Cireasa iubeste soarele si viata. Dar cireasa uraste cu pasiune tot felul de intamplari mici pitici. Genul de chestii care ti se pun pe creier si nu mai pleaca de acolo o vreme.
Din serie nu-mi dati ca nu pot sa duc sunt intamplarile de mai jos.
Daca umblu in sosete prin casa si dau peste o baltoaca mica si nesperata, ma intristez temeinic. Fata mea va semana cu cea a unui clovn care isi presteaza numarul in rasetele audientei. Trebuie sa indepartez in graba soseta si imi masez metaforic tamplele spre a uita ce tocmai s-a petrecut.
Mi se pare dizgratios sa iau primul strat dintr-o zacusca. Are mereu o culoare ciudata si niste ulei strans acolo, pe la incheieturi. Cred ca ar trebui sa existe un personaj in nomenclator. Unul bine platit de municipalitate sa ia primul strat de pe zacusca mea si a altora.
Detest sa ajung undeva si sa constat ca m-am imbracat intr-un mod care nu ma multumeste. Pentru ca schimbarea nu mai e posibila si eu sunt foarte nesatisfacuta, ma apuca o senzatie de gol interior cu reverberatii spre exterior.
Cu greu imi pot imagina sa lucrez, sa traiesc, sa vietuiesc in lumina artificala cand afara exista, inca, una naturala. Oamenii care apasa pe boton sunt dusmanii mei de moarte si ii privesc cu ochi mici si rai de frustrare. Nu ca le-ar pasa.
Sunt incapabila sa-mi scot o teapa din picior. Din pacate spitalele nu sunt inca prevazute cu o camera speciala pentru cei care vin cu tepe in picior. Nu-mi face nimeni anestezie si nu ma mangaie pe frunte. Cand teapa se intampla, ma trec toate apele pana ce reusesc sa o indepartez.
Refuz sa mananc rosii si castraveti care au fost taiati acum mai mult de 28 de minute. Un castravete straveziu de vechi ce e si o rosie cu pielita zimtata in drumul ei spre a se transforma in stafida ma pun pe ganduri.
Urasc sa imi organizez viata in functie de lacasurile cainilor. Ma scoate din minti sa nu ma pot plimba prin cartier din cauza bandelor organizate care patruleaza vecinatatea.
Cu mare greutate ma apuc sa sterg apa de pe jos din baie dupa dus. De regula o las sa se usuce de la sine putere. Insa este un proces care ia timp si asta presupune un slalom complicat pentru evitarea petelor ude. Deseori patesc lucrul ala enervant nr. 1, vezi lista.
Poate ca v-am spus ca ma scoate din minti sa dau jos din greseala hainele de pe umerase intr-un magazin. Cand caut rochia perfecta, mi se mai intampla ca alte haine, care nu ma intereseaza, sa dezerteze de unde sunt agatate. Nu-mi place place place.
Si imi displace profund sa sorb dintr-o cafea proasta. Mi se pare ca e un fel de inceput al sfarsitului. Cafeaua proasta si eu lipaind la ea e ca discul din Ally McBeal care deraiaza.
Acum as vrea sa stiu cum stati voi.
‘neata! din seria piticilor de pe creier enumar si eu:
)))
- urasc cafeaua proasta, indiferent de unde ar fi ea; iar cafeaua proasta cu eticheta pretentioasa si pret pe masura ma umple de scirba; apropo (fara sa fac reclama) ai baut cafea de la Florescu? …
- urasc sa-mi fac plimbarile la pas in functie de haitele de ciini; si ii urasc crincen pe cei care bat toba ca iubesc ciinii, dar nu fac absolut nimic pentru ei
- nu-mi place sa ma anunti ca am ramas fara hirtie igienica, prosoape de hirtie, cif, pur sau alte ustensile gospodaresti cind abia m-am intors de la cumparaturi
- urasc locul (spatiul) in care lucrez pentru ca am vedere spre o curte goala-goala, fara verde, cu vedere spre alte geamuri/curti/betoane; ma doare ochiul cind vreau sa fac pauza de calculator; asa ca ador sa-mi fac de lucru plimbindu-ma
- urasc sa ma stropesc pe picioare cind ploua si am un talent neegalat la asta; orice baltoaca, cit de mica, parca se ia dupa mine sub forma de stropi, asa ca, odata ajunsa la destinatie, arat ca un purcel patat …
- ma enerveaza vinzatoarele agasante din anumite magazine, care au boala pe mine si vor sa ma convinga sa cumpar ceva, orice, doar ca sa-si faca norma; sau vinzatoarele care intra peste tine in cabina de proba doar ca sa vada cum iti vine/daca-ti vine si daca mai vrei ceva
… ar mai fi citeva, dar ma opresc aici cu “lauda de sine”
am o gramada de pitici pe creier, dar nu-mi amintesc niciunul acum. fac totusi niste incercari:
intrucat unii nu vor sa inteleaga acest concept de “matinalitate”, pun telefonul pe silentios. cu durere in suflet, anunt ca somnul meu e mai important decat legatura cu prietenii. 
(da, pana la orele alea dorm in week-end. cel putin sambata. duminica ma trezesc cu noaptea in cap pe la 11).
- apropos de piticul cu lumina naturala. e si la mine, dar pe jumate. eu vreau lumina. lumina, cat mai multa lumina, lasati lumina sa vina la mine. asa ca, daca lumina naturala nu mi se pare furnizata in cantitate indestulatoare, piticul meu va enerva piticul ciresei apasand butonul.
- nu-mi plac telefoanele matinale din week-end care vor sa faca sueta. pentru mine, in week-end, matinala inseamna asaaa, pana pe la 13-14.
- stropitul pe picioare nu mai mai enerveaza. m-am resemnat. nu sunt necesare balti. este necesar doar sa fi plouat si sa fie trotuarul ud. ma stropesc pana la genunchi (pe “spatele” picioarelor, off course), uneori, nu stiu cum, chiar pana aproape de popou.
- ma enerveaza aia care “nu stiu sa citeasca”. le spui ce sa faca sau care e parerea ta cu privire la o problema (la job, off course) si apoi te intreba senini ce sa fac in situatia aia, de parca n-ai fi scris negru pe alb, intr-o formulare ca pentru copii.
- si eu am piticii cu salata. nu doar la rosii si castraveti. piticul meu are o problema si cu varza, laptucile, ceapa verde si ridichiile crontanicioase.
- eu chiar iubesc “curtea” interioara a clairii. inseamna ca am ferestre spre experior. unii n-au parte de astfel de bunatati.
urasc sa ma prinda ploaia dupa ce m-am spalat pe cap
sa imi fie frig noaptea, cand imi fura cineva plapuma
sa am de-a face cu prosti
sa astept sa se intample ceva
sa pierd in fata unor oameni care nu m-au batut cinstit
sa ma uit la un film care a inceput deja
sa manac prost si mult
Felicitari pentru articol! Mi-a placut mult.
Apai fix asa numai că fără partea cu zacusca! Dar în rest, fix aşa, nu glumim!
sa ma ploua pe cap
– imi dau seama ca eu convietuiesc cu o gramada de pitici 
colegii de birou prea galagiosi si prea gesticulanti
oja sarita de pe unghii
firele de par in baie (pe jos, in chiuveta, in cada)
cafeaua calduta – eu o beau fierbinte
sa stau de vorba cu cineva care se gandeste la cu totul altceva
sa-mi fie frig in casa
sa se opreasca apa calda
si-or mai fi inca o gramada
@patratel: n-am baut de la Florescu, ce trebuie sa fac pentru asta? iar la punctul doi te sustin asa de tare incat imi vine sa-mi dedic viata acestui protest.
@ady: haha, eu sunt dintre aia care nu vor sa citeasca mailul scris pentru copii si vor sa vorbesca cu omul care l-a produs:D. asa ne cunoastem mai bine:P.
@ralu: touche. o gramada dintre astea ma bantuie si pe mine, de-aia om fi asa de prietene.
@coca& piti: thanks
@Monica: iuhuuuu, suntem surori de nervi:P
@thea: sustin partea cu firele de par in baie si frigul din casa si apa calda si de fapt … toooooot:))
- la aia cu lumina sint cu tine. din pacate impart casa cu unul care e obsedat de becuri
- cand ies din dus, ma enerveaza apa care mi se prelinge pe gat
- nu suport sa am rabdare, parca sint bintuita daca ma pune cineva sa stau si sa astept
- nu las cartile incepute neterminate, chiar daca sint niste porcarii mari de tot
- in orice zi a vietii mele, primul gest dupa trezire este spalatul pe dinti. nu pipi, nu cafea
- urasc sa isi bage cineva degetul in mancarea/borcanul/cutia mea cu mancare, ca sa guste. Nu mai pot manca apoi din acel vas.
- urasc sa ma prinda ploaia sau sa bata vantul si sa-mi se strice parul:))
- urasc cand apa e doar calaie si sun la Radet iar ei imi spun senini ca da, au scazut temperatura din punctul terminc la doar 32 de grade, cum mi se intampla de 4 zile incoace:(((
-am niste pitici pe creieri cumpliti cand vine vorba de parul din baie. ASta ca sa nu mai zic daca vad un fir de par pe sapun. Si ma irita maxim oamenii la birou care nu intretin curatenia din baie si murdaresc chiuveta fie cu farduri fie lasa par cand se piaptana.
oho…si daca stau sa ma gandesc mai pe indelete cred ca-mi vin inca o groaza de ciudatenii si pitici. Sunt un berbec plin de hachite, ce sa zic…:)))
a, si sa nu uit cat ii dezaprob pe cei care nu stiu sa mearga pe strada.
@shmeny: asta, ultima m-a spart:). trebuie sa-mi explici putin:)
@andreea: am impresia ca parul din baie pe pica musafirilor mai dihai la aia care urasc asta:))
[...] legatura are asta cu pipi pe clanta o sa vedeti. De fapt azi e tot despre lucruri pe care le detest din inima mea mica si neagra. Lucruri mici care ma lasa neputincioasa, sfaramata, strivita cu mutra [...]