copacul fericirii exista

mai 27th, 2011

Am intalnit in sfarsit copacul fericirii. El este un stejar, ca sa stiti. Si e pus in nordul tarii, cel mai nord, ca sa stiti.

Probabil ca, atunci cand copacii vorbesc intre ei despre cei mai falnici reprezentanti ai comunitatii lor, copacul asta apare des in discutii. Sunt sigura ca este o buna partida la el in zona, copacul fericirii. Este poate aratat de catre copacii-mame-experimentate copacilor-care-sunt-acum-tinere-femei.

Copacul fericirii are o coroana mare cat o zi de post. El are norocul de a fi simetric. Parca toate frunzele au fost asezate acolo de un designer iscusit. Unul premiat la multe concursuri internationale. Dar asta nu e cea mai mare calitate a lui. Stie sa faca si altceva, mai tare.

Copacul fericirii e capabil sa adune faca umbra, sa racoreasca, sa aline si sa stranga sub el una dintre cele mai uimitoare familii din cate am intalnit vreodata. Copaul e in centrul lucrurilor. Familiile au casele stranse in jurul lui, pe un deal.

Sub el se aduna adultii, batranii si copii, si mananca in tihna. Si danseaza pana le apar broboane pe fetele rosii de bucurie si efort. Si beau un paharel de palinca cu prietenii, la depanat povesti pescaresti de apa dulce. Frunzele si ghindele lui miros a armonie pe paine proaspata.

Copacul e capabil sa stranga sub el in conditii placute 72 de persoane. Nu, calculul nu l-am facut eu, ci unul dintre beneficiarii directi ai copacului fericirii. Daca stai sub el, vezi iarba pufoasa, amestecata cu flori. Probabil ca vezi si stele presarate cu mana, la intamplare, peste un cer negru cum nu prea mai capeti in mod normal.

Nu m-am prins daca familia grozava a generat copacul fericirii sau daca e invers. Daca el, copacul, vegheaza ca toate lucrurile sa mearga bine acolo, departe. Probabil ca este un parteneriat de succes. Dar copacul fericirii exista si vreau ori sa stau sub el, ori un altul exact la fel.

amr 4

mai 16th, 2011

Adica, in termeni militaresti, au mai ramas 4 zile mari si late in care mai puteti, doamnelor, misca in front.

Mai aveti 4 zile in care puteti sa luati decizia corecta. Aveti prieten sau sot? A iesit din cuvantul vostru si s-a aratat nesupus? Puneti mana pe telefon si sunati la Dobro si Craio. Ei asteapta sa va preia barbatul si sa vi-l treaca prin tabara de reformare Heineken. O sa-l aduca inapoi mai bun si mai nebun.

Cat despre cireasa in cauza, daca n-ati citit deja barfa, acum e momentul sa aflati. Si anume de ce vreau eu musai sa-l trimit acolo pe Ciubotaru. Si nu ma las pana nu mi se implineste pohta ce-am pohtit. Poate ca, odata dus acolo, ii vine mintea la cap si ma cere de nevasta. Tabara de reformare, esti ultima mea speranta.

De ce mi-o fi picat asa pe Ciubotaru, cine sa ma mai inteleaga. De ce aleg sa il trimit pe el in loc de altii, zau daca pricep. Am de cules dintre atatea posibilitati.

Draga tabara de reformare Heinken, poate il trimit si pe omul care, prezervativul devenind inexistent pentru noi si deci corpurile noastre gasindu-se ingemanate fara bariere, n-a dat si el un telefon. Sa afle daca am inghitit pilula aia de a doua zi. Sau daca o sa fie tata. Sau daca sunt ok eu, cireasa, in general, cu capul, cu corpul.

Sau poate, mult stimata tabara de reformare Heinken, sa fac eforturi notabile si sa-ti aduc legat fedeles alt barbat de exceptie. Unul care, enervandu-se nitel, a lasat-o in mijlocul drumului pe cireasa intr-o tara straina. Fara acte, fara bani, doar cu lacrimi in ochi.

Cate posibilitati am. Dar na, uite ca m-am pierdut cu firea. Eu trebuia sa va anunt ca mai aveti 4 zile, deci putin la dispozitie. Daca nu va hotarati acum, repede, ramaneti cu iubitul nereformat. Si apoi sa nu va mai auzim ca hrrrr ca mrrr.

Aici aveti regulamentul si, daca sunteti suficient de ferme, il puteti determina sa se inscrie singur.

Amr4. Viitorul suna grozav.

sa le dea Dumnezeu sanatate olandezilor

ianuarie 26th, 2011

Cand s-o-mpartit norocu’, olandezii au prins loc in fata.

Dada, asta trebuie sa fie motivul. Altfel nu pot sa-mi inchipui cum de capatat asa niste insusiri fizice de mare clasa. Olandezii sunt cei mai inalti barbati pe care i-am vazut vreodata. Si nu e vorba de unul, doi, acolo, tapi ispasitori ai unei specii formate din oameni normali. Nu. Toti olandezii sunt zamisliti ca brazii.

Si nu e doar asta. Olandezii au carnea tare pe ei, ca si cum merg la sala 5 ore in fiecare zi data de la Dumnezeu. Asta e ceva cu adevarat grozav. Bineinteles ca acum ma roade curiozitatea napraznic. Vreau sa stiu ce mananca olandezii cand sunt mici. Si apoi cum dorm olandezii, ca sa ajunga asa niste exemplare. Sa ma lamureasca cineva cum se distreaza si la ce viseaza olandezii de se dezvolta atat de armonios.

Chiar, oare de ce au olandezii ochi albastri si par deschis la culoare, placut ochiului de femeie.

Imi inchipui ca acolo sus unde respira ei aerul se prezinta altfel decat am putea banui. Ori are in chimie ceva in plus de mare trebuinta, ori ii lipseste ceva daunator care noua, celorlalti, ne prisoseste. Imi permit sa zic asta pentru ca olandezii astia inalti sunt mai mereu veseli si nimic nu pare sa-i tulbure.

Tulburata sunt doar eu, cand ii zaresc raspanditi prin lume. Caci olandezii, va spun, umbla peste tot, bezmetici. Ii gasesc pe partii, in piscina, la cumparaturi, ascunsi prin hoteluri sau chiar in timp ce incerc sa merg la job.

Ce pot sa-si mai doreasca olandezii, chiar nu dibui cu mintea mea sloboda. Poate doar sanatate, ca sa continue ce fac ei mai bine pe lume. Adica sa fie frumosi, bine crescuti ca un aluat framantat cu daruire, fericiti, sportivi, biciclisti si relaxati ceva de pomina. Bine, atunci sa le dea Dumnezeu sanatate olandezilor, ca merita. Aprigi barbati.

despre un loc comun

decembrie 19th, 2010

Cireasa se simte grozav in pielea ei fructifera. Si adora compania altor fructe prietene.

Cu femeile te distrezi de mai mare dragul, este ea de parere. Si pune in practica asa de des aceasta activitate, cum ar fi timpul liber in compania semenelor prea iubite, incat cu greu poate fi contrazisa.

Cu femeile gatesc lucruri care ar intoarce stomacul pe dos oricarui barbat sau macar l-ar lasa mut de neintelegere. Folosim avocado, patrunjel, migdale, masline, rosii si castane, dovlecei, mango, cacao si ardei grasi si ne distram cu ele ingrozitor. Zero carne, destul piper, 100% satisfactie.  Traim asa de bine fata friptane si cartofi prajiti.

Cu femeile ajung sa despic lucruri in 44 de fire mai mici si din ce in ce mai imbarligate, in felul caracteristic speciei. Cu ele rad despre chestiuni numai de noi intelese. Cu ele merg la cumparaturi, ma extaziez in fata unor pantofi si visez la o seara in care sa facem lucru manual. Cu ele dansez cel mai bine si discut strategii de supravietuire cat mai satisfacatoare, sub acest soare.

Dar trebuie sa recunosc ceva in care cred la fel de tare. Un loc comun. Ca fara energie masculina nimic nu e. Da, am explicat ce minunat e sa faci activitati reusite cu suratele fructe. Dar fara barbati nimic nu e rotund. Musai sa aduca si ei contributia lor esentiala la tot ce se intampla. Doar atunci lucrurile pica in fagasul lor benefic. Doar atunci e bine si misto de mine.

Nu intelege cireasa exact cum functioneaza mintea de parte barbateasca. De ce fac barbatii ce fac, de ce nu fac barbatii ceva cand nu vor sa faca in ruptul capului. Si nici cum dorm barbatii sau ii anima si motiveaza pe ei mai mult si mai mult nu pricepe cireasa. Ca sa nu mai vorbim de identificarea unei cai potrivite de imblanzire a acestor bestii, barbatii, despre care ei insisi zic ca sunt o de simplitate extrema.

Dar cireasa crede ca asta e o gluma. Sunt asa de simpli barbatii incat ea nu pricepe niciodata mai nimic. Din ce cerceteaza si inspecteaza dansa mai mult, din aia este mai nelamurita. Dar chiar n-are importanta. Ce daca nu gandesc fructele la fel ca barbatii. Poate ca taman asta face lucrurile atat de palpitante.

Fapt e ca sustin apasat acest loc comun. Barbatii sunt absolut esentiali in viata unei femei echilibrate. Si cand ei lipsesc cu desavarsire si pentru multa vreme, nimic nu mai suna bine. Nici muzica preferata. Nici pasarile care parca imi canta cu mai putin patos. Nici bolborositul cafelei in ibric dimineata, o cantare insotita de obicei armonios de saritul painii din prajitor.

E de dorit sa am barbatii prin viata. Eu insist sa obtin fara ezitare aceasta componenta. Poate ca nu am un partener in momentul respectiv. Dar daca asa stau lucrurile, nu inseamna ca ma las pe tanjala. Atunci alti barbati trebuie sa existe prin preajma. Prieteni, verisori, vecini, cumnati, colegi de serviciu, unchi, vanzatori de brazi, stilisti, reparatori de centrala, reparatori de masini si orice alti barbati.

Asa cred ca sunt lasate lucrurile pe lume. Cu femei care traiesc bine cu ele insele dar intr-o masinarie in care multe componente sunt barbati. Sfaturile lor sunt nepretuite. Umarul lor e pus exact unde trebuie. Parerea lor e pertinenta. Constitutia lor e binevenita. Imaturitatea lor e necesara. Mintea lor e bine croita.

Daca barbati sunt, totul e.