vintage: cum nu e barbatul ideal

februarie 12th, 2011

“Dupa ce am discutat ce-ar fi bine sa intre in job description-ul barbatului ideal, acum sa trecem in cerneala pentru posteritate care sunt lucrurile pe care pur si simplu nu le putem suporta la un barbat.

Zgarcitul

E un om asa bolnav, incat i se pare ca daca ii purtam halatul de baie din greseala o data, i l-am tocit. Crede ca suntem atat de cheltuitoare incat favorizam incalzirea globala. Verifica cat detergent punem in masina la o tura de rufe si se intereseaza in treacat daca manichiura nu ne-o putem face si singure, ca e si mai igienic.” (Sana Nicolau, 24 iulie 2008, hotcity.ro)

Continuarea o puteti citi aici.

WETPAPER | Music Recommended

noiembrie 13th, 2009

wetpaper_tw

Va ziceam de prietenul meu bun care a dat drumul unei jucarii noi si la fel de bune. Uite despre ce e vorba.

S-a lansat www.wetpaper.ro.

Informatii si recomandari din muzica.

Afla ce nu trebuie ratat si ce trebuie cel putin incercat.

cand hartia nu e albastra, ci doar uda

noiembrie 10th, 2009

wynton

Un prieten bun de tot face un proiect nou. Si el bun de tot. (Cred eu. Si cand cred eu, sa te tii). Shhhhh.

Noua lui jucarie incepe vineri 13. Rrrr. Sa cante muzica.

epilatul inghinal, un act medieval

noiembrie 10th, 2009

tortura

Cireasa este o femeie tare.

Cine nu crede, sa stie asa. Cand se taie dumneaei la mana, nu cade gramada pe jos lesinata. Nu urla precum o domnita slaba de inger. Si intreaga viata nu ii trece prin fata ochilor, in fragmente mici dar semnificative.

Ea mai degraba rupe flanela de pe omul langa care se gaseste. Face rapid (precum intoarcerea din trei miscari cand are un spate un Q7 si vine din fata si un X5) o fasa profesionista. Si crede ca viata merge mai departe. Tare femeie, cireasa.

Dar nu si cand e vorba despre epilatul inghial. Aceasta tortura medievala care inca mai este permisa. Ba chiar, in ce lume traim! promovata astazi ca ritual de frumusete feminina.

Cireasa se epileaza de 21 de ani. Din pruncie, adica. Ai zice ca un suflet de om ar trebui sa se obisnuiasca pana la urma cu greul. Zice sa nu-i dai omului cat poa’ sa duca. O fi asa in unele cazuri, nu zic. Daca-mi pui in carca un sac greu, m-oi chinui sa nu-l scap.

Dar cine se epileaza inghinal stie. Stie ca poti sa te epilezi si 102 ani, in fiecare zi, in zori si la apus. Si tot strangi din buci si ti se inmoaie ochii si esti pe buza infarctului miocardic cand cosmeticiana se apropie cu arma crimei de zonele tale moi.

Cand ea ma trage cu salbaticie de parul de pe picioare, nici nu mai clipesc. Durerea asta e o treaba de rutina. Daca ma gandesc la ceva frumos in timpul asta, cum ar fi vacanta de ski care chiar se apropie, nici nu ma implica prea tare.

Dar epilatul inghinal, cu asta nu se glumeste. De ce or fi avut medievalii nevoie sa se complice cu oua fierbinti la subsiorile victimelor lor si cu smuls de unghii. De ce ii trageau pe roata pe dusmani si ii obligau sa inghita zeci de metri de panza uda pana la loc comanda.

De ce, cand tot ce aveau de facut era sa-si epileze musterii intre picioare. Pe bucatele mici. Ar fi spus si laptele pe care l-au supt de la mumele lor. Si s-ar fi convertit la orice voiau tortionarii sa se converteasca, daca e.

Cand ti se aplica ceara, zici intai ca cineva vrea sa te dezmierde. Pune-mi si aici. Imi place. E cald si bine si nimic nu anunta urgia care sta sa se dezlantuie asupra trupusorului naiv.

Dar cand este timpul sa scoata ceara cu tot cu blanita aferenta, femeia aia deja poarta serpi in loc de par. Si gura rea nu mai poate sa-i acopere caninii crescuti prea multisor. Si de ce, de ce are tenul atat de albastru? Iar dinspre ea vine miros fetid, puternic, de pucioasa?

Demnitatea ciresei scade. Femeie, aibi mila. Ce ti-am facut eu tie. Lasa ca ne-ntelegem noi. Numai nu ma mai chinui asa de nemilos. Ai si tu copii acasa. Opreste-te, altfel toata agresiunea asta se va intoarce asupra lor.

Daca ma cruti, o sa-ti scriu toate scrisorile la care te chinui atat. Si…si o sa te spal pe spate cu buretele in fiecare seara. Nimic. Ma-sa nenumitului sta aplecata peste intimitatea mea. Si ma trage de intreaga fiinta, ca pentru ultima data.

Si de cand cu modelul asta avangardist. Care cere ca orice femeie care se respecta sa nu aiba nici picior de peri, pufi si pene, de la brau si pana in varful unghiilor rosii, m-am ras. Si totodata lins pe bot de linistea carnii.

La fiecare trei saptamani las umerii in jos. Sumetesc colturile gurii. Si ii dau cheile corpului meu nenumitei, spunandu-i moale. Fii capitanul meu. Si ia-ma de tot. Pierdut, asa.

Abia astept sa evoluam si noi. Si sa consideram femeia stufoasa drept model de frumusete upgradata, conforma cu epoca. Pana atunci insa, cireasa traieste pe muchie, timpuri si rigori medievale.

cireasa abtiguita si ponoasele purtarii ei

aprilie 9th, 2009

bacchus

Suntem pe inserat si pe net. In fata cu o cana mare de cafea. Plina ochi cu visinata din judetul Salaj. In care danseaza frenetic 3 cuburi de gheata ce slabesc pe privire ce trece.

Surfez linistita, cainii latra, eu raman sa beu. Ajung cumva pe site-ul grupului realitatea-catavencu.

Si uitandu-ma asa, ca curca-n lemne, cu ochi deja aposi. Venindu-mi sa iau de gat un vecin iluzoriu. Sa-l sarut pe obraz cu tzoc. Si sa-l intreb n-am fost eu om cu tine. Cum am vazut ca mai fac oamenii cand se cherchelesc. Dau peste un site nou.

Aflu ca acum se lanseaza. Si dupa ce mai iau 3-4 guri. Si ei ma intreaba niste lucruri simple. Nu mai stiu exact ce. Dar tin minte ca mi-au mers direct la inima-mi mica si neagra de cireasa. Si m-am regasit perfect.

Ceva cu esti pregatita sa-ti arati cel mai cool piercing. Sa imparti cu membrii cei mai rupti blugi. Si sa iti urci poza cu cel mai tare tricou. Constant ca invitatia mi se potriveste manusa. Si imi trag repede manusa asta peste mana-mi tremuranda de cireasa putin chitrofonita.

Mai iau doua dusti din cana. Si zambind la ecran ca la un prieten din straintate. Pe care nu l-am vazut de multa vreme. Imi fac cont. Si ma inscriu in concursul lor pentru cel mai bun slogan pentru noul brand.

Concurs cu premii, unde acum am inca 354 de adversari pe masura. Cu varste intre 16 si maximum 20 de ani, cred. Daca n-am reusit sa transmit asta, vorbim despre un site de tineret si puiet. Dau click si ma culc fericita.

Sloganul meu a fost, am vazut dimineata: Numele brandului (plus) Iti da drumul.

Nu ma judecati. Am uitat sa zic ca de la aburii alcoolului am uitat sa mint. Si mi-am facut cont pe concretelea. Cu nume, prenume, blog, cu laptele pe care l-am supt de la muma-mea si tot tacamul. Sa se stie exact cine sunt. Si ce cred eu.

Si acum, cum sa va explic eu. Cert e ca eu nu suport esecurile. Si sunt inscrisa intr-o competitie. Din care nu e chip sa ies. Si nici sa castig. Pe modelul si acum da-te jos, sa vezi ce-ai facut.

Site-ul isi da seama ca sunt in dificultate. Si imi tot trimite mailuri. In care imi zice. Sana, cheama-ti gasca sa te voteze. Fara sa stie ca as fi putut sa nasc pe unii dintre concurenti. Daca mi-as fi pus mintea. Si ca am gresit sa ma aflu acolo din cauza de bautura in exces.

Sa-mi chem gasca sa ma voteze… Pana acum, poate sunteti curiosi. M-au votat 36 de persoane necunoscute. As vrea cumva sa pretind ca n-am fost eu aceea. Sau ca daca am fost. Am scris sloganul cu un cutit la gat.

Si uite cum bautura, bat-o vina. Mi-a dat inca o data aripi. Intr-un moment cand nu era deloc cazul sa zbor.