obiectele din plasa s-au strecurat afara si au incercat sa se faca utile omului.

Ciupercile si-au dat aproape singure, ca la un semn, pielita jos. Berile s-au racit la un pocnet din degete. Ghiudemul a ramas frumos impachetat, pentru moment. E inca post. Usturoiul s-a decorticat cu abnegatie si grija. Abia astepta sa fie presarat peste ciupercile in pielea goala.

Chiar si prezervativele si-au scos cu multa caldura tipla de pe pachet, cea mai complicata de scos tipla din lume. Apoi s-au aliniat pe blatul de lucru, alaturi de restul ingredientelor. Deci mica plasa si-a facut treaba cu prisosinta. Desi la inceput nu banuiai ce ascunde, a devenit plasa cea mai importanta din lume, cu cel mai tare continut cu putinta. Inca un lucru.

Pe aceasta cale vreau sa fac un apel catre pamanteni. Recomand cu multa caldura sa se dragosteasca in timp ce in cuptor sfaraie niste ciuperci.

cireasa roo

decembrie 13th, 2010

Prinsa ca intr-un cleste de trendurile in materie, cireasa isi pierde mintile. Ea se insoteste cu a cherry si cu dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri  intr-un proiect revolut.

Numele proiectului indraznet este hai sa tinem cateva zile o cura de mancare nelinsa de limbile focului. Adica sa mancam raw (roo), ca sa ne purificam profund. Cireasa nu a mai facut asa ceva dramatic. Ea considera ca oamenii roo sunt niste personaje exagerate, care se plictisesc rau de tot si atunci isi organizeaza singuri experimente.

Sigur, se pare ca rezultatul e un organism din cale-afara de sanatos. Dar ce viata e asta, va intreb eu, boieri dumneavoastra. Aia nu, ailalta nu.

Si totusi, uite ca, din diverse considerente, pica si cireasa in plasa lui roo. Pe scurt, experienta e terifianta. Oricate legume delicioase si fructe zemoase si seminte grasoase ar inghiti, stomacul isi cere tributul. Simte cireasa mereu aceasta rasnita interna care ii macina nu doar carnea ci si nervii. Stomacul se tanguie pe unde apuca si scoate zgomote lugubre, de casa parasita.

Daca postul mi se parea o experienta dura, trebuie sa recunosc ca roo este un fel de sport extrem al mancatului. Brusc descoperi ca orice ai vrea sa mananci pe lumea asta e fost gatit cumva candva de catre cineva. Inafara probabil de un mar. Dar cine vrea un mar cand il apuca foamea de grumaz. Sa fim seriosi, nu suntem la gradi aici.

Cand deschid frigiderul si vad cate optiuni aveam cand tineam post, ma apuca nostalgia. Si pe atunci ma plangeam ca har, ca mar, ca unde-i branza, ca vezi Doamne oul e fratele meu cu care am supt la san. Deschid frigiderul, ma uit cu ochi de foc la un castravete murat, la niscaiva masline kalamata si la o supa de praz. Painea mi se pare acum purtatoare de cel mai dulce coltuc.

Ma uit la toate astea si la multe altele si apoi apuc niste portocale, ceapa, un morcov, niste salata, cateva rosii si niste migdale. Le indes pe toate sub nas cu furia unui nebun. Cu toate astea, stomacul ii da inainte. Vuuu-vuuuu-vuu.

Pe lung, ideea ar fi sa nu cumva sa te apuci de o minicura roo fara provizii in casa, ca pentru un razboi istovitor cu turcii. Recomand sa detii, in orice moment al zilei, macar 7 feluri de fructe si 3 varietati de salata. In plus, musai sa ai toate semintiile pamantului. In varianta neprajita, bineinteles.

Rezultatul este unul cu beneficii evidente. Doua kilograme jos, burta de fototopomodel si o usurinta placuta a corpului pe dinauntru. Si, mai ales, imi dau seama de ceva. Daca la roo adaugi si o excursie in china neorganizata de vreo agentie, iti bagi mintile in cap de tot. Ajungi sa iti apreciezi viata ta asa cum e acum, cu tot ce are bun in ea. Bucate normale si oameni cu care te intelegi omeneste.

animalul ruleta ruseasca

noiembrie 1st, 2010

Ciresei ii place carnea de animal destul de tare. Poate nu chiar in aceeasi masura in care o iubeste pe cea de om dar oricum destul.

Si totusi exista o situatie cand lucrurile o iau razna si gustul unul lucru potential bun se dovedeste spurcat de un context nefavorabil. Ma refer la situatia deplorabila in care un animal are gust prea tare de el insusi. Adica un porc are prea mult gust de porc, o vaca e prea pregnant vaca si oh, puiul este covarsitor de pui. Ca sa nu mai discutam despre peste cand are gust de 180% peste.

Chiar nu pot sa-mi inchipui ce ii poate face un bucatar animalului pe care il are in gestiune incat el sa aiba in final gust rau. Cum la fel nu inteleg ce fac oamenii din baruri si restaurante paharelor curate de ele sfarsesc prin a raspandi miros de caine ud atunci cand iti vari in ele nasul ca nu ai incotro si gura spre adapare.

Nici macar nu sunt sigura ca un bucatar ar intelege daca i-as spune asa. Probabil ca dumneata esti un bucatar iscusit. Insa devine cazul ca ai tratat animalul in asa maniera in cat l-ai facut sa se imbibe in mod neplacut de propria savoare. Fa bine si prelucreaza carnea mai fin si fara efecte adverse. Purcelul asta raspandeste savoare de purcel de la o posta. Ia-l de pe mine.

Si mai e ceva, o curiozitate. Cu pepenele nu se intampla niciodata asa. El nu are vreodata prea tare gust de pepene. Si branza e ok. Cu cat mai branza, cu atat mai fericita a cireasa. Dar animalele, oh. Ele sunt de multe ori asa de pline de ele insele. Incat comandarea unei farfurii poate deveni o treaba tare buclucasa. Si de fapt o ruleta ruseasca din care scapa cine poate.

Iepurasul ninja si ciorba ostila

februarie 22nd, 2010

“Tot intelepciunea populara ne invata ca dragostea trece prin stomac. Cum iepurasul vrea mult de tot sa obtina dragoste, inseamna ca musai sa dreseze stomacul.

Zis si facut. Se ia un suflet pereche. Se aseaza prin casa, timp de cateva ore. Iepurasul in timpul asta mestereste la ciorba cu pricina. Nu e prima data cand se apuca. Stie ce are de facut. Si mai stie ca o sa-i iasa si bine.” (HBO Club, iepurasul ninja)

Ciorba o iesi buna dar socoteala tot se impute pe undeva. Uite de ce.