Cireasa este asaltata de multe produse si oferte si servicii. Propunerile sunt ferme dar ademenitoare.
Incearca cireaso asta, ia sa vezi ce bun. Poarta cireaso, cealalta, si arata-ne. Unge-te cireaso cu chestia asta. Inghite putin de aici, sa vezi ce bun e. Citeste nitel dincolo, iti zicem noi ca e interesant. Distreaza-te in locul de noi indicat, n-o sa regreti. Bea mai degraba asta, iti face bine. Da-te mai bine cu asta si povesteste cum a fost.
E grozav, va spun. Toate astea au scos la iveala latura fripturista din cireasa. E drept ca n-am mers pana acolo incat sa pun lucruri la servetel pentru acasa. Dar sunt inconjurata de tot felul de bunuri care mi se propun din abundenta.
Deci cum sa ma tin pe calea cea dreapta. Imi vine sa-mi var putin degetul si apoi sa ling din fiecare. Mi s-a urcat la cap cornul asta al abundentei. Iar din public, dintr-un public ce conteaza pentru mine, mi se sopteste ca ar trebui sa fiu inca mai fripturista. Ca inca n-am inteles nimic.
Cica acolo, afara, e mult mai multa friptura de mancat pentru mine. Asa ca imi vine sa scot la mezat bucati din tot ce fac, spre a le valorifica in fel si chip.
Poate e cazul sa anunt cand doresc sa ma spal pe dinti si sa cer favoruri pentru ca am ales o anumita pasta. Sa intru la magazinul preferat de haine si sa le cer sa mi se prosterneze ca am ales sa ma imbrac de la ei. Si ca pot sa-mi trimita toate hainele marimea 38 la adresa de pe dosul cartii de vizita fructate.
Poate pot sa vand bucati din vacanta mea unei agentii de turism. Bucati din sandvisul de dimineata unei firme de panificatie celebre, alaturi de franturi de omleta mea unei firme care se ocupa de ouat profesionist. Ce sa mai, am dinainte un univers de posibilitati care ma bantuie si-mi infierbanta tampla.
Cireasa era deja pofticioasa. Dar in ritmul asta va ajunge o fripturista din nascare. Si partea foarte buna este ca adora ce i se intampla.
