ganduri despre vodca

iulie 18th, 2011

Sa fi fost sambata spre duminica. O noapte grozava, cu puhoi de oameni si stele puzderie.

Cireasa a ezitat putin dar mai apoi s-a lasat repede convinsa si a facut baie in vodca. Pe cand se ocupa cu asa indeletnicire i-au trecut o sumedenie de ganduri filosofice prin cap.

Va invit aici pana la final intr-o calatorie de chefliu, cu tot felul pareri despre vodca. Bineinteles, murdarite putin cu tot felul de zicatori si alte clisee culturale.

Vodca este viata.

Vodca nu minte.

Vodca, intre sacru si profan.

Vodca, scurt istoric. Vodca, de ce. Vodca tendinte. Vodca incotro. (Capitolele cartii mele asupra vodcii, daca ar fi).

Vodca nu iarta.

Vodca la nevoie se cunoaste.

Nu da vodca din mana de pe vodca de pe gard. Nu.

Vodca il face pe om, nu ca haina.

Cine n-are vodca, sa-si cumpere.

Cine alearga dupa doua vodci, de obicei le prinde si va fi un mare balamuc.

Vodca face prietenii cu 28% mai interesanti. Vodca ii potenteaza si pe necunoscuti in acelasi fel.

Cine sapa in vodca altuia se va imbata primul.

Spune-mi ce vodca bei ca sa iti spun unde gresesti.

Acestea fiind spuse, eu va las sa reflectati. Daca aveti cumva ceva de completat, astept cu placere. Caci bei, nu bei, vremea vodcii trece. Parerea mea.

ultimul, of, harry potter

iulie 15th, 2011

Zau daca-mi convine ca e ultimul. Cred ca as fi putut sa ma uit la serii noi din Harry Potter pana la venerabila varsta de 82 de ani batuti pe muchie. Abia apoi poate ca as fi obosit.

Spre satisfactia mea, filmul asta a avut de toate.

Am observat un surplus de pupaturi de aproape 38% intre protagonisti. Asta m-a incantat. Saruturile si stransorile in brate sunt viata mea. Harry Potter isi saruta gagica cea roscata si Hermione se pupa de multe ori si cu destul foc cu roscatul ei prieten, Ron.

M-am si speriat zdravan de cateva ori. Ultima serie are diverse momente de groaza, bine dozate. De-aia cred ca e numai bine sa mergi cu un barbat de bratul caruia sa te prinzi in timpul, filmului, urland incetisor si cautand alinare.

Povestea te tine, ca de fiecare data, cu sufletul la gura. Parerea mea e sa mergeti sa-l vedeti la Cinema City (thank you, guys) din Afi Cotroceni, la sala Imax, cu tehnologie 3D. Merita toata osteneala.

cea mai tare freza din blogosfera

iulie 14th, 2011

Putine schimbari de look* din blogosfera m-au impresionat asa de tare.

Poate ca am suspinat nitel cand cutarescu a mai pus niste burta si eu il voiam slab. Sau cand cutareasca s-a vopsit de o culoare inefabila, care m-a tulburat. Sau cand cine stie cine a capatat o frunte ceva mai mare prin procedeul numit chelire. Dar e ok. Blogosfera este aici pentru citit, nu sa o comtempli si sa vezi cu ce se mai imbraca.

Si totusi.

M-am dus aseara serena la ultimul Harry Potter, un film grozav. Ciuguleam cu foc din floricele incercand sa nu folosesc mainile-mi ocupate ci doar limba perfect libera. Stiti, exista o soparla care procedeaza in felul asta, lipind tot ce-i place de limba. Ei bine, eu incercam sa o copiez intocmai. Azvarleam limba, casapeam floricica si tot asa.

Si exact in toiul actiunii, uite cum am ramas ca traznita. Apare Alex Negrea, purtand cea mai tare freza pe cap.

Domnule, i se potriveste ceva de speriat. M-am inflacarat asa de tare, incat nici n-am mai putut sa mananc. M-am oprit si am repetat in continuu dar numai mult de 18 ori. Sfinte Sisoe, ce bine iti sta. Sfinte Sisoe, ce bine iti sta. Sfinte Sisoe, ce bine iti sta.

Sa ne intelegem. Mie Alex Negrea mi s-a parut aratos si inainte de marea schimbare de freza. Dar acum, cu freza asta noua, mai ca imi vine sa-i fac curte in mod public. Ce daca, expunand avantul meu pe net, ma supun unui sir de chicoteli. Manualele de dezvoltate personala apasa pe faptul ca important e sa participi. Cine stie, poate chiar o sa castigi.

Bravo domnule, iti sta grozav. Si inca o parere avizata despre freza asta grozava gasiti aici.

*Acest post nu e este nicidecum o caterinca. Modul in care arata Alex Negrea acum mi-a placut de nu se poate povesti cum trebuie, cu toate nuantele, oricat de tare mi-ar placea mie cuvintele. Multumesc.

cireasa si rahan

iulie 13th, 2011

A venit simplu si mi-a zis hai sa mergem sa ascultam muzica live diseara.

Rahan este ceva mai inalt decat mine dar nu mult, suntem totusi in Bali. Are ochii ca doua liniute lucioase. Nu stiu exact ce reuseste sa vada prin ele, ca prea sunt inguste. Pometii foarte proeminenti, ca de mongol. Are muschi de supererou, tatuaj cool si parul prins intr-un coc delicios in varful capului. Are un cercel frumos intr-o ureche.

Se apropie destul de tare, intra in spatiul meu personal-individual-secret.

Pielea lui cafenie de la natura are o pojghita stranie lucioasa. Imi vine sa pun mana sa vad cum e facuta. Din ce material, cu ce textura si in ce scop. Nu mai tin minte daca mana s-a intins nitel si apoi s-a oprit, speriata de asa pofta, sau nu s-a intins deloc. Cert e ca ma abtin insa si reusesc sa raman demna. Are dintii cei mai frumosi din Asia, poate.

Spun ca nu, nu pot sa merg cu el. Dau din cap cu prea multa hotarare. Incerc sa barez cu cuvinte ferme toate crampeiele de conversatie deschise de Rahan.

Sunt de aici, stiu foarte bine locurile, continua Rahan. Eu zic ihim si mimez bine, cred eu, nepasarea. Raspund ca sunt cu prietenele si am planuri. Chiar si pentru diseara, intreaba Rahan. Da, chiar si. Pai le luam si pe ele, raspunde el calm. Vin diseara si va iau pe toate cu motorul. Mmmm. Mergem sa dansam. Mmmm.

Nu-i chip sa nu ma holbez decent la muschi. Mintea mea ii da dupa ureche suvita de par care i-a scapat din cocul neglijent. Cred ca el se prinde caci ii da inainte. Nu prea e mare lucru de facut aici seara. Locul asta unde vreau sa mergem e cel mai bun. O sa vezi ca o sa-ti placa.

Da dar eu nu vreau nu-nu-nu, lasa-ma, lasa-ma, lasa-ma, zic cu gura in fel si chip. Mi se pare ca sunt suficient de explicita in refuzul meu. Si totusi trebuie sa fie un motiv pentru care el sta cuminte asezat langa mine si imi intinde propuneri peste propuneri.

Ma prind ca limbajul corpului meu probabil ii sopteste lui Rahan altceva. Da-da-da, ce tare vreau sa vin sa ascultam ce vrei tu si unde vrei tu diseara pentru-ca-esti-asa-de-misto. Ah muschi, ah motor, ah. Ma intreb repede oare s-ar putea, oare s-ar lega, oare s-ar cadea.

Reusesc sa ma smulg din fata lui Rahan care ma hipnotizeaza in mod placut. Doar asa scap cu onoarea intacta si reusesc sa ma alatur din nou grupului.

cireasa si limba indoneziana

iulie 12th, 2011

Sigur ca am vrut sa invat cate ceva esential de gangurit in balineza.

Mereu musteste gura cireasei de cuvinte. Are ea de spus chestii chiar si localnicilor din bucatica asta de paradis, Bali. Am aflat imediat cum se spune la barbat, si anume laki-laki. Apoi am poftit sa stiu cum pot numi o femeie aratoasa. E simplu, perambuan chantic.

Copii sunt anak-anak iar pe oratania numita rata o pot alinta in doua feluri. Sau betutu sau bebek. Crevete este udang. Ploaie este hodja. Ayam este pui. Ayu este frumos.

Vazand scris pe strada hati-hati, am facut eforturi si-am aflat ca vrea sa zica mare atentie. Unul dintre felurile mele preferate de mancare se numeste gado-gado. Mi s-a parut foarte simpatic modul in care balinezii se balbaie unii catre altii. Ce mai caraghioslac, mi-am zis eu cu drag pentru poporul asta zambitor.

Si am tot crezut asa pana cand am dat peste un sofer vorbitor de englezeste. Am tabarat pe el cu tot felul de curiozitati care se cereau numaidecat satisfacute si ce aflu. Ca laki este barbat si laki-laki sunt mai multi barbati. Ca anak este copil si anak-anak sunt un stol de copii. Prin urmare, pluralul indonezian presupune sa te balbai.

Odata inteleasa informatia asta pretioasa, am inceput sa pot formula cu echipamentul din dotare lucruri complicate in indoneziana. Precum perambuan chantic hati-hati laki-laki. Daca nu e clar, am vrut sa zic faptul ca femeia frumoasa trebuie sa aiba mare grija la barbati. Sau laki-laki + perambuan-perambuan = anak-anak. Aici sigur intelegeti.

Ayam-ayam ayu ma gandesc ca poate sa insemne, la o rigoare, mai multi pui frumosi. Prin hodja udang-udang as vrea sa spun ca imi doresc o ploaie de creveti. Hati-hati laki-laki gado-gado ma gandesc ca poate inseamna ca trebuie sa fiti cu mare bagare de seama, caci trec mai multi barbati care au mancat sau vor manca gado-gado.

Simplu, nu? Indoneziana este o limba care poate ca nu are mari subtilitati dar cu siguranta nu pune nicio problema. Adica apa-apa.

Bye-bye.