aprilie 4th, 2012
Asa a fost sa fie.
Zau ca nu am cautat eu cu o lumanare rosie infipta intr-un sfesnic maiestuos de alama situatia asta. M-am intors de la Lisabona de o zi jumate si plec la Amsterdam acum. Ce noroc pe mine sa incep luna aprilie in felul asta atat de special. Cu doua orase noi si tulburator de ofertante.
Au bere buna acolo, sper. Caci setea mea de bere si cunoastere e mare de tot. Am vorbit, cica regina ma asteapta. Cu prajiturele si ceai, ca orice regina, imi inchipui eu. Am vorbit cu doua trei muzee sa-si prelungeasca putin programul, in caz ca am prea multe treburi de facut si nu ma incadrez in timp.
Orasul a pregatit si doua biciclete in culori vii. Asta in caz ca reusesc sa o conving pe mama de cireasa sa vizitam Amsterdamul calare, cum cred eu ca se cuvine. Alte prostii promitem sa nu facem. Doar nu suntem la gradinita. Caut in Amsterdam mancare buna dar nu numai.
Abia astept sa-mi sucesc gatul si mintile zgaindu-ma la unii dintre cei mai inalti, cu umeri largi, funduri mici, proportii perfecte, sportivi, cu par saten spre blonziu barbati care exista pe lumea asta. Ce dinti buni au olandezii si cum ii arata ei mereu, ca pe niste trofee, in timp ce zambesc incredibil de des.
De unde stiu ca barbatii olandezi si berea lor este absolut grozava desi nu am mai fost in Olanda, e treaba mea. Pur si simplu stiu ce tari sunt olandezii. In rest, nu mai am planuri concrete. O sa ma las dusa de clisee, de lalele si saboti si mori de vant.
Vreau sa amusinez orasul si sunt pregatita sa-l las sa ma amusineze si el pe mine. Ca asa e frumos si normal. Cred in reciprocitate. Lisabona m-a iubit si ea pe mine, deci a fost ceva impartasit. Amsterdamul ar face bine sa aiba aceeasi atitudine.
Amsterdam, hai sa facem cunostinta. Eu sunt gata sa trecem la treaba. Sunt acasa, cu poze la purtator, luni, 9 aprilie. S-auzim numai de bine.
Tags: 2012, amsterdam, biciclete, calatorii, primavara, turism, viata buna, voiaj
Posted in Uncategorized | 5 Comments »
septembrie 30th, 2011
Cand am trecut de la troleu la masina am zis ca e un pas inainte. Dar cand am trecut de la masina la bicicleta, am facut doi-trei-patru. Sa zic de ce.
Cand merg cu masina, imi scapa felul in care se schimba anotimpurile. Iar mare parte din sunetele vrajite de fiecare zi raman zidite dupa un geam. In sageata albastra reusesc sa ajunga doar lucrurile care urla la mine. Cele subtile, fine, duioase, se lipesc brutal de geam si nu au forta sa patrunda inauntru, pana la cireasa.
Daca ati sti ce lucruri minunate amusinez eu de pe bici la inceputul asta de toamna. Daca ati sti voi, nebiciclistilor si nebiciclistelor. Razele de soare miros diferit, cand trec prin ele si le port drept palarie, direct pe crestet. Frunzele danseaza portocalii, cu miros amarui, imbatator. Diminetile miros a must si a fum si a putina ceata.
Trecand cat pot de gratios cu bicicleta mea pe strazile cu multe case, imi pica ochii pe tot felul de dragutenii. Vad o doamna scarpinandu-si pisica sub barbie, in timp ce-i sopteste lucruri frumoase. Imi strecor privirile lacome printre zabrele sa vad cum oamenii isi ingrijesc in tihna gradinile.
Cand pedalez, sunt prinsa in tot felul de momente pretioase, de pus la teschereaua cu bunele. Aud cum exerseaza cineva la pian si se mai opreste sa se gandeasca inainte sa reia. Vad locuitori de pe la parteruri cum deretica prin case si casele se gudura inapoi. Descopar strazi noi, de bunastare si huzur pline.
Cand sunt biciclista, realitatea e facuta din imagini multi-multi-multimedia. Pozele se misca fin, sunt poleite cu soare, au in fundal fosnet de frunze si miros de iarba. Cand sunt biciclista, imi descopar orasul si cu partile lui subtile. Parti care imi tot scapa cand sunt sofer.
Sunt asa de multumita sa incep toamna asta calare, ca nici nu se poate povesti. Desi eu am incercat sa incalec pe-o sa si sa va spun ce drag mi-e de bici a mea.
Tags: bicicleta, bucuresti, inima, pian, pisici, placere, toamna, viata buna
Posted in Cu curca la raze | 1 Comment »
august 22nd, 2011
Cand iesim pe strada, mi-e greu sa spun care-i care.
Pana acum imi placea sa cred ca eu sunt frumoasa. Daca insa ea e frumoasa, fie. Imi asum eu partea cu bestia. De fapt m-am hotarat, asa ramane. Nimeni nu ar putea spune despre bicicleta mea culoarea cireselor salbatice, cu ale ei cauciuri cu o dunga fina alb unt, ca e o bestie in care si oase, neagra in cerul gurii.
Frumoasa doarme la mine in sufragerie, cu rotile odihnindu-se pe covorul turcesc. A trebuit sa-i fac culcus acolo pentru ca mi-e nu stiu cum sa o las intr-o boxa plina de praf, la doua etaje mai jos. Sa o pipaie acolo oameni straini. Sa o traga de ghidon. Sa ii infiga un deget in claxon.
Asa ca petrecem noaptea impreuna, fiecare in incaparea ei. Frumoasa nu sforaie, nici nu banui ca e acolo. Asta pentru ca e bine crescuta si de vita nobila. E si frumoasa de pica. E furnizata de catre Biciclop, magazin de nadejde pentru cireasa. Despre care mai ziceam eu si aici.
Frumoasa mai are un motiv sa fie foarte speciala. Va vine sa credeti sau nu, ea este cadoul de Craciun al ciresei. Intrebati-o pe a cherry, ea a vorbit cu Mos Craciun sa vina prematur la cireasa, in a doua jumatate de miez de vara. Nici n-am apucat eu sa fac lista, ca Mos Craciun imi indeasa cadouri miraculoase pe sub usa. davitblog awaspinter topkabar awasgila
Si uite-asa le poti vedea de-acum in fiecare zi in care nu ploua cu galeata. Frumoasa trece gratios pe strada, cu bestia calare pe dansa. Din pricina pozitiei comode, cu mainile sus, in dreptul sanilor, bestia poate face tot felul de chestii. Sa vorbeasca la telefon, sa linga o inghetata si altele.
Frumoasa e calma si deloc nabadaioasa. Bestia o tine cu haturile scurte si nu o slabeste din stransoare o clipa. Prevad inceputul unei fructuoase si palpitante prietenii. Deocamdata frumoasa e ca scoasa din cutie. Bestia se lipeste toata de ea cand o impinge in sus pe scari cu indaratnicie.
Lumea se uita dupa frumoasa. Bestia e mandra. Si ce-o mai fi, s-o povesti.
Tags: bicicleta, biciclop, bucuresti, ecologie, frumoasa si bestia, inima, viata buna
Posted in Cu curca la raze | 5 Comments »
iunie 1st, 2011
Cireasa este asaltata de multe produse si oferte si servicii. Propunerile sunt ferme dar ademenitoare.
Incearca cireaso asta, ia sa vezi ce bun. Poarta cireaso, cealalta, si arata-ne. Unge-te cireaso cu chestia asta. Inghite putin de aici, sa vezi ce bun e. Citeste nitel dincolo, iti zicem noi ca e interesant. Distreaza-te in locul de noi indicat, n-o sa regreti. Bea mai degraba asta, iti face bine. Da-te mai bine cu asta si povesteste cum a fost.
E grozav, va spun. Toate astea au scos la iveala latura fripturista din cireasa. E drept ca n-am mers pana acolo incat sa pun lucruri la servetel pentru acasa. Dar sunt inconjurata de tot felul de bunuri care mi se propun din abundenta.
Deci cum sa ma tin pe calea cea dreapta. Imi vine sa-mi var putin degetul si apoi sa ling din fiecare. Mi s-a urcat la cap cornul asta al abundentei. Iar din public, dintr-un public ce conteaza pentru mine, mi se sopteste ca ar trebui sa fiu inca mai fripturista. Ca inca n-am inteles nimic.
Cica acolo, afara, e mult mai multa friptura de mancat pentru mine. Asa ca imi vine sa scot la mezat bucati din tot ce fac, spre a le valorifica in fel si chip.
Poate e cazul sa anunt cand doresc sa ma spal pe dinti si sa cer favoruri pentru ca am ales o anumita pasta. Sa intru la magazinul preferat de haine si sa le cer sa mi se prosterneze ca am ales sa ma imbrac de la ei. Si ca pot sa-mi trimita toate hainele marimea 38 la adresa de pe dosul cartii de vizita fructate.
Poate pot sa vand bucati din vacanta mea unei agentii de turism. Bucati din sandvisul de dimineata unei firme de panificatie celebre, alaturi de franturi de omleta mea unei firme care se ocupa de ouat profesionist. Ce sa mai, am dinainte un univers de posibilitati care ma bantuie si-mi infierbanta tampla.
Cireasa era deja pofticioasa. Dar in ritmul asta va ajunge o fripturista din nascare. Si partea foarte buna este ca adora ce i se intampla.
Tags: beneficii, fripturist, grozav, pofta, produse, servicii, viata buna
Posted in Cu curca la raze | 3 Comments »
mai 11th, 2011
Cireasa este o atleta in fiece moment al vietii ei.
La job sunt o atleta de profesie in ale cuvintelor. Scriu rauri de vorbe si as putea castiga orice competitie de insirat vorbe pe o ata, de ea s-ar tine.
In timpul noptii sunt o atleta a somnului. Dorm neintrerupt, bine si cu spor. Dorm neintoarsa. As putea sa castig orice concurs de dormit cu responsabilitate, de m-as inscrie.
Ca sa nu mai vorbesc de activitatile din timpul liber. Sunt o atleta in timpul celor 3 ore de aerobic pe saptamana. O atleta a gasirii celor mai bune feluri de mancare pentru cele 3 mese zilnice. Si o atleta a salilor de cinema, cand in ele se desfasoara festivaluri de film. Unde mai pui ca si biciclesc de-mi sar capacele.
Da, recunosc. Sunt si o atleta a uitatului dupa barbati. Daca mi-ar tine cineva scorul, ar ameti si ar cadea lat din pricina frecventei.
Probabil ca datorita multiplelor activitati la care sunt atleta din placere am fost invitata maine, 12 mai, la Puma Social Party. Pentru ca activitatile mele atletice si conceptul lor after hours athlete merg mana in mana.
Tags: activitati, after hours athletes, dinamic, placere, puma social, sport, viata buna, viteza
Posted in Mintea mea sorcova | 1 Comment »
