Am taiat marunt doua cepe imense. Asa am inceput. Ba nu, intai am dat drumul radioului si am ras la ceva ce a zis Dobro. Mereu rad la ceva ce zice Dobro. Imi place Dobro. Ce imi mai place Dobro. Bine, hai ca incerc sa ma linistesc.
Am taiat in cuburi mari cinci cartofi imensi. Spun imensi pentru a se intelege ca, daca nu aveti imensi, puneti mai multi cartofi medii, si inca mai multi cartofi mici sau o puzderie de cartofi mici, mici de tot. Am lasat cartofii sa se odihneasca intr-un castron cu apa. Apoi am ras iar. Asa sunt eu.
Am calit-fiert de fapt ceapa cu apa cat sa o acopere, plus trei linguri de ulei de floarea soarelui. Ma scoate din minti faptul ca lumea a trecut uleiul de floare in rezerva si foloseste doar ulei de masline. Bun uleiul de masline dar in anumite situatii. Pentru tocana “micul paris” e taman bun cel neaos.
Dupa ce s-a inmuiat ceapa, am adaugat un ardei rosu taiat patratele. Am asteptat 5 minute, sa se imprieteneasca ardeiul cu ceapa. Am adaugat 3 linguri zdravene de bulion si am aruncat de sus si cartofii inca picurand. Am adaugat apa cat sa inoate ei in voie dar sa nu stea deloc cu al lor cap la fund.
Am ras. Am pus apoi sub cratita o tabla din aia de care au babele, in general. Exista ori una mare, cu un maner, asa. Ori una mai mica, care acopera doar flacara. Asta ajuta mancarea sa nu se prinda. Daca nu exista tabla, desi orice om trebuie sa posede o tabla, cred eu, trebuie sa amesteci des.
Cand s-au fiert cartofii, am adaugat o capatana de usturoi taiata ciobaneste, fara discernamant. Am pus sare 3 manute si piper negru presarat destul. Am lasat 5 minute, sa se imprieteneasca usturoiul cu toata trebusoara asta care fierbea pe foc mic.
Am stins focul si am adaugat o legatura de marar si una de patrunjel, taiate marunt. Am ras. Am amestecat. Am mancat. Am lesinat. Lucru pe care vi-l doresc si dumneavoastra. Tocana “micul paris”* este pe gustul orisicui, fara sa piste la buzunar. Pofta buna.
*Reteta este scrisa initial de mana, urat de tot, cum pot eu, pe o foaie velina. Pentru o colega buna care a apucat sa miroasa tocana cand ea era abia luata de pe foc. Am zis apoi sa impart totul si aici, in livada.
