musafirii mei fac lucruri traznite

mai 17th, 2011

E ceva ce imi scapa. Sa vedeti. Este despre oamenii cei mai apropiati mie.

Prietenii mei, cei ce se califica in ipostaza de musafiri, sunt grozavi. Sunt civilizati cu deasupra de masura, sunt educati la scoli inalte. Majoritatea vorbesc cel putin doua limbi straine. Unii canta chiar si la un instrument. Ce mai, am cei mai grozavi prieteni.

Si totusi, atunci cand sunt invitati la mine, gasesc in urma lor lucruri care ma pun invariabil in incurcatura. Chestii pe care pot sa pun mana in foc ca ai mei musafiri nu le intreprind atunci cand sunt relaxati, la ei acasa. Dar odata instalati pe canapea in vizita, ii apuca o mica nebunie temporara.

Astfel, dupa o petrecere la mine pot sa dau peste diverse artefacte. Cum ar fi guma de mestecat facuta ghem si aruncata pe post de mic scafandru intr-un pahar cu vin neterminat. Ca si cum vrednicul bautor, cherchelit dar si nitel impiedicat, a scapat guma sa in strafundurile paharului. Si, pentru ca acesta era adanc si cu valuri inalte, nici ca a mai gasit-o.

Sau tot o guma, caci se pare ca asta este instrumentul cel mai ghidus, facuta sul in jurul unui sambure de maslina si pitita intre servetelele curate. Ca o gluma rea dar buna. Ceva care sa faca mintile funda gazdei. Tarziu, cand ea va curata resturile aberante ale petrecerii.

Ba exista chiar si musafiri care intromisioneaza cate un muc de tigara intr-un ghiveci cu o floare frumoasa. Sau, tot un muc intre lastarii mici si nevinovati ale unor plantute care abia vad lumina zilei la mine in jardiniera.

Ce mai musafiri. De mare exceptie in general dar care fac lucruri traznite atunci cand sunt in vizita si se cherchelesc nitelus.

amr 4

mai 16th, 2011

Adica, in termeni militaresti, au mai ramas 4 zile mari si late in care mai puteti, doamnelor, misca in front.

Mai aveti 4 zile in care puteti sa luati decizia corecta. Aveti prieten sau sot? A iesit din cuvantul vostru si s-a aratat nesupus? Puneti mana pe telefon si sunati la Dobro si Craio. Ei asteapta sa va preia barbatul si sa vi-l treaca prin tabara de reformare Heineken. O sa-l aduca inapoi mai bun si mai nebun.

Cat despre cireasa in cauza, daca n-ati citit deja barfa, acum e momentul sa aflati. Si anume de ce vreau eu musai sa-l trimit acolo pe Ciubotaru. Si nu ma las pana nu mi se implineste pohta ce-am pohtit. Poate ca, odata dus acolo, ii vine mintea la cap si ma cere de nevasta. Tabara de reformare, esti ultima mea speranta.

De ce mi-o fi picat asa pe Ciubotaru, cine sa ma mai inteleaga. De ce aleg sa il trimit pe el in loc de altii, zau daca pricep. Am de cules dintre atatea posibilitati.

Draga tabara de reformare Heinken, poate il trimit si pe omul care, prezervativul devenind inexistent pentru noi si deci corpurile noastre gasindu-se ingemanate fara bariere, n-a dat si el un telefon. Sa afle daca am inghitit pilula aia de a doua zi. Sau daca o sa fie tata. Sau daca sunt ok eu, cireasa, in general, cu capul, cu corpul.

Sau poate, mult stimata tabara de reformare Heinken, sa fac eforturi notabile si sa-ti aduc legat fedeles alt barbat de exceptie. Unul care, enervandu-se nitel, a lasat-o in mijlocul drumului pe cireasa intr-o tara straina. Fara acte, fara bani, doar cu lacrimi in ochi.

Cate posibilitati am. Dar na, uite ca m-am pierdut cu firea. Eu trebuia sa va anunt ca mai aveti 4 zile, deci putin la dispozitie. Daca nu va hotarati acum, repede, ramaneti cu iubitul nereformat. Si apoi sa nu va mai auzim ca hrrrr ca mrrr.

Aici aveti regulamentul si, daca sunteti suficient de ferme, il puteti determina sa se inscrie singur.

Amr4. Viitorul suna grozav.

puma party

mai 16th, 2011

A trebuit sa plec ceva mai repede de la petrecere. As mai fi stat dar pur si simplu imi venea rau.

Puma adunase la petrecerea asta o gramada de baieti tineri si frumosi, ca niste acadele. Ei ba dansau cocotati in niste colturi special amenajate, ba iti ofereau o bautura la bar, ba iti ieseau in fata la raspantiile locatiei generoase din Sun Plaza. Pfiii, ce mai petrecere.

Eu port pumeti, am doua perechi. Asa ca am zis da imediat cand s-a strigat adunarea. Am incercat sa port o conversatie decenta in timp ce ma tineam scorul baietilor frumosi care treceau in buchete cu Pietricel, Adina, Nina, Jeanette, Simona Tache.

Conceptul lor: Puma Social care vine la pachet cu after hours athlete. Adica celebreaza nu doar sportivii care alearga sau sar sau si alearga si si sar. Ci Puma se gandeste si la sportivul din cireasa, sa zicem. Care dupa ce iese de la job se reinventeaza si se joaca de-a ceva.

Mi-am facut poze dragute si entuziaste in cabina secreta, impreuna cu alte fete cucuiete. Am rontait cartofi prajiti si am ras de mi-au troznit falcile. Si cand atletul din mine a simtit nevoia sa desfaca nodul cravatei, m-am strecurat pe usita din dos.

Sunt sociala, sunt atleta, sunt puma. Si daca vreti sa va inscrieti in competitie lor cu atitudine si tot ce-i trebuie, detalii aici. Trebuie sa aveti 18 ani (voi aveti:D), sa puneti pe cineva sa va filmeze in timpul ce va aratati talentele la unul dintre sporturile pe care Puma pune focus si apoi sa va uploadati filmulete. Cu stransul de voturi stati bine, cred.

o zi de dat la spate

mai 13th, 2011

Am scos pateurile din cuptor si m-am ars cu tava. Cu un pateu intr-o mana si o cana cu ceai de menta in cealalta, am scrutat incruntata cerul. Am inteles ca nu, asta nu e o zi de dat cu bicicleta. Ce pacat. Ma ardea.

Asa a inceput o zi mizerabila. Mi-am tras in picioare niste pantofi frumosi de panza, cu inimioare pe ei. De ce panza daca mi se parea ca o sa ploua, nu prea stiu. Dar asa am facut. Si cand sa parchez unde aveam treaba ca mut niste hartii, ia loc de unde nu-i.

Multe locuri libere dar absolut oriunde as vrea sa parchez, ma atentioneaza o placuta isterica sa nu fac asta. Sau ceva rau o sa mi se intample negresit mie si probabil si familiei mele si prietenilor lor de cand era mici. Unde vreti mai oameni buni sa pun masina asta, unde. Vreti sa o sfaram intre dinti si sa o inghit bucata cu bucata. Sau vreti sa fac din ea origami-coif de ploaie si sa o port asa prin lume. Grrrrr.

Gasesc loc departe de tot. Taman acum dar fix fix fix acum afara se dezlantuie un potop. Uite-l pe Noe cum vasleste cu a lui barcuta si uite si cate doua animalute din fiecare. Sunt si ele nelinistite de atata umezeala. Ies si ma ud imediat, pana la prasele. O masina mare si noua trece in goana, sa desavarseasca ce nu am izbutit eu sa ud. Am apa in chiloti si nu de pofta.

Un nor merge deasupra capului meu si ma face ciuciulete pana ajung inauntru. Restul e senin. Cine sa mai inteleaga si ce. Sus, unde am treaba, e prea cald. Transpir in timp ce astept hartiile si asta ma enerveaza ingrozitor. In plus, reusesc sa lipai apa din mine pe niste hartii importante si ma simt prost.

Dau sa scap de toate astea si fug inapoi la masina. Dar vai, imi intra cineva in ochi. Cineva invizibil caci oricat incerc sa il reperez cu ochiul bun, ia-l de unde nu-i. Si conduc asa, clipind dureros dintr-un ochi, ca un om nebun.

Pe drum ma suna un om cu care nu o pot scurta, desi ma plictiseste ingrozitor. Ce mai urmeaza. Poate doar sa-si faca niste pasari un cuib in capul meu. Si sa fiu nevoita sa le dau in judecata ca sa le fac sa plece, caci ele sustin ca au locuit mereu acolo si arata si acte.

Am ciupicii uzi de tot. Ma scapa pipi ingrozitor. Sunt la volan si clipesc intr-un ochi in care scobesc cu o mana. Cu cealalta mana conduc si vorbesc la telefon. Ce mai zi. de dat la spate, de uitat, de pus cruce.

cireasa blonda sus, blonda la mijloc

mai 11th, 2011

Odata ce-ai fost blonda, cu greu te mai poti considera orice altceva. Si asta indiferent de culoarea pe care o are penajul tau in prezent.

Cireasa a fost blonda ani multi si grei. Imediat dupa terminarea prunciei ea a decis ca blonde is more fun. Si nici ca a mai renuntat timp de vreo 13 ani. Blonda s-a maritat, blonda s-a angajat, blonda a divortat.

Au fost ani plini de succese reputate, cred, si cu ajutorul cositelor mele aurii. Asta si sanii, cele doua componente superficiale dar oh, atat de profunde ale parcursului meu in viata.

Acum este insa timpul pentru back to the roots. Parul de cireasa este saten aproape inchis. Asa cum a decis mama natura sa-l zamisleasca pe lume. Si nici ca se poate multumire mai mare. Nici nu mai stiam cum arata de felul lui. E dragut, de ce m-oi fi chinuit atata amar de vreme sa-l acopar, cheltuind timp si resurse.

Si totusi, sunt convinsa in sufletul meu curat ca sunt o blonda veritabila. Ba ma si port precum una. Nu, nu in sensul stupid. De fapt, sunt asa de blonda la mijloc, adica in sufletul meu, incat am convins si lumea din jur ca tot blonda am ramas si sus.

Daca ma striga cineva hei, sateno, dada, tu aia mica si tunsa scurt, n-are vreo sansa. Nici nu-mi trece prin cap sa catadicsesc sa raspund. Noroc ca multa lume simte instinctiv ca eu sunt o blonda din fire fara lecuire si mi se adreseaza ca atare. Hei, blondo, bei un cico?

Pot sa fiu si pana corbului in cap. Sufletul meu este de blonda si asta se rasfrange asupra tuturor celorlalte parti componente.