astazi e ziua mea

aprilie 24th, 2012

Astazi e ziua mea. Zi superba ca mine. Tanananaaaa.

Totul a inceput fulminant. Un ponei portughez brunet a dormit cu mine in pat toata noaptea fara sa dea din micile-i copite. Si mi-a si sarit in brate la 12 si 5 sa imi zica la multi ani, mihoho. Si m-a strans in brate like there’s no tomorrow.

Dar sa vedeti. Inainte de asta am primit cele mai tari margele din lume. Grele, de argila. Aproape rosii. Pe fiecare dintre ele Lola a scris Cireasa e + ceva misto de tot. Dulce. Zemoasa. Sexy. Mmmmm. De ce nu e ziua mea macar 18 zile pe an. E asa de bine.

Am primit si o melodie misto, de pus la cafea. A mers in bucla, cat a tinut lunga cafea de ziua mea. Si apoi, imediat un t-shirt plin cu mici capsuni. Toate astea asa, pe burta goala. Daca stiam ca e asa de bine la 36 de ani, ii faceam mai demult. De ce oare nu vorbeste lumea despre asta.

Si facebook duduie. Si telefonul taraie. Si casa e deja aproape plina, desi e asa de dimineata. Pasarelele canta in fata geamului la multi ani. Si veverita din ciresul din fata tine o aluna pe nas. Pfiiii.

Dar sa ma duc sa iau tort. Si vin rosu. Si capsuni. Caci avem treaba, multa treaba. Ma intreb daca seful meu chiar vrea sa lucrez azi. Eu as sta mai degraba cu telefonul incins la ureche. Doar doar suna cineva sa-mi zica lucruri minuntate.

Ce mai zi. Sa nu va fie frica de 36. E the new 28.

Tags:
Posted in Uncategorized | 6 Comments »

cireasa si micul univers distorsionat

aprilie 23rd, 2012

Cireasa e bucuroasa ca poate vedea universul in felul ei pozitiv pana la nebunie.

Unii numesc asta naivitate sau autominciuna sau mai stiu eu cum, intr-un fel usor dispretuitor. E mai cool sa ne inchipuim ca universul e trist. Si ca tot ce pare frumos e doar o pojghita penibila pentru un putregai imens care se ascunde cu siguranta sub orice.

Sunt destui oameni care cred, indiferent ce intentii bune avem, nu vom ajunge nicaieri. Ca tot ce ne inconjoara e desertaciune. Si ca totul e degeaba. Si ca lumea e invidioasa si pusa pe rele. Oricum, exista un public substantial care dispretuieste ochelarii cu lentila roz ai ciresei.

Dar sa vedeti cum se observa totul de la mine. Complet invers. Copaceii au inflorit in ziua in care m-am intors eu in tara. Tot atunci, nu pot fi decat vecinii cei care au dat cu artificii. De buna seama, toti au sarbatorit bucuria revederii. Bine te-ai intors cireaso.

Dupa parerea ciresei, toate in jur merg bine. Cheile bunului mers al lumii si al livezii sunt la ea. Daca ma port frumos, asta capat inapoi, intr-un procent coplesitor de cazuri. Cafeaua e mai buna pentru ca i-am zambit. Cei mai buni prieteni din lume sunt ai mei. Pasarile canta pentru a o distra pe cireasa in timp ce alearga.

Micul meu univers distorsionat in bine merge fara poticneli. Ce bine si frumos se vede de la mine, daca ati sti. Si daca apare ceva urat, tot la mine sta bagheta magica. Poate ca ma mint frumos si livada mea e un balon de sapun de lavanda. Dar rezultatele ma incanta, e asa bine sa traiesti. De ce l-as sparge si de ce as racai dupa rugina, nu stiu.

Tags: ,
Posted in Cu curca la raze | 1 Comment »

cireasa, nomenclatorul lor si combinatia noastra

aprilie 20th, 2012

Ma fascineaza meseriile prezente in nomenclatorul tarilor nordice.

Oamenii astia din nordul continentului, asa zis reci, se ocupa o sumedenie cu lucruri mici si specializate. Ati ramane trazniti sa banuiti cum traiesc si se organizeaza ei. Bine, nimic de zis. Si cu mintea inflacarata de gandul asta, am dat peste o situatie curioasa. O buna oportunitate de munca, daca as fi data maine afara.

Am aterizat la otopeni in crucea noptii. Prea tarziu pentru a mai gasi un transport in comun. Telefonul era blocat. Mi-am dat seama ca trebuie sa ma descurc cumva cu celebrii nemernici de taximetristi care iau pielea bietului calator care ajunge sa le dea binete.

Am fost directionata catre primul. Norocul meu. Un barbat tanar si sfios, nu stiu cum ajunsese sa fie rechin de meserie. I-am spus uite, o sa fiu sincera, sunt atat de obosita. Vreau sa ma duceti pana la primul taxi normal, ca dumneavoastra sunteti mult mai scump. Aoleu ce-mi faci cireaso, mi-a zis. De cand astept o cursa si tu vii cu chestia asta. Oooof. Ia mai bine sa te invat ceva. Ia-ti tu valijoara si du-te de-aici. Du-te mai incolo, coboara scara aia si o sa gasesti taxi normal. Sa-i dea Dumnezeu sanatate acestui barbat tanar.

Asa am facut. Doar ca nu am dat peste un taxi chiar normal. Ci peste un gras neplacut de la o firma despre stiam ca e ok. Era din ala cu tricoul ridicat de atata burta. Dar grasul stia ca sunt la ananghie si ca ploua si ca m-au lasat nervii. Asa ca mi-a vorbit rastit si mi-a cerut o suma mai mica decat aia de sus dar tot mare. Am negociat putin si a acceptat cu multa sila sa ma duca acasa.

Peste o saptamana iar am ajuns la Otopeni seara. Telefonul mergea si nu era chiar miezul noptii dar acum stiam smecheria. Ca un facut, o doamna imi zice cat cred eu ca o sa plateasca ea pana la gara. Ii spun cucoanei chestia cu scarita. Si bang, m-a lovit. Asta as putea sa fac eu. Sa sed la otopeni si, contra a, sa zicem, 5 lei si o imbratisare, sa ma incoronez cercetasul in fruntea unui grup mereu nou de oameni pe care sa ii scot la liman. Sa ii feresc de taxiurile cele mai rele. Sa ii las in bratele pofticioase ale taxiurilor mai ok dar nu tocmai ok. In lumea de rechini sinistri generata si pastorita de catre aeroport, eu sa fiu cel mai mic si mai simpatic rechin. Minion, cu vorbe calde si dulci, si mai ales surazator.

Da, nordicii ar ramane trazniti de cum am inteles eu sa-mi gasesc un job de nisa.

Posted in Mintea mea sorcova | 2 Comments »

strategia pentru cucerirea unui barbat care nu prea se lasa

aprilie 19th, 2012

Ciresei ii place grozav sa fie vanata de catre personajul Barbat intr-o majoritate covarsitoare de cazuri. Cine are sange, sa cuteze. Cine nu, sa croseteze ceva si sa uite de cireasa. Are balta peste.

Si totusi, uite ca exista situatii curioase. Situati in care, nu se stie de ce, ea ajunge sa tina pusca la picior. Si sa tina painea si cutitul actului de seductie. Exista, ce sa-i faci, barbati ce merita osteneala. Barbati care ii dau tarcoale ciresei dar insista sa ii dea tot ei cheile ritualului de imperechere.

Cum dansa nu se pricepe prea bine le treaba asta, nici rezultatele nu sunt chiar cele scontate. Cireasa stie sa fie sedusa si apoi taraita de par in vizuina. Unde barbatul de isprava este indemnat sa dea tot ce are el mai bun prin corp. Ori, cand lucrurile stau invers si este ea care trebuie sa sara harnica si rabdatoare toate obstacolele si sa organizeze o cucerire in stil mafiot, totul se da de-a dura. Totul.

Cireasa mai e si nerabdatoare. Cand cineva nu se lasa cum ar fi cazul sa se lase, din prima si cu entuziasm, ia foc mintea ciresei. Strategiile care urmeaza acestei stari de fapt pot fi ba hilare ba greu de pus in practica ba mizeaza pe elementul surpriza. Aici este prezentata pe foarte scurt una dintre ele.

Ma gandesc sa il invit la film. Si, la vreo 28 de minute dupa ce se stinge lumina, sa imi las usor capul pe umarul lui. Apoi sa il musc brusc si salbatic de aorta. Taman cand nu mai se asteapta si se relaxase si credea ca pericolul a trecut. Apoi aplic un garou stans si ii explic ca totul e spre binele lui. Sa nu se zbata, ca isi grabeste sfarsitul.

Cu vanatul astfel in gura, ar fi bine sa ma indrept degraba spre casa, neluand in seama privirile ingrijorate ale trecatorilor. Ce sa fac, uneori e prea mult de asteptat, coane Petrache.

Tags: , , , , , ,
Posted in De dragoste si dor | 2 Comments »

hai sa mergem

aprilie 18th, 2012

Cireasa e prietenoasa din fire. Dar acum, ca si-a dat seama de niste lucruri esentiale, o sa fie cu 46% mai prietenoasa decat tot ce s-a vazut pana in prezent.

Preludiu: acest post este aparent trist dar de fapt indeamna la o mare veselie si pofta de viata.

Ideea mi-a venit cu ocazia unei inmormantari. Sa nu ne intristam insa, dragi nuntasi, caci e de bine. M-am gandit la urmatoarea situatie. Ca atunci cand cineva drag care sta departe e grav bolnav sau moare, ne gasim vreme sa mergem la capataiul trist sau disparitia oficiala a corpului.

Ni se pare ca-i datoram celui tare bolnav sau mort atata lucru, prezenta noastra adica. Ca ne-a placut de el si e un fel de omagiu. Din punct de vedere social este considerat inacceptabil sa lipsesti de la bagarea in pamant a cuiva care ti-a fost apropiat. Si brusc gasesti zile libere si resurse si bani de benzina si chemare si tot ce trebuie.

Si tot gandindu-ma eu asa, mi-am dat seama ca este probabil mult mai important sa fii alaturi de persoana cu pricina cat timp rade si vorbeste si povesteste si iti mai si gateste ceva bun. Cand mergi la inmormantare te prezinti in fata unei carcase. Sau, mai frumos spus, un corp despre care convenim sa credem ca era cutarica.

Dar cred ca strategia castigatoare este asta. Sa fac eforturi sa fiu prezenta la evenimentele importante din viata oamenilor dragi atat timp cat ei sunt vii si calzi si sanatosi. E drept, o sa ma coste mai mult. E adevarat ca o sa implice eforturi mai mari si complicatii zeci.

Dar daca ma port bine cu un om cat timp e sanatos si in viata. Si daca ma interesez cum se cade de toate ale lui, eu cred ca pot chiar lipsi de la inmormantare, fluierand. Concluzia ar fi asa.

Hai sa mergem acum, chiar daca e greu. Nu cand moare cineva si nu mai e nimic de facut, inafara de un buchet de flori pe care nu le miroase oricum nimeni. Ci hai sa mergem cat e in viata si ne cheama la diversele lui evenimente vitale.

Sa fim acolo de ziua lui, Craciun, logodna, aniversarea casatoriei sau cand a facut o ciorba buna. Chiar daca ciorba e la 470 de kilometri pe serpentine sau, pentru a o gusta, musai sa luam avionul. Ca sa nu mai zic de situatia penibila cand ciorba e in alt cartier din orasul nostru, care nu prea ne place, si alegem sa stam acasa.

Ce daca e departe. Ce daca e greu. Hai.

Tags: , , , ,
Posted in Mintea mea sorcova | 3 Comments »

« Older Entries
Newer Entries »

sunt si la