Asteapta cireasa momentul asta magic de un an incheiat. Cu 43% mai multa saliva in gura il asteapta. Si cu al ei piept palpitand de atata pofta cinematografica nesatisfacuta cum se cade in tot acest timp.
Pleaca cireasa la TIFF cu surle si trambite. Pleaca si cu o pleiada de prieteni dornici, ca si ea, sa inghita filme taripe paine. Are la dispozitie ea 220 de titluri calde si 5 zile mari lungi si late.
Din aceasta tamaduitoare oferta ce vine pe platouasul clujean de la TIFF, mi-am propus sa vad 5 filme in fiecare zi. Asta inseamna un 10% din totalul de proiectii. Asta inseamna si ca doar putin timp o sa ramana pentru alte activitati zilnic imperioase.
O sa mananc mai putin (vai mie). Presimt ca o gramada dintre mese o sa fie luate din-o punga, pe furis si in intuneric, incercand sa fasai cat mai putin si sa apuc cat mai mult per imbucatura.
O sa dorm pe sponci, visand continuari fericite pentru filmele vazute in timpul zilei. O sa consum timp masurat la secunda cu prietenii prin localurile clujene de petrecanie.
Chiar si pipi voi incerca sa prestez cu masura si cu repezitorul. Totul pentru filme. Asta este deviza ciresei clujene hulpave, puse pe prapad cinematografic.
Sala de cinema o sa-mi fie cel mai bun prieten. Stiu deja cum se ajunge in pasul piticulului si cu ochii inchisi, daca am chef, de la un cinema clujean la altul.
In fiecare dimineata o sa iau ziarul cald inca de la tipar, cu recomandarile zilei. Apoi o sa-mi infund al meu trup dintr-un fotoliu in altul si o sa stau cu ochii deschisi pana peste poate.
Sunt plecata la TIFF, sa pescuiesc filme bune. Ne vedem marti, 14 iunie, la micul dejun.
Am fost nevoita sa aflu pe pielea mea ce nu trebuie cu niciun chip sa-i iei barbatului, dupa ce ti-a luat o gramada de timp sa-i iei tot restul.
Am invatat asta in timpul Taberei de Reformare Heineken. S-a tinut sambata langa gradina zoologica, la padure. Au fost adusi acolo legati fedeles in mod metaforic 21 de barbati nesupusi. Fiecare dintre ei facuse ceva de neiertat si de-aia a ajuns in situatia asta limita: sa devina o persoana mai buna.
Tabara de Reformare Heineken este un proiect dedicat barbatilor care vor sa-si rascumpere greselile facute in preajma femeilor lor. Zis si facut. Ne-am ocupat cu maiestrie de treaba asta. Am facut-o visand totusi la momentul cand putem lasa si noi, reformatorii, garda jos, sa bem o bere rece. Din dotarea Heineken, normal. Mmmmm.
Barbatii au fost pusi sa demonstreze mare iscusinta la exercitii fizice. Au fost torturati cu grija de catre cel mai tare antrenor din parcare, Mihai Dragomir. Au fost indrumati inspre a prepara o mancare de exceptie pentru consoarte, sub bagheta experta a lui Copolovici.
Au fost aproape obligati sa croseteze buchete iscusite pentru iubitele lor de catre mine, cireasa. Le-au oferit seara, in cadru festiv. Si Adina nu i-a lasat pana cand nu s-a convins ca ei stiu sa calce camasi si sa faca niste schimbari bine venite in garderoba.
Au mai fost la fata locului, sa ne imbarbateze, asa: Raluxa, Cristina Bazavan, Piticu si Arhi. Nu mai zic de Ciubotaru care, fie vorba intre noi, a ramas singurul nereformat, intrucat nici pana acum nu m-a invitat la cina romantica in oras.
Dovada ca ei sunt acum persoane grozave este aici. Am reusit. Si am facut asta fara sa-i luam barbatului ce-i al barbatului: fotbalul, berea si prietenii. A fost amuzant. A fost bine. Unde mai pui ca, de azi inainte, 21 de barbati merg prin lume ca niste produse perfecte. Si ii invata, poate, si pe altii sa fie ca ei. Ciubotaru, receptie?
Vai, ce nu-mi place sa spal razatoarea. Mai ales cand ea e manjita din belsug cu branza sau alta dracovenie gustoasa dar care se ia greu. Imi vine sa o las acolo sa zaca in propriile-i dejectii pana se cheama sanepidul.
Ce legatura are asta cu pipi pe clanta o sa vedeti. De fapt azi e tot despre lucruri pe care le detest din inima mea mica si neagra. Lucruri mici care ma lasa neputincioasa, sfaramata, strivita cu mutra de podea de catre un picior de capcaun cu chef de joaca.
Si mai exista o intreaga pleiada de mici nimicuri esentiale gospodaresti pe care detest sa le spal. Cum ar fi caserole de plastic in care a fost peste. Sau componentele mixerelor si storcatoarelor, dupa ce mi-au oferit ambrozia lor. Sau tava de cuptor de pe care imi surad cruste de la diversele copturi cu prietenii.
Si nu stiu altii cum sunt dar eu nu. N-as deschide adica cotlonul ala ascuns si plin de cele mai urate lucruri din lumea unei masini de spalat, nici sa ma gadili. Stiu ca e ceva ce orice gospodina care se respecta trebuie sa intreprinda uneori dar eu nu. Nu pot. Mi-e frica. Acolo locuiesc acum vietuitoare negre in cuget si simtire.
A, si mi se face greata cand vad perne desfasate ale altora. Nici dupa ale mele nu pot sa zic ca ma omor. Dar petele aferente unor perne si transpiratii straine imi scoala parul mic de pe ceafa. Cand le vad imi inchipui tot ce e mai rau intr-o casa. Cu greu mai pot sa ma relaxez si sa-mi las capul si gandurile pe o asemenea perna, stiind cum arata dezbracata.
Si am ajuns la vedeta lucrurilor neplacute, cea care da titlul. Cand merg la o baie in care intra mai multi oameni la anaghie si dau peste o clanta uda, mor un pic. Sigur, e greu de crezut ca cel ce a fost inainte e un maniac pervers care a intins, in acorduri de muzica simfonica, pipi pe clanta. Dar asta e prima chestie care imi vine in cap.
In rest, nu prea pot sa tai carne. Sa ma sterg cu un servetel moale, care se face imediat frecatei atunci cand sunt uda pe maini. Sa schimb apa florilor, oricat de dragi mi-ar fi. Si sa pun in picioare papucii altcuiva.
Cireasa este asaltata de multe produse si oferte si servicii. Propunerile sunt ferme dar ademenitoare.
Incearca cireaso asta, ia sa vezi ce bun. Poarta cireaso, cealalta, si arata-ne. Unge-te cireaso cu chestia asta. Inghite putin de aici, sa vezi ce bun e. Citeste nitel dincolo, iti zicem noi ca e interesant. Distreaza-te in locul de noi indicat, n-o sa regreti. Bea mai degraba asta, iti face bine. Da-te mai bine cu asta si povesteste cum a fost.
E grozav, va spun. Toate astea au scos la iveala latura fripturista din cireasa. E drept ca n-am mers pana acolo incat sa pun lucruri la servetel pentru acasa. Dar sunt inconjurata de tot felul de bunuri care mi se propun din abundenta.
Deci cum sa ma tin pe calea cea dreapta. Imi vine sa-mi var putin degetul si apoi sa ling din fiecare. Mi s-a urcat la cap cornul asta al abundentei. Iar din public, dintr-un public ce conteaza pentru mine, mi se sopteste ca ar trebui sa fiu inca mai fripturista. Ca inca n-am inteles nimic.
Cica acolo, afara, e mult mai multa friptura de mancat pentru mine. Asa ca imi vine sa scot la mezat bucati din tot ce fac, spre a le valorifica in fel si chip.
Poate e cazul sa anunt cand doresc sa ma spal pe dinti si sa cer favoruri pentru ca am ales o anumita pasta. Sa intru la magazinul preferat de haine si sa le cer sa mi se prosterneze ca am ales sa ma imbrac de la ei. Si ca pot sa-mi trimita toate hainele marimea 38 la adresa de pe dosul cartii de vizita fructate.
Poate pot sa vand bucati din vacanta mea unei agentii de turism. Bucati din sandvisul de dimineata unei firme de panificatie celebre, alaturi de franturi de omleta mea unei firme care se ocupa de ouat profesionist. Ce sa mai, am dinainte un univers de posibilitati care ma bantuie si-mi infierbanta tampla.
Cireasa era deja pofticioasa. Dar in ritmul asta va ajunge o fripturista din nascare. Si partea foarte buna este ca adora ce i se intampla.
Apar uneori in livada niste dileme de ma doare mintea. Astazi sunt prinsa intre dragoste fizica si lectura.
Stiti ca sunt o mare impatimita a dragostei de sine. Sau a dragostelii cu sine, ca sa ma apropii de adevar. Ma plac suficient de mult incat sa incerc sa ma seduc de cate ori pot eu-pe-mine-ma. Ziceam aici cum ma uit in oglinda si raman traznita. Si ce se intampla mai apoi nu e de povestit, nu.
Multumirea de a ma baga doar eu in pat poate ca nu o intrece pe aceea de a dormi cu un barbat care imi place. Dar cu siguranta se gaseste cate ceva suficient de interesant de facut atunci cand raman singura cu mine insami. Si totusi.
Cand am o carte buna cu mine, tot in pat, dilema isi ranjeste la mine coltii ei perversi. De obicei e deja tarziu cand reusesc sa ma strecor-tarai-cuibaresc intre asternuturi. Si mi-e somn. Asa ca mi-e greu sa aleg ce-i mai bine si mai bine pentru mine in momentul ala de miez de noapte.
Mi-e pofta sa si citesc cateva pagini de cuvinte potrivite de altii. Dar parca ma ispiteste si dragostea atat de la indemana. O partida sigura, fara compromisuri, cu satisfactie garantata la pachet. O partida dupa care pot sa ma si culc imediat, daca am chef, fara sa mai trebuiasca sa insir-te margarite.
Mai castiga lectura, mai castiga dragostea. Dar lupta e apriga si ma uit la ea cu ochi moi, duiosi. Doar eu sunt arbitrul acestei lupte si la mine sta toata responsabilitatea castigului. Si nu pot fi chiar partinitoare. Nu.
