musafirii mei fac lucruri traznite

mai 17th, 2011

E ceva ce imi scapa. Sa vedeti. Este despre oamenii cei mai apropiati mie.

Prietenii mei, cei ce se califica in ipostaza de musafiri, sunt grozavi. Sunt civilizati cu deasupra de masura, sunt educati la scoli inalte. Majoritatea vorbesc cel putin doua limbi straine. Unii canta chiar si la un instrument. Ce mai, am cei mai grozavi prieteni.

Si totusi, atunci cand sunt invitati la mine, gasesc in urma lor lucruri care ma pun invariabil in incurcatura. Chestii pe care pot sa pun mana in foc ca ai mei musafiri nu le intreprind atunci cand sunt relaxati, la ei acasa. Dar odata instalati pe canapea in vizita, ii apuca o mica nebunie temporara.

Astfel, dupa o petrecere la mine pot sa dau peste diverse artefacte. Cum ar fi guma de mestecat facuta ghem si aruncata pe post de mic scafandru intr-un pahar cu vin neterminat. Ca si cum vrednicul bautor, cherchelit dar si nitel impiedicat, a scapat guma sa in strafundurile paharului. Si, pentru ca acesta era adanc si cu valuri inalte, nici ca a mai gasit-o.

Sau tot o guma, caci se pare ca asta este instrumentul cel mai ghidus, facuta sul in jurul unui sambure de maslina si pitita intre servetelele curate. Ca o gluma rea dar buna. Ceva care sa faca mintile funda gazdei. Tarziu, cand ea va curata resturile aberante ale petrecerii.

Ba exista chiar si musafiri care intromisioneaza cate un muc de tigara intr-un ghiveci cu o floare frumoasa. Sau, tot un muc intre lastarii mici si nevinovati ale unor plantute care abia vad lumina zilei la mine in jardiniera.

Ce mai musafiri. De mare exceptie in general dar care fac lucruri traznite atunci cand sunt in vizita si se cherchelesc nitelus.

personajul cladirea

martie 9th, 2011

Lucreaza cireasa intr-o cladire noua. A trecut ea prin multe sedii dar cu asa personalitate ca asta, mai rar.

Eu simteam de multa vreme ceva. Dar mi s-a confirmat ca nu sunt singura in povestea asta intr-o dimineata. Era 1 martie si am gasit martisoare pe toate mesele. Frumos gest, ne-a placut. Apoi ne-am intrebat cine le-o fi adus si cineva, nici nu mai stiu cine, a zis cu voce mica. Cladirea.

Asa i-a ramas numele. Cladirea este un personaj cu care se poate si de fapt ar fi bine sa se faca si un film. O simti dezmierdandu-te cu privelisti si lumini speciale in prag de primavara sau suflandu-ti in ceafa sa dai zor cu munca, dupa caz. As vrea sa dau doar cateva exemple de situatii in care cladirea si-a facut simtita la maximum prezenta. Sa vedeti.

Pe langa martisoare, cladirea ne aduce si flori. Am intrat de 8 martie in ea si am fost intampinata de flori extraordinar de mirobolant mirositoare. Cladirea aduce des bomboane. Mereu cineva are ceva de sarbatorit si trece cu o punguta, o cutie, o ceva cu bomboane si alte acareturi. Cand nu produce bomboane sau martisoare sau flori, cladirea aduce pe altii care produc in locul ei.

Din neant apar tot felul de promoteri si hostese care impart cu generozitate bauturi racoritoare, dulciuri si cadouri destule. Aici, in cladirea asta, ma gaseste mai usor toata lumea. Mai e ceva.

E legat de scari. Cladirea tine la silueta ciresei si atunci isi mareste scarile in fiecare dimineata. Ele arata normal, ai zice ca se pot urca ca orisice scari. Cand ma apuc insa de ele, nu trece multa vreme si ma razbeste. Cladirea imi spune in felul ei ca ma vrea cu o silueta de viespe.

Ieri cladirea s-a suparat putin pe mine. Nu stiu ce i-am facut dar a avut modul ei de a se razbuna. A facut-o folosindu-se perfid tot de scari. In timp ce urcam cu o papornita verde praz, plina cu merinde, cladirea s-a scuturat si scarile presupun ca s-au miscat si ele naravas. Nu exista martori. Am cazut gramada peste papornita si am ras timp de aproximativ 17 minute.

Azi dimineata, pe aceleasi scari era o balta indestulatoare de cafea. Mai gresise, pasamite, cineva.

Imi place cladirea, e cool. Si cred ca si ea ma place pe mine.

bulevardul preciziei

martie 14th, 2010

De cate ori merge cireasa cu metroul si vede harta statiilor, se intreaba acelasi lucru. Pe care apoi incepe sa-l extrapoleze la tot orasul asta blagoslovit de umoristii angajati de catre primarii sa inventeze cele mai fistichii etichete de strazi.

Oare ce simt locuitorii de pe Bulevardul Preciziei cand fac ceva care le iese prost. Eu cred ca ei se chinuie mai mult decat ceilalti oameni atunci cand mesteresc la ceva anume. Si au un sentiment de gol interior cand lucrurile nu le ies la milimetru, asa cum in mod sigur si-ar dori.

Si persoanele care stau in zona Eroilor, ele cum isi traiesc viata. Banuiesc ca nu isi pot permite sa isi duca traiul fara macar o fapta notabila pe saptamana. Altfel rad de ei locuitorii de pe alte artere, cum ar fi Uverturii. Unde in fiecare dimineata se aud niste triluri ca de privighetoare izbucnite din gatlejul primavaraticilor locatari. Si exista si un dirijor ales prin rotatie, care se ocupa de gestionarea cantecelor.

Exista si o intrare a Bravurii. Trec des pe langa ea. Simti cum oamenii de aici braveaza in tot ce fac. Si isi dau seama ca nu pot prezenta lucrurile asa cum sunt ele in fata altora. Lumea are asteptari de la ei si atunci ei braveaza cum respira, de dimineata pana seara. Cand cad lati de atata efort si adorm incercand sa braveze ceva legat de faptul ca de fapt nu le e somn.

Cireasa nu merge niciodata pe bulevardul Abatorului. A auzit ca este mult sange. De-aia si locuintele sunt mai ieftine si oamenii mai grasi de atata desfrau gastronomic. In aer pluteste un abur roz cu miros de sorici si in loc de shaormerii sunt ghiseuri cu biftec tartar.

E la mintea gainii ca la Lujerului lumea cultiva flori si nu prea mai face altceva. Noroc ca se gasesc in buna infratire cu ortacii lor de la Razoare, care asigura hrana. Pe Aleea Circului oamenii nu sunt deloc seriosi, nu poti sa te bazezi pe nimic din ce fac. Si sunt galagiosi nevoie mare. Bleah.

Pe strada Buturugilor oamenii sunt greoi, dorm mult si femeile au glezne groase. Cand intri pe strada Gratioasa vezi cele mai frumoase maniere din oras. Iar pe strada Frumoasa nu sunt primiti, nici macar in vizita, oamenii care nu au calitati fizice deosebite. Sa mai spun ca pe mine m-au lasat? Hihi.

Poate ca cei de pe strada Performantei au cam aceleasi probleme ca cei din Preciziei, doar ca si mai presante si cu deadline si cu un supervisor care ii verifica. Si in mod clar as sta in chirie pe strada Veseliei. Da, acolo e de mine.

Dar nu ma lasati sa explic orasul de una singura. Ce strada stiti voi care sa fie din aceeasi serie. Si cum e acolo.

oaia porno

decembrie 15th, 2009

grasa

Oaia porno este o idee care ma bantuie de ceva vreme. Si uite cum locul de munca rezoneaza cu traznaile care se scurg din capul de cireasa.

Cu tulburator de talentata desenatoare Nadia la butoane, Oaia porno a prins viata. Gasiti felicitari cu ea aici. Si puteti sa va faceti scenaristi, inventand dialogurile dintre oile ce sufera de diverse fetisuri.

Have fun. Eu am avut deja si inca mai am.

cum ajungi la cules de cirese

iunie 22nd, 2009

cuvinte

Cand ma plictisesc, eu nu obisnuiesc sa rasucesc intre degete o suvita de par si sa ma gandesc ce bine ar fi sa am o renta viagera (orice o fi insemnand asta, oricum suna tare bine).

Nici nu ma asez cu toate ale mele comod pe canapea, latita, sa apas spasmodic cu degetul aratator pe comanda pentru tele.

Ezit sa ma distrez procurandu-mi astfel la mine in sufragerie, claie peste gramada, lei fiorosi, aruncatori cu ciocanul, exploratori arctici, explicatii stiintifice legate de corpul de om intors pe dos, tehnici de tatuare si tunning de masini.

Cand ma plictisesc, eu dau o raita prin blog, sa vad cum ajunge lumea aici. Sigur, unii vin la cules de cirese stiind ce o sa manance si mai ales cum. Dar sunt oameni pe lume, ce chestie, care n-au auzit de mine si intra aici cautand tot felul.

V-am adus unde voiam: sa va spun si voua ce au cautat unii pe google si au ajuns astfel la mine, sperand ca ii voi lumina. Mare ti-e gradina ta, Doamne.

Cele mai dese cautari sunt pe grasi: dolofane dragute pe plaja & femei grase care fac baie, apoi sfarcuri (cateodata lasate), wc (cum stau barbatii pe wc), si mosi & babe: care danseaza, babe care vor sa se combine & cum arata mosi din toata tara.

Un capitol intreg intra pentru basini si inca un stol mare de curiosi, pentru curci. Da, am scris mai demult un articol despre curcile de carne, care ma ajuta si acum la trafic.

Mai sunt cativa razleti dar hotarati, care spera sa le explic de ce tac barbatii. De unde sa stiu eu, doamnelor si domnilor, de ce tac? Poate ca nu au nimic sa va spuna.

Dar unii, spre exemplu, au vrut sa gaseaca femeia cu 4 picioare, aici. Altii au vrut sa stie cum sa faca sa nu se mai masturbeze si tot la mine au ajuns, ce ironie. Pentru ca eu lupt cu incapatanare contra intreruperii acestui obicei drag.

N-am putut oferi nici rochii pentru mirese mici si grase, sorry. Si bag mana in foc ca despre melodia se marita fata mea nu am ciripit vreodata. Anunt important: impotriva sforaitului nu cunosc decat metoda pernei pe fata, ce conduce la tacere finala.

Insa pe acel om care a cautat, de 7 ori la rand, la ore diferite, imperecherea la melci, probabil ca l-am uimit. Da domnule drag, la cirese afli cum se imperecheaza melcii. Si pleci multumit acasa.

Totusi n-am vorbit deloc despre cum se dragostesc carasii, si tosusi cineva a venit aici manat de dorinta: sa afle treaba asta de la cireasa. Stiu cum o fac chiar si mustele, dar nu pestii. O sa ma gandesc la asta, insa.

Unde oi fi discutat eu despre ogari care prind iepuri? Dar despre mamici perverse care poarta botine galbene? Dar despre faptul ca vreau sa emigrez in olanda? Cand mi-a scapat un panseu legat de ce ma fac cand am tenie in mine?

Vreau sa cred totusi ca cei care au ajuns sa inghita cirese cautand vase pentru fiert lapte nu sunt chiar rau dezamagiti, pentru ca nu mi se pare o problema grava.

Mai nasol este pentru cei care aveau o urgenta: cum sa strige un arici. Sau tanarul (sper) care intreba la cirese: daca o las pe una gravida ce fac?

Oi fi zis despre mirosul ciorapilor, nu mai stiu. Desi e cam scarbos, si eu nu discut lucruri scarboase. Oi fi zis si despre regele shaormei, doar cunosc unul. Afectiunile afinatei le-am cunoscut pe pielea mea. Dar zau daca inteleg de unde stie google asta.

Dar cum sa fi folosit eu cliseul ochi-poarta catre suflet? Si oricum, cine ar vrea sa stie amanunte de pe net pentru asa ceva? Daca nu stii sa citesti in ochii oamenilor, nu te invata netul, cel plin de ochi virtuali.

Nu, domnilor, nu stiu un unguent pentru o zgaiba de-a dumneavoastra. Nu, nu detin o carticica pentru torturi practic si nici nu cred ca o sa-mi cumpar vreodata.
Cineva credea in mod sincer ca “doar tu ma faci fericita”. O fi, nu zic. Stiu ca sunt fascinanta.

Nu, nu stiu cum se planteaza pomelo si ce trebuie sa faci cand simti mancarimi de noapte. Si nici macar n-am stiut ca exista pe lume o umbrela speciala pentru caini. Oricum, mama de cireasa o sa se bucure de vestea asta.

O precizare: ati ajuns la fix daca sunteti in cautare de urechi pufoase, miei, uniforma de marinari, arabela, orgasm, irod, buze cu diamante si cat costa un bilet spre napoli. Desi, fie vorba intre noi, as fi preferat sa nu stiu chestia asta, ultima.

Am facut o selectie frugala, pentru prietenii obisnuiti ai ciresei, de cautari google care aduc lumea aici. Mai sunt multe, unele despre care nu pot spune aici, ca se imbujoreaza cireasa. O fiinta prea timida pentru lumea in care traim.